CSJ. Decizia nr. 586/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.586
Dosar nr.4551/2002
Şedinţa publică din 6 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.219 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat:inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales.
Au lipsit intimatele părţi civile P.S. şi B.L.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei în art.183 Cod penal.
În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat, considerând că încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.91 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul P.N. la 17 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c din Codul penal şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 Cod penal şi s-a computat din durata pedepsei perioada detenţiei preventive.
Inculpatul a fost obligat la 8 milioane lei despăgubiri către partea civilă B.L. şi la 30 milioane lei daune morale către minorul P.N.V. şi la 500.000 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice lunare către acesta începând cu 15 aprilie 2002 până la încetarea stării de nevoie.
Inculpatul a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în ziua de 11 septembrie 2001 inculpatul a găsit-o pe soţia lui, P.E.N., căzută în curte cu bluza ridicată şi pantalonii traşi spre genunchi, în stare de ebrietate.
Inculpatul a târât-o pe aceasta de păr şi mâini pentru a o introduce în locuinţă.
În încercarea de a o introduce în bucătărie a lovit-o de mai multe ori cu capul de pragul de la intrare şi de tocul uşii. Victima a încercat să iasă dar a căzut la pământ unde a fost lovită de inculpat în cap cu pumnii şi cu coada unei mături. Apoi inculpatul a abandonat-o, acoperind-o cu o haină după ce a stropit-o cu apă.
A doua zi rudele victimei au luat măsuri pentru a o transporta la Spitalul Orăşenesc Câmpeni unde a decedat după 15 minute de la internare.
Prin Decizia penală nr.219 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul inculpatului care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi reducerea pedepsei.
Împotriva decizieia declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pentru încadrarea juridică dată faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este întemeiat pentru următoarele motive.
Ceea ce deosebeşte în mod esenţial infracţiunea de omor de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul acţiunilor sale.
Astfel, în timp ce în cazul infracţiunii de omor făptuitorul acţionează cu intenţia de a ucide victima – prevede şi acceptă posibilitatea acestui rezultat – în cazul infracţiunii prevăzută de art.183 Cod penal inculpatul comite acţiunile violente cu intenţia de a vătăma dar rezultatul mai grav – uciderea victimei – se produce din culpă în sensul că făptuitorul nu acceptă acest rezultat care devine praeterintenţionat.
Or, în cauză intensitatea violenţelor exercitate de inculpat asupra victimei începând cu prinderea de păr a acesteia, târârea prin curte, izbirea capului acesteia de planuri dure în mod repetat ca şi lovirea în cap a victimei cu pumnii şi coada de mătură, relevă că inculpatul a intenţionat uciderea victimei şi nu administrarea unei corecţii violente.
În acelaşi sens sunt şi constatările raportului medico-legal întocmit în cauză care au identificat multiple leziuni grave la nivelul corpului şi capului victimei.
Prin urmare, încadrarea juridică de omor calificat prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.c din Codul penal; reţinută de instanţe, este temeinică şi legală.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, instanţele de fond şi apel au omis să reţină în cauză existenţa unor împrejurări obiective care constituie circumstanţe atenuante favorabile inculpatului cu consecinţa aplicării unei pedepse mai uşoare.
Astfel, inculpatul după comiterea faptei a avut o conduită sinceră faţă de organele de urmărire penală şi a relatat modul în care a comis infracţiunea.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că victima avea obiceiul de a consuma în mod exagerat alcool, ajungând în stare avansată de ebrietate ceea ce era de natură să atragă o reputaţie proastă familiei inculpatului. Chiar dacă această situaţie nu poate primi semnificaţia unei provocări din partea victimei aşa cum susţine inculpatul, această împrejurare în raport de conduita generală bună a făptuitorului poate fi considerată o circumstanţă favorabilă acestuia, în ce priveşte răspunderea penală.
Prin urmare, Curtea va reţine că recurentul a comis fapta în condiţiile circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal.
Aşa fiind, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunţate şi va reduce pedeapsa prin aplicarea art.74-76 Cod penal de la 17 ani la 10 ani închisoare, menţinând restul dispoziţiilor.
Se va computa din pedeapsă durata prevenţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declaratde inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.219 din 10 septembrie 2002a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează hotărârea pronunţată precum şi sentinţa penală nr.91 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Alba, numai cu privire la pedeapsa principală.
Face aplicarea art.74, 76 din Codul penal.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal, de la 17 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2001la 6 februarie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 591/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 583/2002. Penal → |
|---|
