CSJ. Decizia nr. 376/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.376Dosar nr.2415/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
La 14 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Feteşti, privind pe inculpatul I.J.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 ianuarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003 şi 28 ianuarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Feteşti, prin sentinţa penală nr.520 din 16 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul I.J. la: 6 luni, un an şi 8 luni, 1 an şi 2 luni, două pedepse de câte o lună şi, respectiv, două luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de: furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e, g şi i, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal; art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.37 lit.a (două fapte); violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a; conducere fără a poseda permis de conducere şi părăsire a locului accidentului, prevăzute şi pedepsite de art.36 alin.1 şi art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, toate cu aplicarea art.74 şi a art.76 din acelaşi cod.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, judecătoria a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 8 luni închisoare.
Conform art.61 alin.1 din Codul penal, s-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 479 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.380 din 17 iunie 1997 a Tribunalului Constanţa; s-a menţinut măsura arestării preventive, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 20 august 2001, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 47.500.000 lei, despăgubiri civile către părţile civile: S.C.”P” T S.A.(32.500.000 lei) şi, respectiv, S.C. „S.I.” S.R.L.Bucureşti (13.000.000 lei); 5.000.000 lei, părţii civile a.n., dispunându-se, totodată, confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, în noaptea de 27 septembrie 1996, inculpatul, prin efracţie şi din loc public, a sustras autoturismul părţii vătămate M.G., vehicul pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Datorită neîndemânării, l-a răsturnat, după care a părăsit locul accidentului.
La sfârşitul lunii octombrie 2000, pe timpul nopţii şi prin efracţie, a sustras de la S.C. „P” S.A.bunuri în valoare de 32.500.000 lei, iar la 24 noiembrie 2000 a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate A.N., de unde a sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei.
De asemenea, în noaptea de 11 iulie 2001, dintr-un loc public şi prin efracţie, a sustras dintr-un autoturism aparţinând S.C. „S.I.” S.R.L., bunuri în sumă de 15.000.000 lei, iar la 18 august 2001, în timpul nopţii şi prin efracţie, a sustras bunuri în valoare de 10.000.000 lei din locuinţa părţii vătămate B.D.
În baza art.409 şi a art.410 alin.1 partea I pct.4 teza I şi pct.7 din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, pentru casarea sentinţei, rămasă definitivă prin neapelare, pe care o consideră pronunţată cu încălcarea legii, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a unora dintre faptele comise de inculpat şi referitor la pedepsele stabilite şi aplicate, care au fost greşit individualizate, faţă de dispoziţiile art.72 din Codul penal.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs în anulare invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. Sub un prim aspect, recursul în anulare are în vedere greşita încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă de inculpat, în noaptea de 27/28 septembrie 1996, în dauna părţii vătămate M.G., pentru care trebuiau aplicate prevederile art.13 din Codul penal, deoarece legea penală s-a modificat la 14 noiembrie 1996 (prin legea nr.140).
În baza art.334 din Codul de procedură penală, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat, din infracţiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e, g şi i, cu aplicarea art.37 lit.b, în infracţiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.c, e şi g, cu aplicarea art.37 lit.b şi a art.13 din Codul penal şi în baza acestor texte de lege, prin înlăturarea reţinerii art.74, art.76 din acelaşi cod, îl va condamna pe inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.
2. De asemenea, din fişa de antecedente penale (fila 49 din dosarul de urmărire penală) şi copiile sentinţelor penale nr.437 din 21 octombrie 1996 şi nr.469 din 29 octombrie 1996 ale Judecătoriei Feteşti; nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia; nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia şi nr.652 din 15 martie 2000 a Judecătoriei Medgidia (anexate), rezultă că inculpatul I.J. a fost condamnat anterior, printre alte pedepse, la 1 an şi 2 luni, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.a şi art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.c, e şi g, ambele cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal (prin primele sentinţe, rămase definitive prin neapelare, ale Judecătoriei Feteşti).
Ulterior, prin sentinţa penală nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare, în baza art.449 lit.a din Codul de procedură penală, s-a admis cererea de contopire a condamnatului şi potrivit art.36 din Codul penal, instanţa a contopit cele două pedepse de 1 an şi 2 luni, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 1 an şi 4 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin Decizia penală nr.927 din 25 noiembrie 1997 a Tribunalului Constanţa inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.a, g şi i, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.37 lit.a din Codul penal, iar în baza art.39 alin.2 din acelaşi cod a contopit această pedeapsă cu cea de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.469din 29 octombrie 1996 a Judecătoriei Feteşti, urmând, ca în final, condamnatul să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
Pedeapsa a fost executată în perioada 31 ianuarie 1998 – 20 iulie 2000, când a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr.1924/2000 a Judecătoriei Medgidia, având un rest de executat de 1 an 3 luni şi 24 zile (479 zile).
În raport de aceste antecedente penale, instanţa a reţinut în mod corect că cele patru furturi, comise în perioada octombrie 2000 – august 2001, au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de ultimacondamnarede 4anişi6luni închisoare (aplicată prin sentinţa penalănr.380din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia) întrucât au fos.
săvârşite între momentul punerii în libertate, ca urmare a liberării condiţionate, 20 iulie 2000 şi data considerării ca executată a acestei pedepse, 12 noiembrie 2001. În acelaşi timp, pentru aceste fapte, trebuia reţinută şi recidiva postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, al cărui prim termen este pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia, pedeapsă a cărei executare a început la 9 decembrie 1996 şi considerată ca executată la 8 aprilie 1998.
