CSJ. Decizia nr. 592/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.592DOSAR NR.4507/2002
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii P.M., P.R. şi S.D. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-au prezentat inculpaţii, în stare de arest, asistaţi de apărător desemnat din oficiu, avocat B.A. lipsind intimatele părţi civile B.M. şi S.C.”A” SA Variaş.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaţilor a cerut admiterea recursurilor punându-se concluzii cu privire la reducerea pedepselor.
Procurorul a cerut respingerea recursurilor ca nefondate, pedepsele fiind just individualizate.
Inculpaţii au fost de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr.432 din 5 iunie 2002, pronunţată în dosarul nr.5275/P/2002, în baza art.211 alin.2 lit.a,c,d şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.13 Cod penal, i-a condamnat pe inculpaţii :
U.G., S.D. şi P.R.la câte 16 ani închisoare fiecare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art.211 alin.2 lit.a,c,d şi alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.13 Cod penal, P.M. la16 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 571 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.98/1998 a Judecătoriei Sânnicolau Mare şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă în cea mai grea, pe care a sporit-o cu 1 an şi a dispus executarea pedepsei totale de :
- 17 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art.211 alin.2 lit.a,c,d Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.13 Cod penalŞ.L. la8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedeapsă durata arestării din 17 ianuarie 2001 la zi pentru inculpatul P.R. şi de la 3 ianuarie 2001 la zi pentru ceilalţi inculpaţi.
A confiscat de la inculpatul S.D. un cleşte de metal.
I-a obligat pe inculpaţi în solidar, să plătească părţii civile B.M., suma de 15.000.000 lei şi părţii civile S.C.”A” SA Variaş suma de 17.550.000 lei despăgubiri civile.
A dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, până la concurenţa sumelor menţionate mai sus.
A constatat că Spitalul Municipal Timişoara nu s-a constituit parte civilă.
I-a obligat pe inculpaţi la câte 2.700.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat şi a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 2.500.000 lei onorar avocat din oficiu către Baroul Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, înregistrat la Tribunalul Timiş sub nr.10384/P din 18 octombrie 2001, au fost trimişi în judecată inculpaţii U.G., P.M., S.D., P.R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 lit.a,c,d şi alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal în ce priveşte pe inculpatul P.M. şi pe inculpatul Ş.L. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c, d, Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, reţinându-se că în seara zilei de 15/16 decembrie 2000, inculpaţii au hotărât în baza unei înţelegeri prealabile, să sustragă saci cu îngrăşăminte chimice din magazia S.C. "A” SA Variaş, situată în această localitate. Astfel, inculpaţii având asupra lor căciuli negre, au pătruns în curtea unităţii prin escaladarea gardului şi fiind surprinşi de paznicul unităţii, P.G., inculpaţii U.G., P.M., S.D. şi P.R. au aplicat mai multe lovituri paznicului şi în urma acestor violenţe victima a decedat în data de 31 decembrie 2000. După lovirea paznicului, aceştia l-au legat, imobilizându-l şi apoi toţi inculpaţii au încărcat sacii într-o căruţă cu cai, sustrăgând 22 saci cu îngrăşăminte chimice şi 5 saci cu porumb, lăsând paznicul legat în magazie.
Prin sentinţa penală nr.8 din 14 ianuarie 2002, inculpatul P.M. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar ceilalţi inculpaţi la câte 16 ani închisoare şi au fost obligaţi în solidar să despăgubească părţile civile.
Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul şi inculpaţii, apeluri admise de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.158/A/2002, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş, pe motiv că instanţa de fond nu a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală şi l-a condamnat pe inculpatul Ş.L. în baza alin.3 art.211 Cod penal, fără a pune în discuţie noua calificare, mai gravă, astfel că au fost încălcate dispoziţiile art.334 Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiş sub nr.5275/P din 9 mai 2002.
Procedând la rejudecarea cauzei, în baza probelor administrate în dosarul nr.10384/P din 18 octombrie 2001, prima instanţă a constatat următoarele :
În seara zilei de 15/16 decembrie 2000, inculpaţii şi minorul A.N.G., faţă de care s-a disjuns cauza, s-au întâlnit în barul „N” din localitatea Variaş, unde s-au înţeles să se deplaseze la S.C. "A” SA Variaş (fostul SMA Variaş) şi din magazii să sustragă saci de îngrăşăminte chimice.
