CSJ. Decizia nr. 449/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 449DOSAR NR. 4330/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii C.P. şi S.I.împotriva deciziei nr.212 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Recurenţii au fost prezenţi, în stare de arest, asistaţi de apărătorul din oficiu, avocat B.G.
A lipsit partea civilă G.V.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 şi 76 Cod penal.
Procurorul apus concluzii de respingerea recursurilor.
În ultimul cuvânt, pe rând, inculpaţii au declarat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează să fie pronunţată.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.4 din 15 ianuarie 2002, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpaţii :
- S.I. la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a raportat la art.211 alin.3 Cod penal cu aplicarea art.71-64 Cod penal;
- C.P.la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a Cod penal raportat la art.211 alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a şi c Cod penal şi a art.71-64 Cod penal.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 2 februarie 2001 la 15 ianuarie 2002.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar cu un alt inculpat condamnat în cauză, la plata despăgubirilor civile, în valoare de 30.000.000 lei, către partea civilă G.V.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 1 februarie 2001, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpaţii s-au întâlnit cu partea vătămată, G.Ş., care se întorcea în localitate cu o căruţă şi, fără să fie observat de partea vătămată, inculpatul S.I. i-a sustras din căruţă un bidon de 20 litri.
La scurt timp, partea vătămată, observând lipsa bidonului, s-a întors, cerând restituirea bidonului de la inculpatul S.I., care a început să-i aplice părţii vătămate lovituri cu picioarele, până când aceasta a căzut în apa unui pârâu, unde a fost abandonată de acesta.
În momentele următoare, inculpatul S.I. a escaladat malul abrupt al pârâului, şi-a însuşit o şubă îmblănită, din căruţa victimei, şi s-a îndepărtat, pentru a ajunge din urmă turma de oi.
Abandonată în aceste condiţii, victima a decedat.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr.212/P din 13 septembrie 2002 a respins apelurile inculpaţilor.
Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 15 ianuarie 2002.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 şi 76 Cod penal.
Recursurile inculpaţilor sunt, în parte, fondate, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate acestora.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în privinţa ambilor inculpaţi, instanţa nu a evaluat, suficient de temeinic, circumstanţele de ordin obiectiv şi subiectiv, în care aceştia au ajuns să săvârşească tâlhăria urmată de moartea victimei, şi, în special, atunci când a cuantificat gradul de pericol social al faptei, nu a avut în vedere împrejurările şi modul concret în care a decedat victima.
Sub aceste aspecte, instanţele nu trebuiau să omită că, în realitate, iniţial, hotărârea inculpaţilor a fost numai aceea de a sustrage bidonul din plastic aflat în căruţa victimei, în care aceştia au crezut, eronat, că se găseşte vin.
A urmat, apoi, un alt moment în care, după ce victima a sesizat sustragerea bidonului din plastic, s-a reîntors, cu căruţa, a cerut restituirea bidonului şi, fiind refuzat, a încercat să-l smulgă din mâna inculpatului.
În această altercaţie, inculpatul a aplicat lovituri victimei şi ambii s-au rostogolit în albia râului.
În urma loviturilor primite, în aceste împrejurări, victima a rămas în apă şi a decedat, ulterior, nu ca urmare a unor acţiuni directe ale inculpatului S.I. şi respectiv ale inculpatului C.P..
Sub acest aspect, deşi concluzia iniţială a raportului medico-legal, în sensul că moartea victimei nu a fost violentă, a fost infirmată de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”, prin comisia de avizare şi control, apreciindu-se că, totuşi, moartea victimei a fost violentă (datorată asfixiei mecanice prin submersie, urmare unui politraumatism cu leziuni traumatice, produse prin lovire cu şi de corpuri dure) la mecanismul şi dinamica de producere a rezultatului letal, imputat inculpaţilor, prin acceptarea producerii acelui rezultat, au contribuit şi leziunile organice cronice cardiace şi coronariere ale victimei, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de autopsie (filele 30-33 urmărire penală).
Acestor elemente, de ordin obiectiv şi subiectiv, precum şi împrejurării că inculpatul S.I., nu are antecedente penale, trebuiau să li se atribuie, de către instanţe, semnificaţia juridică de circumstanţe atenuante, iar, drept urmare, să i se reducă şi acestui inculpat, pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Referitor la inculpatul C.P., deşi instanţele au reţinut circumstanţe atenuante, nu au dat acestora eficienţa cuvenită în operaţiunea de individualizare a pedepsei.
În concret, privitor la acest inculpat, nu trebuia să se omită contribuţia mult mai redusă a acestuia la săvârşirea tâlhăriei, urmată de moartea victimei.
În mod deosebit, privitor la acest inculpat, instanţele trebuiau să aibă în vedere, pe lângă aspectele favorabile reţinute, atitudinea acestuia în momentul în care S.I. a lovit victima, în sensul de a-i fi cerut să înceteze agresiunea.
Aceste aspecte trebuiau să determine instanţele să reducă mai mult pedeapsa aplicată inculpatului C.P.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile celor doi inculpaţi să fie admise, să fie casate hotărârile privitor la individualizarea pedepselor şi, prin aplicarea art.74-76 Cod penal, pentru inculpatul S.I., să fie redusă pedeapsa de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, iar, pentru inculpatul C.P., dându-se o eficienţă mai mare, circumstanţelor atenuante reţinute, să i se reducă pedeapsa, de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Pentru ambii inculpaţi, se va computa, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 2 februarie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.P. şi S.I. împotriva deciziei nr.42 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr.4 din 15 februarie 2002 a Tribunalului Tulcea numai cu privire la individualizarea pedepselor.
Făcând aplicarea art.74-76 Cod penal reduce pedepsele pentru inculpatul S.I. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare şi pentru inculpatul C.P. de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare, ambele pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a raportat la art.211 alin.3 Cod penal.
Compută din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 februarie 2001 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 451/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 448/2002. Penal → |
|---|
