CSJ. Decizia nr. 42/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 42
DOSAR NR. 3999 / 2002
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.828 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reşiţa şi deciziei penale nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraş Severin, privind pe inculpatul V.P.
A lipsit intimatul inculpat, pentru care s-a prezentat avocatul C.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta.
Apărătorul a solicitat respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin plângerea penală formulată la 5 august 2001 partea vătămată C.F. a solicitat condamnarea inculpatului V.P. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la 4 august 2001 acesta l-a lovit cu pumnul în zona feţei, fapt ce a determinat pierderea a doi dinţi (11 şi 21 incisivi mediani superiori).
Judecătoria Reşiţa, prin sentinţa penală nr.828 din 27 noiembrie 2001, a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului cu motivarea că din probe nu a rezultat că el este autorul infracţiunii.
Tribunalul Caraş-Severin, prin Decizia penală nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a admis recursul declarat de partea vătămată, a casat sentinţa primei instanţe şi a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal cu motivarea că lipsa solicitării de a se dispune condamnarea inculpatului echivalează cu retragerea plângerii prealabile formulată în cauză.
Împotriva acestor hotărâri, în baza art.409, 410 alin.1, partea I-a, pct. 7 din Codul de procedură penală s-a declarat recurs în anulare susţinându-se că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită în art.180 alin.2 în loc de art.182 alin.1 din acelaşi cod pentru care era necesară efectuarea urmăririi penale.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea ambelor hotărâri şi rejudecarea cauzei în aceste limite.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art.182 alin.1 din Codul penal, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Ca urmare a agresiunii suferite la 4 august 2001, partea vătămată, potrivit certificatului medico-legal aflat în dosar a suferit avulsia traumatică a incisivilor mediani superiori, cu infiltrat hemoragic gingival, ceea ce s-a menţionat şi în biletul de trimitere emis de Laboratorul de medicină legală, către o instituţie de specialitate (filele 2 şi 15 dosar judecătorie).
S-a apreciat de către Serviciul Medico-Legal judeţean Caraş-Severin că leziunile traumatice suferite de partea vătămată nu au determinat sluţirea, deoarece lipsa dinţilor – ce au suferit fracturi şi au necesitat extracţie, se poate reface prin lucrare protetică.
Aceste concluzii nu sunt juste, întrucât pe de o parte pierderea dinţilor din faţă crează o dizarmonie în fizionomia persoanei, ce nu poate fi înlăturată pe cale naturală iar pe de altă parte au consecinţe şi în plan morfo-funcţional, presupunând o deficienţă masticatorie, cu consecinţe negative asupra funcţiei nutritive.
În legătură cu posibilitatea ulterioară ca printr-o lucrare dentară să fie ascunse prejudiciul morfologic, cel fiziologic, ori cel estetic, aceasta nu are relevantă asupra încadrării juridice.
Astfel, urmarea imediată a infracţiunii este reprezentată de rezultatul produs prin actul agresiv săvârşit de inculpat şi cu care se afla în legătură directă de cauzalitate, iar momentul consumării infracţiunii este cel al producerii rezultatului.
Ca atare, orice împrejurareulterioară rezultatului produs, excede elementelor constitutive ale infracţiunii.
Cum în speţă, se impunea concluzia că pierderea dinţilor din faţă, constituie un prejudiciu estetic ireversibil, respectiv sluţire în sensul art.182 alin.1 din Codul penal, instanţele aveau obligaţia să constate că aceasta este încadrarea juridică corectă a faptelor imputate inculpatului prin plângerea părţiivătămate şi conform art.285 din Codul de procedură penală să trimită acea plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa.
Întrucât nu au procedat în acest fel şi nu au dat o corectă încadrare juridică faptelor, soluţiile pronunţate sunt greşite.
Fiind întrunite cerinţele art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, Curtea, în baza art.4141 alin.1 din acelaşi cod, urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate şi a trimite plângerea părţii vătămatela Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art.182 din Codul penal.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.828 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reşiţa şi deciziei penale nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraş Severin, privind pe inculpatul V.P.
Casează hotărârile atacate şi trimite plângerea părţii vătămateC.F.la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.182 din Codul penal.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 427/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 418/2002. Penal → |
|---|
