CSJ. Decizia nr. 480/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.480
Dosar nr.4613/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr.242/A din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat D.L., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit: intimata parte vătămată B.A. şi reprezentantul său legalP.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală, deoarece fapta nu există.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere starea de sănătate precară a inculpatului şi vârsta lui înaintată.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi în principal, trimiterea dosarului la prima instanţă pentru completarea materialului probator, având în vedere că a fost bătut de organele de urmărire penală pentru a recunoaşte fapta pe care nu a comis-o, iar la expertiza medico-legală efectuată părţii vătămate, nu s-a constatat contaminarea acesteia cu boala venerică de care suferă acesta, dovedindu-se astfel nevinovăţia lui.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.305 din 20 iunie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul B.N. la 12 ani închisoare pentru infracţiunea de viol prevăzută de art.197 alin.3 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în după amiaza zilei de 28 februarie 2002, inculpatul B.N., a constrâns-o prin violenţă şi ameninţări pe minora B.A., în vârstă de 13 ani, să întreţină cu el raporturi sexuale.
Prin Decizia penală nr.242 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpatul a declarat recurs, susţinând că a fost condamnat nejustificat pentru infracţiunea de viol, deoarece nu a comis fapta reţinută în sarcina sa, iar în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei, ţinând seama de circumstanţele sale personale.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua de 28 februarie 2002, în jurul orei 17, minora B.A. a sunat la uşa vecinului său, inculpatul B.N., interesându-se dacă nu este în vizită la el o altă vecină, C. Inculpatul i-a răspuns că persoana căutată nu este la el şi a trimis-o pe minoră să-i cumpere ţigări. Minora a acceptat şi la întoarcere a fost oprită cu forţa de către inculpat în locuinţa acestuia, după care, prin violenţe şi ameninţări a fost constrânsă să întreţină cu el raporturi sexuale.
Fapta este dovedită cu declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului, cu actele medico-legale şi declaraţiile martorilor.
Astfel, din actele de constatare medico-legală rezultă că la examenul medico-legal efectuat la data de 1 martie 2002 – a doua zi după comiterea violului – partea vătămată a prezentat în secreţia vaginală spermatozoizi proveniţi de la un individ secretor de grup A sau AB, respectiv, din categoria din care face parte inculpatul. Acelaşi tip de spermatozoizis-au constatat pe prosopul ridicat din locuinţa inculpatului B.N. în ziua de 1 martie 2002, prosop despre care inculpatul a afirmat, de faţă cu martora E.C., că i l-a dat părţii vătămate să se şteargă, după consumarea actului sexual.
Partea vătămată a relatat desfăşurarea faptelor, mamei sale, P.D. şi bunicii sale, M.A., în prezenţa martorei T.M., susţinând că a încercat să alerteze vecinii prin bătăi în peretele locuinţei inculpatului. Martora M.M. a confirmat relatările minorei, arătând însă că nu a înţeles semnificaţia reală a zgomotelor produse în locuinţa inculpatului şi a crezut că acesta este în stare de ebrietate şi nu-şi poate menţine echilibrul.
În sfârşit, martorul F.A., prezent în locuinţa inculpatuluiatunci când minora i-a adus acestuia ţigările, a declarat că inculpatul i-a cerut să plece pentru că intenţionează să întreţină raporturi sexuale cu minora.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptei, pentru ca, ulterior, în cursul judecăţii, să retracteze şi să susţină că a fost constrâns de poliţie să declare că a constrâns-o pe minoră să întreţină cu el raporturi sexuale. Declaraţia de retractare a fost înlăturată în mod corect de către instanţă, ţinând seama de lipsa de temei a acesteia şi ansamblul probelor care confirmă vinovăţia inculpatului.
Ţinând seama de dovezile analizate mai sus, Curtea Supremă de Justiţie constată că este nefondată susţinerea inculpatului în sensul că nu a comis infracţiunea de viol pentru care a fost condamnat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că în cauză s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, nefiind cazul ca pedeapsa să fie micşorată.
În consecinţă, recursul inculpatului urmează să fie respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr.242/A din17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la1 martie 2002 la 31 ianuarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 492/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 479/2002. Penal → |
|---|