În baza acestei înţelegeri, în jurul orelor 23 – 23,30, inculpaţii şi minorul menţionat mai sus, s-au dus la unitatea amintită, având asupra lor căciuli negre iar inculpatul S.D. un cleşte. Prin escaladarea gardului împrejmuitor, inculpaţii şi învinuitul au pătruns în curtea unităţii şi s-au dus la geamul primei magazii de la gard, după care au înlăturat scândurile montate la geam.
În timpul acestei activităţi, inculpaţii au observat că se apropie de ei paznicul unităţii, P.G., având asupra sa o lanternă. Pentru a nu fi văzuţi, inculpaţii s-au ascuns lângă o remorcă, situată în apropiere de geamul forţat, iar când paznicul a ajuns în dreptul lor, inculpaţii au sărit la acesta, aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele. În urma violenţelor, inculpaţii amintiţi mai sus l-au legat pe P.G. de mâini şi picioare cu sârmă şi l-au introdus şi închis în magazia în care se afla moara de măcinat cereale a unităţii, situată lângă magazia a cărui geam a fost forţat.
Inculpatul U.G. a intrat apoi prin escaladarea geamului în magazie şi le-a dat celorlalţi inculpaţi saci cu îngrăşăminte, pe care i-au transportat până la gardul unităţii. Cu cleştele patent pe care îl avea asupra sa, inculpatul S.D. a tăiat belciugul de prindere al lacătului de la magazia de cereale a S.C.”A” SA Variaş, de unde inculpaţii au luat cinci saci cu porumb, pe care i-au dus tot la gardul unităţii. După un anumit timp, în magazia cu sacii de îngrăşăminte a intrat prin escaladarea geamului, inculpatul P.R. pentru a-l înlocui pe inculpatul Uliţa, care obosise şi a continuat să dea saci celorlalţi inculpaţi.
În timpul activităţilor de scoatere a sacilor din magazie şi de depozitare lângă gardul unităţii, inculpatul P.M. s-a dus la domiciliul inculpatului S.D., situat în Variaş nr.1094, de unde s-a întors cu o căruţă cu cai pentru transportul bunurilor sustrase.
Între timp, P.G., închis în magazie, a reuşit să se dezlege şi a spart geamul de la magazie pentru a putea ieşi, în condiţiile în care uşa era închisă. Auzind zgomotul produs de sticla spartă, inculpaţii U.G., S.D. şi P.R. (care între timp ieşise din magazie), s-au dus la magazia în care se afla paznicul şi au exercitat asupra acestuia violenţe, aplicându-i lovituri cu picioarele, apoi l-au legat de mâini şi picioare cu sârmă. Inculpatul P.R. a rămas după imobilizarea paznicului în magazie să-l supravegheze.
După ce inculpatul P.M. a apărut cu căruţa, inculpaţii au încărcatsacii(22 sacicuîngrăşămintechimiceşi5 sacicu porumb) şi împreună au părăsit incinta S.C.”A” SA Variaş, lăsându-l pe paznic legat în magazie.
Paznicul P.G. a fost găsit legat în magazie a doua zi dimineaţa la orele 6,50 de magazionerul M.M., care a anunţat poliţia.
P.G. i-a relatat lui M.M. că a fost atacat de patru indivizi mascaţi, care i-au aplicat lovituri cu o scândură, cu pumnii şi picioarele, după care l-au legat de mâini şi picioare şi l-au închis în magazia în care a fost găsit.
Urmare a leziunilor suferite, P.G. a fost internat la spital şi supus unei intervenţii chirurgicale, însă în ciuda îngrijirilor medicale ce i-au fost acordate, acesta a decedat la data de 31 decembrie 2000.
În raportul medico-legal de autopsiere nr.5/A din 3 ianuarie 2001, se arată că moartea numitului P.G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute din cadrul traumatismului toracic cu fracturi costale multiple şi volet costal pe fondul unei insuficienţe cardio-respiratorii cronice printr-o patologie cronică (bronhopneumonie cronică obstructivă,cardiomegalie, arteroscleroză, miocadrofibroză). În raport se mai arată că leziunile de violenţă s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure, moartea datând din 31 decembrie 2000.
