CSJ. Decizia nr. 591/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.591Dosar nr.4495/2002
Şedinţa publică din 6 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr.380 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., lipsind intimatele părţi civile Spitalul Clinic nr.1 Craiova, G.F. şi G.I., cât şi intimatele părţi vătămate V.N. şi O.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punându-se concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de tâlhărie, urmată de moartea victimei. În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, încadrarea juridică fiind corectă, iar pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.69 din 6 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.966/P/2001 inculpatul O.I.a fost condamnat la pedepsele de.
- câte 5 ani închisoare în baza art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru trei fapte;
- 3 ani închisoare în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi
- 20 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal în baza art.211 alin.2 lit.d şi f şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus detenţia acestuia cu începere de la 22 iulie 2000, la zi.
Au fost constatate recuperate prejudiciile cauzate părţilor vătămate V.N., G.I. şi O.M.
A fost obligat inculpatul la plata a 487.449 lei despăgubiri civile către Spitalul clinic judeţean nr.1 Craiova, cu dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul la plata a 10.000.000 lei daune morale către partea civilă G.I.
A mai fost obligat inculpatul la plata a 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 750.000 lei, reprezintă onorarii pentru apărători din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, pe baza probelor administrate, respectiv declaraţiile părţilor vătămate V.N., G.I., O.M., procesul verbal de cercetare la locul faptei, fotografiile judiciar operative, procesele verbale de percheziţie domiciliară, raportul de constatare medico-legală autopsie nr.1937/A.3/2000 al Institutului de Medicină Legală Craiova, avizat de Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului şi celelalte acte de la dosar, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
1. În noaptea de 24 iunie 2000 inculpatul O.I. a sustras din grădina părţii vătămate V.N. o pompă tip „K”, unfurtun din plastic şi un cablu electric, bunuri valorând în total 1.300.000 lei.
2. Într-o noapte de la începutul lunii iulie 2000, inculpatul a pătruns pe poarta neasigurată în curtea părţii vătămate G.I., de unde a sustras o instalaţie din cupru pentru fabricat ţuică (cazanul şi componentele aferente) în valoare de 5.000.000 lei.
A doua zi inculpatul a vândut bunurile sustrase martorei D.M. contra sumei de 200.000 lei.
3. În noaptea de 16/17 iulie 2000 inculpatul a sustras de pe un teren cultivat cu pepeni verzi, aparţinând părţii vătămate O.M., un număr de 4 ţevi din aluminiu folosite la irigat, în valoare de 400.000 lei.
4. În primăvara anului 2000 inculpatul a efectuat diferite munci în gospodăria victimei G.S., persoană în vârstă de 79 de ani, care prezenta o hemipareză dreapta şi care locuia singură.
În luna mai 2000, victima a renunţat la serviciile inculpatului, interzicându-i accesul în locuinţa sa.
Fiind nemulţumit de modul cum fusese plătit de victimă, inculpatul a luat hotărârea de a sustrage unele bunuri din locuinţa acesteia.
Astfel, în seara zilei de 20 iulie 2000, în jurul orei 22,00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în curtea victimei şi s-a deplasat în dependinţa unde aceasta dormea şi îşi ţinea majoritatea lucrurilor.
Sesizând prezenţa unei persoane străine în încăpere, victima a început să strige după ajutor, astfel că inculpatul a început să o lovească cu pumnii peste corp, după care s-a suit peste ea în pat şi a strâns-o cu mâinile de gât, aducând-o în stare de inconştienţă.
După aceasta, inculpatul a găsit asupra victimei o cârpă în care se afla suma de 300.000 lei, pe care şi-a însuşit-o, mergând apoi la locuinţa sa, unde a relatat cele întâmplate concubinei sale.
La scurt timp după aceasta, inculpatul a revenit în locuinţa victimei, de unde a sustras butelia de aragaz şi cinci saci cu grâu, bunuri pe care le-a transportat la domiciliul său cu ajutorul unui cărucior.
Victima a fost găsită a doua zi de martora P.E., în stare de semiconştienţă, fiind transportată la spital, unde a decedat la 26 iulie 2000.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul dolj şi inculpatul O.I.
În apelul parchetului s-a solicitat reîncadrarea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f şi alin.3 Cod penal într-o infracţiune de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174, 176 lit.d cod penal şi o infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal, întrucât decesul victimei a fost cauzat de fapta intenţionată a inculpatuluişi confiscarea specială de la acesta a sumei de 200.000 lei, primită de la martora D.M., cu care aceasta nu s-a constituit parte civilă.
În apelul inculpatului s-a susţinut că nu a exercitat violenţe împotriva victimei G.S. ci doar a sustras de la aceasta o butelie de aragaz şi o cantitate de grâu. De către apărătorul acestuia s-a solicitat atenuarea tratamentului sancţionator.
Prin Decizia penală nr.380 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus casarea hotărârii atacate şi în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f şi alin.3 Cod penal într-o infracţiune prevăzută de art.174, 176 lit.d Cod penal şi o infracţiune prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal.
În baza art.174, 176 lit.d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul O.I. la 23 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 Cod penal, au fost contopite pedepsele în pedeapsa principală cea mai grea de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, detenţia acestuia cu începere de la 6 februarie 2002, la zi.
În baza art.118 lit.d Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200.000 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.I.
A fost obligat inculpatul la plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300.000 lei, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Biroul de Avocaţi Craiova.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată, inculpatul O.I. a declarat recurs, solicitând menţinerea sentinţei penale nr.69 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Dolj.
În subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei.
Recursul declarat de inculpatul O.I. este nefondat.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestate de inculpat, şi a făcut de asemenea o corectă încadrare juridică a faptei.
Instanţa a reţinut că în seara zilei de 20 iulie 2000, în jurul orei 22,00, victima a fost lovită cu pumnii pe tot corpul, după care s-a suit peste ea în pat şi-a strâns-o cu mâinile de gât, aducând-o în stare de inconştienţă.
Internată în spital a doua zi, victima a decedat la data de 26 iulie 2000.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa sindromului asfixic urmare a sugrumării şi compresiunii toracice cu fracturi costale, complicat cu accident vascular ischemic cerebral la un organism în vârstă şi cu multiple tare organice. În raport cu această situaţie de fapt rezultă că inculpatul a săvârşit omorul prin cruzimi.
Scopul urmărit de inculpat prin săvârşirea actelor de agresiune fiind însuşirea unei sume de bani aparţinând victimei, ceea ce de fapt s-a şi produs, el se face vinovat de săvârşirea a două infracţiuni şi anume de omor deosebit de grav, prevăzută de art.176 lit.d cod penal şi de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal, aflate în concurs real prevăzut de art.33 lit.a Cod penal, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Totodată, se constată că instanţa a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârşite precum şi al persoanei inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, astfel că pedeapsa de 23 de ani închisoare este corespunzătoare criteriilor enunţate şi nu sunt temeiuri de reducere.
Criticile fiind aşadar neîntemeiate, şi nici din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declaratde inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr.380 din 16 septembrie 2002a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 22 iulie 2000la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului1.100.000 lei,din care suma de300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 592/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 586/2002. Penal → |
|---|
