CSJ. Decizia nr. 615/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.615
Dosar nr.4540/2002
Şedinţa publică din 7 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.N. deciziei penale nr.217 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest şi asistat de apărător ales, avocat D.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul solicită admiterea recursului şi, în rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 Cod penal şi ca urmarea acesteia la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru părţile vătămate cere respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere materialul probator administrat. Se solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 5 milioane lei pentru fiecare parte vătămată.
Procurorul a concluzionat în sensul că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul acţionând cu intenţia indirectă de a ucide.
Ca atare, încadrarea juridică este corectă şi nu se impune schimbarea acesteia în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.246/P din 12 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.N., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal şi de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal.
S-a reţinut că, la 14 aprilie 2001, inculpatul a lovit partea vătămată C.M., cauzându-i leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale şi prin lovirea repetată a părţii vătămată T.T. cu pumnii, picioarele şi cu un băţ în zona feţei şi zona toracică, a produs acesteia leziuni corporale ce i-au pus viaţa în primejdie, prin insuficienţă respiratorie acută consecutivă pneumotoraxului.
Dosarul a fost înregistrat sub nr.1724/2001 la Tribunalul Constanţa.
Plângerea penală formulată de inculpatulP.N. împotriva părţilor vătămate C.M. şi T.T. a fost înaintată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia spre competentă soluţionare, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, conform adresei nr.903/P din 20 iulie 2001, Judecătoriei Mangalia.
La Judecătoria Mangalia plângerea penală a inculpatului P.N. a fost înregistrată sub nr.335/2001.
Prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2001, Judecătoria Mangalia a înaintat dosarul nr.335/2001 la Tribunalul Constanţa, pentru conexarea acestuia cu dosarul penal nr.1724/2001.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.318 din 24 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul-parte vătămată P.N., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, şi la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, dispunând, conform art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71 în referire la art.64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din intervalul 23-24 aprilie 2001 şi perioada arestului preventiv de la 29.08.2001, la zi.
În baza art.11 pct.2 lit.a – art.10 lit.c Cod procedură penală, au fost achitate părţile vătămate-inculpaţi T.T. şi C.M., pentru infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal (parte vătămată P.N.).
S-a luat act că părţile vătămate-inculpaţi T.T. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
S-a luat act că inculpatul-parte vătămată P.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.14, art.346 Cod procedură penală, art.188 din Legea nr.3/1978, a fost obligat inculpatul-parte vătămată P.N. către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Constanţa la plata sumei de 3.698.268 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art.346 alin.3 Cod procedură penală, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean Constanţa pentru suma de 1.881.090 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, ocazionate de internarea inculpatului-parte vătămată P.N.
A fost obligat inculpatul-parte vătămată P.N. la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentândcheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul P.N. se ocupă de agricultură şi creşterea animalelor, având amenajată o microfermă la marginea comunei Pecineaga, judeţul Constanţa.
În apropierea microfermei se află izlazul comunal şi o parte din terenurile agricole ale inculpatului, una din sole fiind cultivată cu ovăz.
În ziua de 14 aprilie 2001, pe izlazul comunal se aflau cu animalele din comună ciobanii C.M., T.I. şi R.Gh.
În jurul orelor 16,30, inculpatul P.N. se deplasa cu autoturismul proprietate personală Dacia 1304 de la domiciliu către microferma sa şi l-a observat pe ciobanul C.M. că introdusese oile să pască pe sola sa cultivată cu ovăz.
Distanţa de la locul unde se afla inculpatul şi până la parcela cu ovăz era de aproximativ 800 m şi între cele două puncte se afla izlazul comunal.
În momentul în care inculpatul a ajuns lângă ciobanul C.M., acesta se afla pe izlazul comunal, la o distanţă de 150 m de sola cu ovăz, deci practic nu era posibil ca în timp ce inculpatul a parcurs cu autoturismul 650 m, ciobanul C.M. să scoată ovinele din sola de ovăz şi să se deplaseze 150 m pe izlazul comunal.
