CSJ. Decizia nr. 408/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.408
Dosar nr.4439/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.F.D. împotriva deciziei nr.87 din 1 octombrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
S-a prezentat inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat V.M.D., lipsind intimatele părţi civile O.E.C. şi Spitalul Judeţean Alba Iulia.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la casarea hotărârilor pronunţate şi dispunerea efectuării unei expertize psihiatrice, invocând prevederile art.3859 pct.171 Cod procedură penală.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, constiderând că efectuarea unei expertize psihiatrice este irelevantă, din actele dosarului nerezultând că inculpatul ar fi consumat medicamente halucinogene şi nu s-au depus acte medicale în acest sens.
Inculpatul a regretat fapta săvârşită, solicitând reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.128 din 17 iulie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul caporal O.F.D.la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.c şi i Cod penal.
În baza art.67 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 din Codul penal.
Conform art.88 din Codul penal a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive de la 6.02.2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 20 milioanelei daune morale către partea civilă O.E.C. şi la 8.935.161 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatulO.F.D. a fost căsătorit cu partea vătămată O.E.C., între soţi existând neînţelegeri care au pus problema divorţului.
La 3 februarie 2002 părţile s-au întâlnit în staţia CFR Războieni şi au urcat într-un vagon staţionat.
Inculpatul a lovit-o prin surprindere pe soţia sa cu un cuţit în zona feţei, membrelor superioare şi abdomenului. Leziunile provocate au pus în primejdie viaţa victimei. Inculpatul a încetat agresiunea numai la intervenţia energică a martorilor L.R. şi M.G.F.
Prin Decizia nr.87 din 1.10.2002 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul inculpatului O.F.D. care a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în vătămare corporală gravă cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunţate ca fiind date în absenţa unei expertize psihiatrice pe care o consideră necesară iar în subsidiar pentru pedeapsa pe care o apreciază prea severă, motive de casare prevăzute de art.3859 pct.171 şi pct.14 din Codul de procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.117 din Codul de procedură penală efectuarea unei expertize psihiatrice este ebligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebitde grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
În cauză, inculpatul nu a fost cercetat pentru infracţiunea de omor deosebit de grav ci pentru tentativă la omor calificat astfel că din acest punct de vedere expertiza psihiatrică nu este obligatorie.
Pe de altă parte, instanţele de judecată n-au avut îndoieli asupra stării psihice a inculpatului, care de altfel până la acest moment procesual nici n-a invocat probleme de sănătate mintală, astfel că nici din acest punct de vedere nu există motive de critică pentru instanţe.
Cât priveşte pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare, aceasta este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege. În lipsa existenţei unor împrejurări care ar putea atenua răspunderea penală a inculpatului pedeapsa este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
În cauză nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea o situaţie mai favorabilă inculpatului recurent.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului, va computa durata detenţiei preventive din durata pedepsei şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul O.F.D. împotriva deciziei penale nr.87 din 1 octombrie 2002 a Curţii Militare de Apel, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 29 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 409/2002. Penal. Art.20 rap.art.174, 175 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 40/2002. Penal → |
|---|
