CSJ. Decizia nr. 603/2002. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.603Dosar nr.4849/2002
Şedinţa publică din 6 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr.669 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţiaI penală.
S-a prezentat:condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat B.E., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului, faţă de motivele invocate în scris, a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul a cerut admiterea recursului, considerându-se nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.251 din11 septembrie 2002 (dosar nr.675/2002), Tribunalul Ialomiţa a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr.412/27 decembrie 2000 a Tribunalului Ialomiţa (dosar nr.760/2000), formulată de condamnatul revizuient V.P. şi l-a obligat la 450.000 lei cheltuieli judiciare.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că nu a participat la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat ce i-au fost reţinute în sarcină şi poate dovedi cu martori că – la data faptelor – el se afla în alt judeţ.
Prin sentinţa penală nr.412 din 27 decembrie 2000 (a cărei revizuire se cere), V.P. şi alţi inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, g şi i Cod penal şi cea prevăzută de art.323 Cod penal.
Apelurile şi recursurile declarate de inculpaţi au fost respinse, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr.3965/25 septembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a reţinut că – împreună cu ceilalţi inculpaţi – V.P. a comis mai multe furturi din apartamente (bunuri şi bani) pe raza Municipiului Slobozia.
La instanţa de fond, revizuientul a negat participarea sa la comiterea faptelor, apărare ce a fost înlăturată de instanţe pe baza materialului probator administrat în cauză, inclusiv găsirea în locuinţa sa a unora din bunurile furate, declaraţiile coinculpaţilor şi recunoaşterea din grup de către partea civilă.
De asemenea, V.P. nu a susţinut niciodată în apărarea sa la fond că la data faptelor s-ar fi aflat în altă localitate, iar în apel, ca şi în recurs, nu şi-a modificat poziţia faţă de fapte, în sensul că nu a negat săvârşirea lor, ci a solicitat doar reducerea pedepsei aplicate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul, criticând greşita respingere a cererii sale întrucât martorii F.G. şi T.C. au dat declaraţii mincinoase privind participarea lui la furt, iar prin apărătorul din oficiu a cerut Curţii să se solicite la parchet relaţii privind eventualele cercetări privind pe martorii de mai sus pentru mărturie mincinoasă.
Prin Decizia penală nr.699 din 25 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, condamnatul a declarat recurs, susţinând oral că nu este vinovat de fapta reţinută în sarcina sa.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art.394 Cod procedură penală, cazurile de revizuire sunt limitativ prevăzute.
Cum cererea de revizuire formulată de condamnat vizează stabilirea nevinovăţiei sale, care nu se încadrează în nici unul din cele 5 cazuri prevăzute de textul mai sus-citat (ci poate eventual constitui un motiv de recurs în anulare) urmează ca recursul declarat să fie respins ca nefondat în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.2 din acelaşi cod revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de revizuientul V.P. împotrivadecizieipenalenr.669 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 615/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 602/2002. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
