CSJ. Decizia nr. 518/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.518Dosar nr.4696/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.N. împotriva deciziei penale nr.583 din 27 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I-a penală.
S-au prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat D.L., apărător desemnat din oficiu, precum şi intimata parte vătămată S.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Intimata parte vătămată a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.650 din 15 iulie 2002 , Tribunalul Bucureşti , Secţia I penală , l-a condamnat pe inculpatul O.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e din Codul penal , cu aplicarea art.74 lit.a,c şi art.76 lit.b din Codul penal şi a art.13 din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţăa reţinut în esenţă că , în data de 1.02.2002 , în jurul orelor 16,30, inculpatul prin violenţă, a smulsde la gâtul părţii vătămate Scriba Cornelia un lănţişor din aur.
Pentru că inculpatul a fost prins imediat de lucrătoriiSecţiei 12 Poliţie, bunul a fost restituit părţii vătămate.
Impotriva acestei sentinţe , a declarat apel inculpatul ,care a criticat-o pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră faţă de circumstanţele sale personale şi prejudiciul cauzat.
Prin Decizia penală nr.583 din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti,Secţia I penală, a respins ca nefondatapelul declarat , apreciind că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii , ca şi a hotărârii pronunţată de prima instanţă, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.N. care prin apărătorul său a criticat hotărârile atacate pentru motivul de casare cuprins la pct.14 al art.3859 din Codul de procedură penală, solicitând în esenţă, reducerea pedepsei.
Oral, inculpatul, la ultimul cuvânt acordat, a arătat că, lasă soluţionarea cauzei , la aprecierea instanţei .
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă , constată că , instanţele au avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei,prevăzute de art.72 din Codul penal în sensul că , pe de o parte , au dat eficienţa cuvenită circumstanţelor atenuante personale favorabile ale inculpatului referitoare labuna sa conduită înainte de săvârşirea faptei, dar şi de atitudinea sa de după comiterea infracţiunii , atunci când au coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, dar , pe de altă parte, în mod obiectiv, acestea au ţinut cont şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi modalitatea în care aceasta a fost comisă, atunci când au stabilit-o în cuantumul arătat, situaţie în care , cum în speţă nu se constată temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, recursul urmează a fi respins, ca atare.
În concluzie în temeiul dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie va respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.
În baza art.88 din Codul penal se va deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 1 februarie 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N., împotriva deciziei penale nr.583 din 27 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti ,Secţia I-a penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 1 februarie 2002 la 4 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariulde avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei .
Pronunţată în şedinţă publică,azi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 519/2002. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 516/2002. Penal → |
|---|
