CSJ. Decizia nr. 345/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.345Dosar nr.3378/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei penale nr.452 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.D., apărător din oficiu.
Apărătorul a cerut admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condiţiile legale.
În ultimul cuvânt, inculpatul a cerut admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei deoarece are de rezolvat o problemă cu un apartament în litigiu.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.493din 24 mai 2002, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a penală – a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 25 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.57 din 22 martie 1995 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală, pentru infracţiunea de omor, definitivă, formulată de condamnatul R.M.
Condamnatul R.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru a-şi ajuta familia prin vânzarea unui apartament, actul de proprietate fiind la un asociat, care nu este de găsit.
Prima instanţă a respins cererea formulată de condamnat cu motivarea că nu sunt întrunite cerinţele art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr.452/A din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţiaaII-a penală.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul R.M. a declarat recurs, casarea ei şi, după rejudecare, să se dispună întreruperea executării pedepsei, reiterând acelaşi motiv, că intenţionează să-şi vândă un apartament, al cărui act de proprietate se află la o altă persoană.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art.455, raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală executarea unei pedepse poate fi întreruptă, în cazul unor împrejurări speciale, când executarea acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Or, din comunicarea nr.412/16.04.2002 a Primăriei Sectorului 3 (f.43 dosar nr.4163/2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a penală), în afară de faptul că nu rezultă ca R.M. să aibă proprietate vreun apartament, nu se constată alte împrejurări speciale, care ar putea avea consecinţe grave pentru el sau familia sa.
Ca atare, recurentul nu poate beneficia de prevederile art.455, raportate la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, referitoare la întreruperea executării pedepsei.
Pentru considerentele arătate, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală Curtea va respinge recursul declarat de condamnnatul R.M. împotriva deciziei penale nr.452/A din 19.07.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, care este temeinică şi legală.
Potrivit dispoziţiilor art.192 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei penale nr.452 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti,Secţia a II-a penală.
Obligă recurentul să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 346/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 322/2002. Penal → |
|---|