Ajungând lângă cioban, pe fondul unor discuţii neprincipiale mai vechi cu proprietarul ovinelor T.T., inculpatul P.N. a coborât din maşină şi a început să-l lovească pe ciobanul C.M. iniţial cu pumnii şi apoi cu un băţ care aparţinea chiar părţii vătămate. Deşi C.M. a căzut la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească, fiind oprit de intervenţia martorului T.I. După ce i-a adresat acestuia diferite injurii, inculpatul s-a urcat în autorurism şi a plecat, dar a revenit după aproximativ 10 minute când printr-un gest de o degradanţă totală, în prezenţa martorilor T.I. şi R.Gh., a urinat pe faţa victimei.
Urmare loviturilor primite, ciobanul C.M. a suferit leziuni de violenţă pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr.677/T/17.04.2001 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa.
Alertaţi de situaţia în care se afla ciobanul, întins pe sol şi nefiind în stare să se ridice, martorii T.I. şi R.Gh. l-au rugat pe căruţaşul I.M. să se deplaseze în comună să-l anunţe pe T.T. că ciobanul său a fost bătut de inculpat.
T.T., împreună cu căruţaşul I.M. s-au deplasat imediat pe izlazul comunal, unde se afla căzut la pământ ciobanul C.M., după care la locul faptei şi-au făcut apariţia numiţii C.Ş., M.D. şi T.M.
Văzând starea în care se află C.M., T.T., însoţit de C.S., s-a deplasat spre ferma inculpatului P.N., pentru a afla motivele care au condus la lovirea ciobanului.
Pe drum s-au întâlnit cu inculpatul şi în urma unor discuţii neprincipiale s-au lovit reciproc, inculpatul reuşind să doboare victima la pământ şi să o lovească în continuare, cu pumnii, picioarele şi cu un băţ pe care îl smulsese de la martorul C.S., în zona feţei şi a toracelui.
La insistenţele aceluiaşi martor, de a înceta loviturile asupra părţii vătămate, căzută la pământ, inculpatul P.N. l-a insultat şi pe acesta, încercând să-l lovească, însă martorul a fugit de la locul faptei, reuşind să ajungă la domiciliu, deşi a fost urmărit de inculpat cu autoturismul.
Acesta din urmă s-a reîntors la locul unde se afla căzută partea vătămată T.T., continuând să o lovească, fiind oprit de intervenţia a doi localnici aflaţi în apropiere, situaţie în care a urcat în autoturism şi a plecat.
Partea vătămată T.T. a fost transportată la Spitalul Municipal Mangalia pentru a i se acorda primele îngrijiri medicale, însă având în vedere natura leziunilor, a fost transportată de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa unde s-a intervenit chirurgical.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.184/LR/18.04.2001 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa rezultă că victima T.T. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi corp dur alungit (fractură de piramidă nazală, hematoame epicraniene, fractură arc post C 11 dr. cu pneumotorax axilar parţial, fractură post C 7 stg), fiindu-i necesare pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.
Leziunile i-au pus viaţa în primejdie prin insuficienţă respiratorie acută consecutivă pneumotoraxului dr.
Referitor la leziunile menţionate în certificatul medico-legal nr.696/2001, privind pe inculpatul P.N., pentru vindecarea cărora au fost necesare 16 zile îngrijiri medicale, s-a constatat că nu se poate reţine în sarcina părţilor vătămate C.M. şi T.T. infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, deoarece actele medicale nu se coroborează cu alte probe, acte administrate în cauză şi nu există legătură de cauzalitate între traumatism şi patologia ORL actuală.
Situaţia de fapt menţionată mai sus a fost reţinută de prima instanţă în baza probelor administrate, respectiv, declaraţiile inculpatului, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, cu declaraţiile martorilor, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat de organul de poliţie, cu planşa fotografică depusă la dosarul de cercetare penală, cu actele medicale privind leziunile suferite de părţi.
