CSJ. Decizia nr. 379/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.379
Dosar nr.2786/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.102/A din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul intimat inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G.S.
Au lipsit intimatele părţi civile O.E.. şi V.D.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a susţinut doar motivele de casare referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei şi greşita individualizare a pedepsei şi a pus concluzii de admitere a recursului declarat de parchet sub aspectele învederate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de parchet apreciind că încadrarea juridică este corectă, iar în privinţa recursului declarat de inculpat, a solicitat admiterea, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepsei, care este prea aspră în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului.
Asupra recursului declarat de inculpat, procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.839/14 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală în dosarul nr.4519/2001, în baza art.174-176 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul P.P. la 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.b Cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În baza art.33-34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o perioadă de 7 ani în condiţiile art.66 Cod penal.
În baza art.67 alin.2 Cod penal s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenţia de la 28 mai 2001 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menţinut arestul inculpatului.
În baza art.118 lit.d Cod penal a confiscat de la inculpat suma de 2.800.000 lei.
A luat act că partea vătămată O.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
În baza art.191 raportat la art.349 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut:
Inculpatul a lucrat ca muncitor necalificat la depozitul de materiale pentru construcţii al SC „L.S.C.”
În luna aprilie 2001 a demisionat motivând că patronul a refuzatsă-i mărească salariul.
În perioada cât a lucrat la depozit, inculpatul s-a împrietenit cu victima P.I., paznic şi care locuia într-o cameră din incinta societăţii.
În ziua de 25 mai 2001, în jurul orelor 18,00, inculpatul l-a vizitat la locul de muncă pe amicul său P.I., cu care a cumpărat două sticle de bere şi apoi s-au aşezat la masă, în camera victimei.
Între cei doi s-a iscat o ceartă, care a degenerat în conflict fizic. Inculpatul, mai tânăr şi mai robust, a împins victima până când aceasta a căzut pe paviment şi apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu un scaun în partea posterioară a capului, până când a murit.
După uciderea victimei, inculpatul a părăsit încăperea pe care, la plecare, a asigurat-o cu un lacăt.
Ulterior a intrat în biroul patronului, a sustras un computer (unitate centrală, mouse, monitor, tastatură, boxe şi mini cameră video) pe carel-a transportat cu un taxi şi l-a vândut cu suma de 2.800.000 lei, în aceeaşi noapte, martorului V.D.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr.102/A/27 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au fost admise ambele apeluri.
Rejudecând cauza, instanţa a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi a repus pedepsele în individualitatea lor astfel: 18 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.174-176 lit.d şi 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d Cod penal.
A înlăturat dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepselor complimentare prevăzute de art.65 şi art.67 Cod penal, după pedeapsa rezultantă.
Conform art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art.174-176 lit.d Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.174 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 12 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.67 alin.2 Cod penal, a dispus degradarea militară a inculpatului.
Conform art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g Cod penal, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal şi art.35 Cod penal, în final inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod penal şi pedepsele complimentare aplicate, prevăzute de art.65 Cod penal şi art.67 alin.2 Cod penal.
În baza art.116 Cod penal, a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A computat prevenţia inculpatului de la 28 mai 2001 la 27 februarie 2002.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpat.
Parchetul a formulat 3 motive de recurs:
- lipsa de procedură cu partea vătămată;
- greşita schimbare aîncadrării juridice;
- netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul, la rândul său, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei.
Cu privire la recursul parchetului:
Oral, în instanţă, reprezentantul parchetului a susţinut numai ultimele două motive de recurs.
1. Referitor la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzute de art.174-176 lit.d şi art.211 alin.2 lit.d în infracţiunile de omor şi furt calificat, prevăzute de art.174 Cod penal şi 208-209 lit.g Cod penal, Curtea constată că acest motiv invocat de parchet este nefondat şi urmează a fi respins.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acţiunea mijloc – lovirea victimei – cu acţiunea scop – însuşirea bunurilor – s-ar afla în legătură cauzală. Infracţiunea de tâlhărie, infracţiune complexă, se caracterizează prin exercitarea de ameninţări ori violenţe în scopul sustragerii sau păstrării bunului, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Or, în cazul nostru, nu este relevată o atare legătură de cauzalitate.
Dimpotrivă, în declaraţia dată la urmărirea penală (f.89, verso) inculpatul menţionează, că după ce a ucis victima, urmare unui conflict spontan şi după ce a părăsit încăperea în care s-a consumat omorul:
„Am mers în birou şi am văzut computerul. M-am hotărât să-l sustrag însă pentru aceasta aveam nevoie de un autovehicul...”
Din derularea faptelor este infirmată o rezoluţie anterioară, distinctă, de a suprima viaţa paznicului pentru a sustrage computerul. Rezoluţia de a-şi apropria computerul a intervenit ulterior consumării omorului. În sprijinul acestei ipoteze stă şi faptul că anterior datei la care a avut loc fapta, inculpatul a vizitat victima cu care purta discuţii şi consuma băuturi alcoolice.
2. Recursul parchetului se referă şi la greşita individualizare a pedepsei în sensul majorării sale. Se invocă pericolul social accentuat de ideea exercitării violenţelor (care au produs rezultatul letal) în scopul însuşirii bunului în valoare de 20.341.087 lei.
Având în vedere că acest motiv este susţinut în principal de primul, cel referitor la schimbarea încadrării juridice, Curtea constată că recursul declarat este nefondat şi din acest punct de vedere.
Reţinându-se două fapte de omor şi apoi de furt calificat, instanţa constată că pedepsele de 12 şi respectiv 4 ani închisoare sunt judicios aplicate în funcţie de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal şi corespund scopului preventiv-coercitiv al pedepsei în baza art.52 Cod penal.
La aplicarea pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere că omorul s-a produs urmare unui conflict spontan, că inculpatul s-a hotărât ulterior să sustragă computerul, că a avut o poziţie procesuală constant sinceră, că nu are antecedente penale, că era încadrat în muncă, este căsătorit şi are un copil minor.
Din aceleaşi motive se va respinge şi recursul inculpatului, pedepsele aplicate fiind just individualizate în raport de pericolul social generic, dar şi de conţinutul concret al acestuia, precum şi raportat la persoana inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.102/A din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 mai 2001, la 28 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 382/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 376/2002. Penal → |
|---|
