CSJ. Decizia nr. 541/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.541DOSAR NR. 3345/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
La 28 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.280 din 9 august 2001 a Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.E.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 28 ianuarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 5 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.280 din 9 august 2001, Judecătoria Dorohoi a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru trei infracţiuni de furt, prevăzute de art.208 alin.1 din Codul penal.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în intervalul 4 – 15 mai 2001, inculpatul a sustras de pe izlazul comunal, două bovine şi o cabalină aparţinând părţilor vătămate N.V., U.D. şi I.D. valoarea prejudiciului ridicându-se la suma de 20.000.000 lei.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva ei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv faptelor săvârşite de inculpat li s-a dat o greşită încadrare juridică şi instanţa nu a aplicat dispoziţiile art.83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse anterioare, aplicată inculpatului.
Recursul în anulare este fondat conform următoarelor considerente :
Art.209 alin.1 lit.e din Codul penal prevede că furtul săvârşit într-un loc public, constituie infracţiune de furt calificat.
Potrivit art.152 lit.a din Codul penal, fapta se consideră săvârşită „în public”, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
Ca atare, se reţine că locul în care inculpatul a săvârşit cele trei fapte de furt fiind izlazul comunal, încadrarea juridică corectă este infracţiunea de furt calificat, prevăută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.e din Codul penal (3 infracţiuni în concurs).
În ce priveşte pedepsele, este de observat că potrivit criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, prin săvârşirea, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a celor trei fapte de furt, pericolul social este mărit, inculpatul dovedind o persistenţă comportamentală negativă în raport cu patrimoniul persoanelor vătămate, el şi anterior fiind condamnat tot pentru o infracţiune de furt în dauna unei persoane fizice. Se apreciază astfel că pedepsele de 3 ani şi 3 luni închisoare, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 4 ani închisoare, vor fi apte să realizeze scopul lor, respectiv prevenţia generală şi specială, astfel cum este stipulat în art.52 din Codul penal.
În altă ordine de idei, conform art.83 din Codul penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată şi dispune executare în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Sub acest aspect, din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că din actul existent la fila 4 (urmărire penală), rezultă că, în minorat, inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.117 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin neapelare la 9 aprilie 2001 (fila 38 dosar nr.913/2001 al acestei instanţe), la 3 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fără a se fi stabilit şi durata termenului de încercare.
Art.110 din Codul penal prevede că termenul de încercare, în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicată minorului, se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 6 luni la 2 ani, fixat de instanţă.
În cauza de faţă, în condiţiile nedeterminării termenului de încercare, acesta va di considerat a fi egal cu limita minimă, respectiv 9 luni (3 luni pedeapsă + 6 luni), el începând să curgă de la 9 aprilie 2001.
În cauză, inculpatul a săvârşit infracţiunea în perioada 4 – 15 mai 2001, deci la numai 25 zile de la data când a început să curgă termenulde încercare,astfelcă,potrivittextuluidelegemenţionat ,se impune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare pronunţată anterior şi executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 4 ani şi 3 luni închisoare.
Pentru considerentele expuse, recursul în anulare fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art.4141 alin.1 din Codul de procedură penală, cu referire la art.38515 pct.2 lit.d din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.280 din 9 august 2001 a Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.E.
Casează hotărârea atacată cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor de furt comise de inculpat şi la neaplicarea dispoziţiilor cuprinse în art.83 din Codul penal.
Înlătură aplicarea art.34 lit.b din Codul penal şi descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 3 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de : 3 ani închisoare; 3 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, stabilite pentru comiterea a trei infracţiuni de furt, prevăzute şi pedepsite de art.208 alin.1 din Codul penal, în dauna părţilor vătămate N.V., U.D. şi I.D.
În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de furt simplu în infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.e din Codul penal.
- Conform acestor texte de lege, condamnă pe inculpatul P.E. la pedepsele de : 3 ani şi 3 luni închisoare (parte vătămată N.V.); 3 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată U.D.) şi 4 ani închisoare (parte vătămată I.D.).
- În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, contopeşte pedepsele stabilite în cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
- În temeiul art.83 din Codul penal, dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.117 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin neapelare la 9 aprilie 2001, urmând ca inculpatul P.E. să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 21 mai 2001 la 5 februarie 2003.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 548/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 529/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