În drept, faptele inculpatului P.N. au fost încadrate în art.20 Cod penal, raportat la art.174 – art.175 lit.i Cod penal şi nu în infracţiunea de vătămare corporală gravă, cu reţinerea circumstanţei prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, aşa cum s-a solicitat în apărare şi în art.180 Cod penal, privind partea vătămată C.M.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, modul de săvârşire al faptelor, persoana inculpatului, iar cuantumul pedepselor a fost stabilit spre minimul special al pedepselor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr.217/P din 19 septembrie 2002 a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat sentinţa atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din tentativă la infracţiunea de omor calificat în tentativă la infracţiunea de omor simplu, prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal, text de lege, în baza căruia, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare, dispunând, conform art.33 lit.a şi 34 lit.a Cod penal, ca acesta să execute 4 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a motivat de instanţa de apel că în sarcina inculpatului nu se poate reţine tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, întrucât locul în care s-au săvârşit faptele, respectiv „câmpul”, „izlazul” nu este loc public în sensul legii penale, motiv pentru care a înlăturat dispoziţiile art.175 lit.i Cod penal.
Cererea apelantului inculpat privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal nu a fost primită, întrucât, aşa cum rezultă din actele medicale, respectiv certificatul medico-legal ataşat la dosar, coroborate cu celelalte probe menţionate mai sus, intimata parte vătămată T.T. a fost lovită de acesta în zone vitale şi anume în zona feţei şi toracelui, în mod repetat, cu pumnii şi picioarele şi cu un băţ, punându-i viaţa în pericol prin insuficienţă respiratorie acută, consecutivă pneumotoraxului dr.
Având în vedere persoana apelantului inculpat, respectiv conduita bună a acestuia anterior săvârşirii faptelor penale, conduită avută cu ocazia urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, vârsta sa, situaţia familială, instanţa a reţinut acestea ca împrejurări care constituie circumstanţe atenuante ce sunt prevăzute de art.74, în referirela art.76 lit.b Cod penal.
Nu s-a reţinut în favoarea apelantului inculpat circumstanţa atenuantă prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză, nu rezultă că săvârşirea infracţiunilor a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii umane sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.N., susţinând că fapta săvârşită împotriva părţii vătămate T.T. constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă şi nu tentativă de omor, deoarece nu a avut intenţia de a ucide.
Critica formulată nu este întemeiată.
Examinând hotărârile recurate şi actele dosarului, se constată că instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt şi au reţinut în mod just vinovăţia inculpatului, aceasta rezultând neîndoios din probele administrate în cauză; de asemenea, instanţele au dat faptei săvârşite împotriva părţii vătămate T.T. o încadrare juridică corespunzătoare.
Intenţia inculpatului de a ucide victima rezultă cu evidenţă din împrejurările în care el a săvârşit fapta.
În adevăr, aplicând lovituri puternice şi repetate cu pumnii, picioarele şi cu un băţ, în marea majoritate în zone vitale, îndeosebi asupra toracelui, care au cauzat leziunile grave menţionate în actul medical şi care au pus în primejdie viaţa victimei, aceasta învederează că inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a victimei.
Aplicând loviturile în condiţiile arătate, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, cum corect au reţinut instanţele, întrucât a prevăzut că, în urma săvârşirii faptei, victima ar putea să moară şi a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat; aceeaşi concluzie se desprinde şi din împrejurarea că, după ce a plecat în urmărirea lui C.S., inculpatul revenind la locul unde se afla căzută victima, a lovit-o din nou, fiind oprit de persoanele aflate la faţa locului.
În atare situaţie, nu se poate reţine, aşa cum pretinde inculpatul, că a comis doar o infracţiune de vătămare corporală gravă, din moment ce s-a stabilit că a acţionat cu intenţia de a ucide, dar nu a reuşit din motive independente voinţei sale.
Astfel fiind, nu se pot aduce critici hotărârilor cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal, elementele acesteia fiind întrunite în speţă.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere că, verificând hotărârea atacată şi în raport cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se identifică existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.217/P din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă, perioadareţinerii din 23/24 aprilie 2001 şi arestării preventivede la 29 august 2001 la 7 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, şi la 5 milioane lei către părţile civile C.M. şi T.T.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 618/2002. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 603/2002. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