În zilele următoare sustragerii îngrăşămintelor, acestea au fost valorificate de inculpaţi, reuşind să vândă 21 saci numitului R.I. din Periam cu 2.100.000 lei, iar sacii cu porumb au fost vânduţilui C.P. la preţul de 314.000 lei, banii fiind împărţiţi între inculpaţi.
Inculpaţii U.G., P.M. şi P.R. au recunoscut că au exercitat violenţe asupra victimei, fiecare participândîntr-un fel sau altul la lovirea acestuia. Inculpatul S.D. nu a recunoscut că el ar fi lovit victima, arătând numai că a participat la cea de-a doua agresiune a paznicului, doar pentru a-i lua lopata pe care acesta o avea în mână şi intenţiona să-l lovească, însă el nu l-a lovit pe paznic.
Din declaraţiile celorlalţi coinculpaţi şi din declaraţia victimei, care a fost interogat la spital, care a arătat că a fost agresat de patru persoane, rezultă că la agresarea paznicului au participat toţi cei patru inculpaţi.
S-a reţinut că, fapta acestor inculpaţi, de a aplica lovituri victimei P.G., care au dus la moartea acestuia, în scopul de a sustrage bunurile menţionate mai sus de la partea vătămată S.C. "A” SA Variaş, constituie infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, urmată de moartea victimei, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c,d şi alin.3 Cod penal. Întrucât din probatoriul administrat în cauză nu s-a reţinut că inculpatul Ş.L. ar fi participat la săvârşirea violenţelor asupra victimei, ci doar la sustragerea îngrăşămintelor, fapta acestuia constituie infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c,d Cod penal.
Laindividualizareapedepselor, s-aavut în vedere pericolul social al infracţiunii, circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor, împrejurarea în care s-a comis fapta.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr.367A din 25 septembrie 2002 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Verificându-se legalitatea şi temeinicia sentinţei supuse apelului, se constată că prima instanţă, pe baza probelor ce au fost administrate, a reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, făcând o corectă încadrare în dispoziţiile legale sus menţionate.
În raport de activitatea fiecărui inculpat şi ţinând seama de probele ce au fost administrate, recunoaşterile inculpaţilor, declaraţiile martorilor audiaţi, raportul de expertiză şi restul probelor, instanţa a reţinut în mod corect încadrarea juridică a faptelor, respectiv că inculpaţii U.G., P.M. şi P.R. au exercitat violenţe asupra victimei, fiecare participând la lovirea acesteia, violenţe care au dus la moartea victimei. Inculpaţii au aplicat aceste violenţe în scopul de a sustrage bunurile de la partea vătămată, astfel că fapta acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă continuată, urmată de moartea victimei.
În privinţa inculpatului Ş.L., în sarcina acestuia, corect s-a reţinut doar infracţiunea de tâlhărie, acesta neparticipând direct la actele de violenţă asupra victimei.
La stabilirea pedepselor, instanţa a avut în vedere pericolul social deosebit al faptelor săvârşite de inculpaţi, consecinţele grave ale faptelor, starea de recidivă a inculpatului P.M.. Pedepsele aplicate sunt de natură să ducă la reeducarea inculpaţilor şi să realizeze prevenţia generală, astfel că nu se impune modificarea lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.3859 alin.1 pct.14 şi alin.3 al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt nefondate.
Individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art.72 Cod penal, dându-se eficienţa deplină pericolului social al faptei săvârşite care este deosebit de ridicat avându-se în vedere nu numai rezultatul dar şi modalitatea în care inculpaţii au conceput săvârşirea faptei precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor respectiv lipsa de ocupaţie a tuturor, starea de recidivă a inculpatului P.M.. Pentru aceste considerente, Curtea, apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei pentru nici unul dintre inculpaţii recurenţi.
În consecinţă, neconstatându-se vreun motiv care examinat din oficiu să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpaţii P.M., P.R. şi S.D. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.R., perioada arestării preventive de la 17 ianuarie 2001 la 6 februarie 2003, iar pentru inculpaţii P.M. şi S.D., perioada arestării preventive de la 3 ianuarie 2001 la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.100.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 594/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 591/2002. Penal → |
|---|
