CSJ. Decizia nr. 685/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.685DOSAR NR.4714/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul Ş.M. împotriva deciziei penale nr.422 din 3 octombrie 2002a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit: intimata parte vătămată C.L.A. şi intimata parte civilă Spitalul Judeţean Mehedinţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi prin reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art.74, 76 din Codul penal, să-i fie redusă pedeapsa.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluţia, la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.149 din 13 iunie 2002 Tribunalul Mehedinţi a dispus condamnarea inculpatului Ş.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 19 februarie 2002 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 19.886.200 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin.
S-a luat act că partea vătămată C.L.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
La data de 18 februarie 2002, partea vătămată Cârstoiu Laura Alina, în vârstă de 17 ani, care locuieşte în Gura Văii, a mers la Şcoala Generală nr.13 din aceeaşi localitate, pentru a se interesa dacă există posibilitatea să reia cursurile şcolare pe care le abandonase în cursul anului 1999.
Când a ieşit din şcoală, a constatat că este aşteptată de către inculpatul Ş.M., fostul ei concubin, cu care încetase convieţuirea în urmă cu un an.
Inculpatul a insistat să reia relaţiile, deoarece au un copil împreună, însă partea vătămată a refuzat, dându-i de înţeles că urmează să se căsătorească.
Acest aspect l-a enervat pe inculpat, care a scos cuţitul din buzunarul de la spatele pantalonului şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în partea stângă a gâtului, după care a continuat să o lovească pe aceasta, în diverse zone vitale ale corpului, aplicându-i cel puţin 10 lovituri.
Activitatea infracţională a fost întreruptă de martorul C.C.D., fratele părţii vătămate, care sosise atunci la faţa locului, strigând la inculpat să o lase în pace pe sora sa.
Inculpatul s-a conformat şi a părăsit în fugă locul faptei, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin, unde a stat internată 20 de zile.
Din raportul de constatare medico – legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi, rezultă că numita C.L.A. a suferit multiple leziuni de violenţă, produse prin lovirea repetată cu un corp tăietor – înţepător, necesitând pentru vindecare 30 – 40 zile îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie.
Pentru a se reţine starea de recidivă postcondamnatorie, s-a avut în vedere că prin sentinţa penală nr.3070 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.30 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Mehedinţi, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, executată cu privare de libertate, fiind liberat condiţionat la 4 decembrie 2001, având un rest de pedeapsă neexecutat de 113 zile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul.
În apelul său, parchetul a solicitat reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, revocarea liberării condiţionate a pedepsei şi majorarea sancţiunii penale aplicate.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr.422 din 3 octombrie 2002 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
A dispus desfiinţarea hotărârii primei instanţe.
În baza art.61 din Codul penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 113 zile închisoare rămas neexecutat de către inculpatul Ş.M., din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.3070 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin Decizia penală nr.30 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Mehedinţi.
În baza art.39 din Codul penal s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatîmpotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 13 iunie 2002 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Ş.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74, 76 din Codul penal, să i se reducă pedeapsa aplicată, deoarece se află la o vârstă tânără şi a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de casarea prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea constată recursul nefondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în conformitate cu materialul probator administrat în cauză şi au făcut o justă proporţionalizare a pedepsei aplicate acestuia.
Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, conform art.74 din Codul penal, împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante, sunt:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii;
b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba;
c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii sau arestării participanţilor.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că la individualizarea pedepsei aplicate, instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, respectivinculpatul i-a aplicat numeroase lovituri cu un cuţit victimei, în zone vitale ale corpului, producându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, care este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea.
Aşadar, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, conform art.74, 76 din Codul penal, nefiind îndeplinite cerinţele mai sus expuse pentru aplicarea acestor texte de lege.
De altfel, pedeapsa de 10 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură, sub aspectul cuantumului său, să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în comunitate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art.52 din Codul penal.
În consecinţă, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată şi nu există motive pentru reducerea ei, astfel că recursul declarat de acesta urmează să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpatul Ş.M. să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2002 la 12 februarie 2003.
În temeiul art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.M. împotriva deciziei penale nr.422 din3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2002la 12 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 688/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 68/2002. Penal → |
|---|
