CSJ. Decizia nr. 451/2002. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.451Dosar nr.4421/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.M.C. împotriva deciziei penale nr.568 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I-a penală.
Recurentul a fost prezent în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat M.B.
A lipsit partea vătămată S.V.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului.
În ultimul cuvânt, inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.564 din 6 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti –Secţia a II-a penală a condamnat pe inculpatul P.M.C., la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.e cu aplicarea art.37 lit.a şi art.13 Cod penal.
În baza art.61 Cod penal a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 445 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr.450 din 27 martie 2001 a Judecătoriei Sector 6, pe care l-a contopit cu cea la care a fost condamnat, prin hotărârea recurată, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 8 aprilie 2002 inculpatul a urmărit o persoană în liftul imobilului în care aceasta domicilia, unde prin ameninţare şi violenţă a deposedat-o de o sumă de bani.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, care prin Decizia penală nr.568/A din 20 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I-a penală, a fost respins.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris, solicitând în şedinţă publică reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere pericolul social concret al faptei, starea de recidivă postcondamnatorie, ceea ce dovedeşte că scopul educativ al pedepsei aplicate anterior nu a fost atins, fiind deci necesară o perioadă mai îndelungată de timp pentru reeducarea inculpatului.
Totodată, s-a avut în vedere şi caracterul calificat al infracţiunii ceea ce imprimă faptei o periculozitate socială sporită.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul P.M.C. împotriva deciziei nr.568 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării de la 8 aprilie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 520/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 449/2002. Penal → |
---|