CSJ. Decizia nr. 4/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4Dosar nr.4054/2002
Şedinţa din 7 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.491 din 13 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A.M.
S-au prezentat intimatul inculpat, arestat, asistat de avocat M.T. apărător desemnat din oficiu, şi intimata parte vătămată P.T.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului parchetului, ca nefondat.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.33 din 4 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr.6/P/2002, s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea formulată de inculpatul A.M. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de către acesta, din art.20 raportat la art.174 Cod penal în infracţiunea prevăzută prevăzută în art.184 alin 1 Cod penal.
În baza art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A.M. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului conform art.350 Cod procedură penală şi în baza art.88 Cod penal s-a dedus, din durata pedepsei pronunţate în cauză, prevenţia inculpatului, respectiv perioada de la 15 noiembrie 2001 la zi.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 Cod penal.
În cauză s-a făcut aplicarea art.113 alin.3 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată T.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.Pantelimon” Bucureşti a sumei de 7.192.730 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate T.P., plus dobânzile legale aferente sumei, calculate până la data efectuării plăţii.
Conform art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 de lei, din care 600.000 de lei onorariu apărătoruluidin oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 26 septembrie 2001, pe fondul unui conflict spotan, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul A.M. a aplicat o lovitură cu cuţitul în abdomen ginerelui său, partea vătămată T.P., cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol.
Instanţa a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în cea de vătămare corporală din culpă, întrucât intenţia inculpatului de a ucide a fost neîndoilnică şi a rezultat atât din obiectul folosit, apt de a ucide, cât şi de zona vitală anatomică vizată.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele reale în care s-a comis fapta, dar mai ales cele personale ale inculpatului, în vârstă de 67 de ani, necunoscut cu antecedente penale, cu discernământul diminuat în raport cu fapta comisă, împrejurarea că este cunoscut ca o persoană serioasă, liniştită şi muncitoare, victima este ginerele său, cu care locuieşte împreună şi care s-a împăcat cu inculpatul.
Toate aceste aspecte au determinat instanţa să aplice largi circumstanţe atenuante, în conformitate cu art.74 Cod penal şi să dispună coborârea pedepsei sub minimul special, prevăzut de lege, potrivit art.76 Cod penal, stabilind-o la de 2 ani închisoare, în regim de detenţie.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul şi inculpatul A.M.
Apelul procurorului a vizat netemeinicia hotărârii apelate, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciată ca excesiv de blândă, faţă de fapta inculpatului.
La data judecării apelului, inculpatul a declarat că nu face apel.
Prin Decizia nr.491 din 13 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
A luat act că inculpatul A.M. nu şi-a însuşit apelul formulat de apărătorul său.
Împotriva deciziei a declarat recurs procurorul, solicitând casarea hotărârilor şi, pe fond, o mai bună individualizare a pedepsei, în sensul majorării.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele motive.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.
Cu privire, însă, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că, într-adevăr, nu s-a avut în vedere în suficientă măsură gradul de pericol social al faptei, acordându-se prioritate circumstanţelor personale ale inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei.
Astfel, deşi inculpatul are o vârstă înaintată, având discernământul diminuat la data comiterii faptei, aceste aspecte nu pot conduce la aplicarea unei pedepse de numai 2 ani închisoare, în condiţiile în care inculpatul a înjunghiat partea vătămată, cu cuţitul, provocându-i o plagă epigastrică penetrantă cu evisceraţie, leziuni care i-au pus viaţa în pericol.
Faţă de aceste considerente, urmează a se admite recursul procurorului, a se casa hotărârile pronunţate în cauză cu privire la individualizarea pedepsei; se va majora pedeapsa aplicată inculpatului şi se va deduce durata arestării preventive, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.491 din 13 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia II-apenală, privind pe intimatul inculpat A.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.33 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Călăraşi numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Majorează pedeapsa aplicată intimatului inculpat A.M.pentru infracţiunea prevăzută în art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74 şi 76 Cod penal, de la 2la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 40/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 396/2002. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
