CSJ. Decizia nr. 322/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.322DOSAR NR. 2656/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata P.I.împotriva deciziei penale nr.220 din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arest, asistată de avocat R.N. desemnat din oficiu.
Au lipsit : partea civilă F.C. şi reprezentantul Spitalului nr.1 Craiova şi partea vătămată F.I.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului declarat şi redozarea pedepsei aplicate inculpatei, avându-se în vedere că aceasta este bolnavă psihic.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, către minimul special prevăzut de lege.
În ultimul cuvânt, inculpata a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.52 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpata P.I. la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 11 august 2000, la zi.
Inculpata a fost obligată să plătească suma de 24.132.642 lei despăgubiricivilecătreparteacivilăSpitalul Clinic nr.1 Craiova, câtşila plata cheltuielilor judiciare către stat, respingându-se ca nedovedite pretenţiile formulate de partea civilă F.C..
În baza art.118 Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a toporului corp delict.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 17 iulie 2000, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, inculpata i-a aplicat mai multe lovituri cu un topor, în regiunea capului, tatălui concubinului său, F.M., provocându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr.220 din 27 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpata cerea să fie achitată motivând că fapta nu a fost comisă de aceasta.
Împotriva menţionatelor hotărâri inculpata a declarat recurs în temeiul art.3859 pct.14 Cod procedură penală, susţinând că la individualizarea pedepsei nu s-a ţinut seama de circumstanţele sale personale, în sensul că nu posedă antecedente penale şi că a comis fapta în stare de ebrietate avansată având discernământul diminuat.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate prin recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrarea juridică în infracţiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico- legală întocmit în urma efectuării autopsiei cadavrului victimei, declaraţiile martorilor oculari Fota Nicoliţa, Hagiu Ioana, Matei Ştefan, Fota Ion şi Bone Constanţa, coroborate cu declaraţiile inculpatei) care au fost analizateîn considerentele sentinţei şi deciziei pronunţate în cauză rezultă următoarele:
Victima F.M., în vârstă de 65 de ani, fiind grav bolnavă, locuia de mai mulţi ani în acelaşi imobil cu inculpata P.I. şi concubinul acesteia F.I..
Întrucât cei doi concubini erau stăpâniţi de viciul beţiei şi lucrau numai ocazional, solicitau victimei diverse sume de bani pentru a-şi procura băuturi alcoolice, iar când erau refuzaţi exercitau acte de violenţă asupra acestuia.
În ziua de 17 iulie 2000, după ce consumase băuturi alcoolice în cantităţi exagerate, şi având unele neînţelegeri cu victima, inculpata i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un topor în regiunea capului după care a abandonat-o. Alarmaţi de strigătele de ajutor ale victimei, o parte din vecini au intervenit, surprinzând pe inculpată în timp ce încerca să părăsească locuinţa cu toporul corp delict asupra sa.
Fiind transportat la spital, în stare gravă F.M. a decedat.
În urma autopsiei efectuate s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa bronhopneumoniei, complicaţie apărută în evoluţia unor traumatisme cranio-cerebrale produse prin lovire cu corp dur, între leziuni şi deces existând raport de cauzalitate direct şi necondiţionat.
Referitor la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatei se constată că aceasta este corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, la stabilirea acesteia instanţa de fond ţinând seama de gradul de pericol social al infracţiunii comise, de persoana inculpatei care nu posedă antecedente penale, cât şi de condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele.
Împrejurarea că inculpata avea discernământul diminuat datorită stării de ebrietate în care se afla în momentul săvârşirii infracţiunii nu justifică exonerarea acesteia de răspundere penală, potrivit art.49 alin.2 Cod penal, beţia voluntară completă nefiind o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 11 august 2000, la zi,
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.I. împotriva deciziei penale nr.220 din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2000 la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 345/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 309/2002. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
