CSJ. Decizia nr. 392/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.392
Dosar nr.4554/2002
Şedinţa publică din 28ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr.255/A din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
A lipsit recurentul condamnat, pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.I.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat condamnatului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, având în vedere infracţiunile comise şi pedepsele stabilite pentru aceste fapte.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.198 din 19 iunie 2002, Tribunalul Hunedoara a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.N. şi, în consecinţă, a dispus descontopirea pedepselor aplicate acestuia prin sentinţele penale nr.521/2001 a Judecătoriei Hunedoara şi nr.128/2002 a Tribunalului Hunedoara, în pedepsele componente, iar înbaza art.36 Cod penal şi art.449 Cod procedură penală a contopit pedepsele de:
- 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (faptă săvârşită în septembrie 1999).
aplicată prin sentinţa penală nr.424/2000 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.533 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.b Cod penal (faptă săvârşită în perioada decembrie 2000 – iunie 2001), aplicată prin sentinţa penală nr.521/2001 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.183 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Hunedoara.
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.74-76 lit.c Cod penal, aplicată prin sentinţa penală nr.543/2000 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă la 28 iunie 2001.
- o lună închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.74-76 lit.e Cod penal, aplicată prin sentinţa penală nr.543/2000 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă la 28 iunie 2001.
- 3 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru 3 infracţiuni de dare de mită prevăzută de art.255 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (fapte săvârşite în perioada aprilie – mai 2001), aplicate prin sentinţa penală nr.128/2002 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă la 8 mai 2002.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, condamnatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa astfel stabilită o zi de arest preventivdin data de 2 octombrie 1999 şi perioada de la 7 iulie 2001 la 19 iunie 2002.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr.673/2002 al Tribunalului Hunedoara, nr.757/2002 al Judecătoriei Hunedoara şi nr.172/2002 al Tribunalului Hunedoara şi emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispoziţiilor acestei sentinţe.
Onorariul apărătorului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Hunedoara, condamnatul M.N. a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr.424/2000 a Tribunalului Hunedoara, sentinţa penală nr.521/2001 a Judecătoriei Hunedoara, sentinţa penală nr.543/2000 a Judecătoriei Hunedoara şi sentinţa penală nr.128/2002 a Tribunalului Hunedoara.
Analizând datele săvârşirii faptelor în raport de datele rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, Tribunalul Hunedoara aconstatat că faptele sunt concurente, astfel că cererea petiţionarului a fost admisă ca întemeiată.
Având în vedere numărul condamnărilor aplicate şi cuantumul pedepselor stabilite, instanţa de fond a apreciat ca oportună aplicarea unui spor de 2 ani închisoare pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şia dispus ca petentul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr.255/A din 26 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art.3859 pct.171 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că faptele pentru care a fost condamnat petentul sunt concurente şi că, astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.36 Cod penal şi art.449 Cod procedură penală.
Totodată, în mod just s-a apreciat că, în raport de numărul mare al faptelor săvârşite (şapte) şi de cuantumul pedepselor aplicate, se impune stabilirea unui spor de contopire de 2 ani închisoare.
Critica recurentului cu privire la aplicarea acestui spor de contopire nu este întemeiată prin considerarea argumentelor prezentate mai sus şi prin necesitatea stabilirii unei pedepse a cărei întindere să asigure posibilitatea reală a reeducării condamnatului.
Pentru acestea, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul condamnatului şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr.255 A din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 395/2002. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 391/2002. Penal → |
|---|