3. În raport de definiţia dată infracţiunii continuate de către prevederile art.41 alin.2 din Codul penal, Judecătoria a făcut o separare artificială a infracţiunilor comise de inculpatul I.J., în anii 2000 şi 2001, grupându-le câte două în perioadele octombrie – noiembrie 2000 şi iulie – august 2001, aplicând greşit dispoziţiile art.41 alin.2 din Codul penal.
Aşa fiind, Curtea va dispune înlăturarea dispoziţiilor art.41 alin.2 din Codul penal privind cele două infracţiuni de furt calificat, săvârşite în perioadele octombrie – noiembrie 2000 şi iulie – august 2001 şi va constata că, referitor la aceste infracţiuni sunt aplicabile dispoziţiile art.33 lit.a din Codul penal şi că inculpatul a comis trei infracţiuni de furt calificat cu aplicarea art.37 lit.a şi a art.37 lit.b din acelaşi cod şi o infracţiune de furt, în aceleaşi condiţii.
4. Fondată se dovedeşte şi critica privind greşita individualizare a pedepselor stabilite şi aplicate inculpatului I.J., în raport cu dispoziţiile cuprinse în art.72 din Codul penal, cât şi cu cele referitoare la funcţiile şi scopul acestei sancţiuni penale, menţionate în art.52 din acelaşi cod.
În acest sens, faptele săvârşite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social concret, prin modalităţile şi împrejurărileîn care au fost comise, precum şi prin prejudiciile produse persoanelor vătămate, iar multitudinea acestora atestă perseverenţa inculpatului într-un comportament antisocial, date care nu justifică reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuantejudiciare, dintre cele prevăzute în art.74 din Codul penal, prin a căror înlăturare, Curtea va stabili pedepse de natură a contribui la reeducarea făptuitorului şi la prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazurilor de recurs în anulare, în baza art.4141 alin.1, coroborat cu art.38515 alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, va casa sentinţa penală nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Feteşti şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Feteşti, privind pe inculpatul I.J..
Casează sentinţa atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat, săvârşită la data de 27/28 septembrie 1996 (parte vătămată M.G.); greşita aplicare a dispoziţiilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitor la cele două infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i din Codul penal, săvârşite în perioadele octombrie – noiembrie 2000 şi iulie – august 2001; nereţinerea dispoziţiilor art.37 lit.b din Codul penal cu privire la aceste infracţiuni, precum şi la pedepsele aplicate.
Înlătură aplicarea art.33 lit.a şi a art.34 alin.1 lit.b din Codul penal şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare în pedepsele componente, după cum urmează :
- 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e,g şi i, cu aplicarea art.37 lit.b şi a art.74, art.76 din Codul penal;
- un an şi 8 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a şi a art.74, art.76 din Codul penal;
- un an şi 2 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a şi a art.74, art.76 din Codul penal;
- o lună închisoare, aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a şi a art. 74, art.76 din Codul penal;
- o lună închisoare, aplicată pentru infracţiunea de conducere, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b şi a art.74, art.76 din Codul penal, şi
- 2 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b şi a art.74, art.76 din Codul penal.
1. În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei de furt calificat, comisă la data de 27 / 28 septembrie 1996, din infracţiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e,g şi i, cu aplicarea art.37 lit.b, în infracţiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.c, e şi g, cu aplicareaart.37 lit.bşiaart.13dinCodulpenalşi în baza acestor texte delege,prin înlăturareareţineriiart. 74,art. 76dinCodul penal, condamnă pe inculpatul I.J. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
2. Înlătură aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitor la cele două infracţiuni de furt calificat, săvârşite în perioadele octombrie – noiembrie 2000 şi iulie – august 2001 şi constată că în cauză, privitor la aceste infracţiuni sunt aplicabile dispoziţiile art.33 lit.a din Codul penal şi că inculpatul I.J. a comis trei infracţiuni de furt calificat, în condiţiile art.37 lit.a şi a art.37 lit.b din Codul penal şi o infracţiune de furt, în aceleaşi condiţii (art.37 lit.a şi art.37 lit.b), şi anume:
-i nfracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.37 lit.a şi a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din acelaşi cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă săvârşită în luna noiembrie 2000 – parte vătămată S.C.”P”;
- infracţiunea de furt, prevăzută de art.208 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a şi a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din acelaşi cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (faptă comisă la 24 noiembrie 2000 – parte vătămată A.N.);
- infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.37 lit.a şi a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din acelaşi cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare (faptă comisă la 11 iulie 2001 – parte vătămată S.C. „S.I.” S.R.L.), şi
- infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.37 lit.a şi a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din acelaşi cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare (faptă săvârşită în luna august 2001 – parte vătămatăB.D.).
3. Înlătură aplicarea dispoziţiilor art.74 şi art.76 din Codul penal, cu privire la: infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, infracţiunea de conducere, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b şi infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal şi modifică pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni, în sensul că le majorează de la o lună închisoare la 6 luni închisoare; de la o lună închisoare la 8 luni închisoare şi, respectiv, de la 2 luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel cum au fost enumerate.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, dispune ca inculpatul I.J. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din această pedeapsă, perioada executată de la 20 august 2001 şi până la punerea sa în libertate.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat, pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 379/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 289/2002. Penal → |
|---|
