CSJ. Decizia nr. 391/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.391Dosar nr.4492/2002
Şedinţa publică din11 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnata M.O. împotriva deciziei penale nr.282 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
A lipsit recurenta condamnată M.O., pentru apărarea căreia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat G.S.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatei a lăsat la aprecierea Curţii soluţionarearecursului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, având în vedere actele existente la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr.451 din 10 septembrie 2002, în baza art.455, raportat la art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, a respins cererea de întrerupere a executăriipedepsei, formulată de condamnata M.O. (fiica lui Dumitru şi a Profirei, născută la 23 ianuarie 1951 în comuna Schitu-Duca, judeţul Iaşi, deţinută în Penitenciarul Iaşi), privind pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.483 din 28 mai 2000 a Tribunalului Iaşi (definitivă prin Decizia penală nr.433 din 28 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Iaşi).
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că existenţa unor afecţiuni, constatate în actele medicale existente în dosarul cauzei, nu o pun pe condamnată în imposibilitate de a-şi continua executarea pedepsei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr.282 din 3 octombrie 2002, a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnată, prin care a susţinut că în mod greşit instanţa a respins cererea sa, întrucât aspectele invocate sunt reale, constatând că, singurul temei pentru aprecierea stării sănătăţii condamnatei este concluzia expertizei medico-legale şi cum, comisia de expertiză a cuprins şi un specialist în boli de care suferă aceasta (medic primar neurolog) „în mod corect prima instanţă a apreciat că afecţiunile de care suferă condamnata nu o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa”.
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, condamnata M.O. a declarat recurs, prin care reiterează motivele de netemeinicie ale deciziei, care au fost analizate şi cu prilejul judecării cererii de apel, privind sentinţa primei instanţe.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, la care fac trimitere cele din art.455, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl puneîn imposibilitate de a executa pedeapsa.
Revenind la cauză, potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală, nr.10/6/AP din 3 septembrie 2002, întocmit de Serviciul de medicină legală a judeţului Iaşi „M.O. prezintă hemipareză dr.sechelară post AVC, HTA, psihosindrom organic cronic cerebral, post AVC şi post PCC cu tulburări psihice, de tip sever şi ideaţie autolitică persistentă. Afecţiunile prezentate de sus-numita pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P.” (fila 68 din dosarul instanţei).
Aşa fiind, corespunde realităţii că inculpata prezintă unele afecţiuni, care pot fi însă tratate în reţeaua sanitară a penitenciarelor, fără ca acestea să o pună în imposibilitate de a-şi continua executarea pedepsei, în regim de detenţie, cum prevăd în mod expres dispoziţiile legale precitate şi cum în mod corect au constatat şi cele două instanţe.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.O. şi o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.O. împotriva deciziei penale nr.282 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 392/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 382/2002. Penal → |
|---|
