CSJ. Decizia nr. 5/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5Dosar nr. 2377/2002
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr.157 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău.
S-a prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocatul U.D., apărător ales.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a declarat că recunoaşte fapta şi a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.24 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Neamţ a fost condamnat inculpatul I.C., la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d, eCod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2001 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii minori I.I. şi D.C., primul la 3 ani închisoare, iar al doilea la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d şi e Cod penal cu aplicarea art.99 şi 109 Cod penal.
Inculpaţii au fost obligaţisolidar să plătească 1.520.000 de lei despăgubiri părţii civile D.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în seara de 12 octombrie 2001 inculpaţii I.I. şi D.C. au consumat băuturi alcoolice în barul din Săbăoani, judeţul Neamţ, unde se afla şi partea vătămată D.I., care era sub influenţa băuturilor alcoolice.
La ieşirea din bar cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu I.C. şi au luat hotărârea să urmărească partea vătămată şi să-i sustragă banii. După ce l-au urmărit pe D.I. câteva sute de metri, când acesta a ajunsîntr-un loc întunecos, inculpatul I.I. i-a sărit în spate şi l-a doborât, iar ceilalţi doi inculpaţi i-au sustras din buzunare un telefon mobil şi o sumă de bani.
Inculpatul I.C. a luat telefonul şi 50.000 de lei, iar D.C. şi I.I. câte 600.000 de lei.
În cursul cercetărilor, tatăl inculpatului I.C. a reparat şi restituit telefonul părţii vătămate.
Apelul declarat de I.C.care a criticat sentinţa pentru netemeinicie, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.157 din 14 mai 2002 a Secţiei penale de la Curtea de Apel Bacău.
Inculpatul a declarat recursul de faţă – reiterând motivele de apel. A cerut casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei pe care o consideră exagerată în condiţiile în care a recunoscut şi regretat fapta şi a reparat paguba.
Recursul este nefondat.
Sustragerea unor bunuri aparţinând altei persoane este o faptă gravă, periculoasă social şi pedepsită ca atare. Atunci când este săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, furtul dobândeşte accente de gravitate socială deosebită, care a impus intervenţia deosebită şi particulară mai energică a legii penale.
Nevoii de a asigura protecţia socială mai fermă şi eficientă împotriva unor fapte de o gravitate socială deosebită îi corespunde şi incriminarea modalităţilor agravate ale infracţiunii de tâlhărie.
Fapta inculpatului de a sustrage prin violenţă telefonul şi banii părţii vătămate, într-un loc public pe timp de noapte împreună cu doi inculpaţi minori constituie modalitatea agravată a infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d şi e cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani.
Stabilind pedeapsa la minimul special pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d şi e Cod penal, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare cuprinse în articolul 72 din Codul penal. Larândul eiinstanţa de apel a reţinut şi motivat că faţă de împrejurările în care a fost concepută şi comisă fapta, de pericolul social ridicat al acesteia nu se pot reţine în favoarea inculpatului apelant circumstanţe atenuante şi că deci pedeapsa este corespunzătoare şi în măsură să atingă scopul prevăzut în articolul 52 din Codul penal.
Cele două hotărâri fiind legale şi temeinice, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie urmează ca, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.38517 alin.4 cu referire la art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr.157 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Obligă recurentul la 1.100.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 514/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 497/2002. Penal → |
|---|
