CSJ. Decizia nr. 740/2002. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.740Dosar nr.4869/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
S-a luat în examinare conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea în cauza privind pe inculpaţii R.D. şi I.M. precum şi pe partea vătămată S.E.C.
Părţile au lipsit.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de stabilire a competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competenţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr.1720 pronunţată la 29 martie 2002 în dosarul nr.347/2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de petiţionarul S.E.C. şi a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.9015/2001 al Tribunalului Dolj, având ca obiect recursurile formulate împotriva sentinţei nr.1982 din 7 mai 2001 a Judecătoriei Craiova, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Vâlcea, prin Decizia penală nr.625 din 27 mai 2002 a admis recursurile, a casat sentinţa nr.1982/2001 a Judecătoriei Craiova şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă şi anume, Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Împotriva deciziei nr.625 din 27 mai 2002 a formulat contestaţie în anulare partea vătămată Simoiu Evdalian Claudiu, care a fost admisă prin Decizia nr.771 din 24 iunie 2002 (dosar nr.1041/2002) de Tribunalul Vâlcea, s-a anulat Decizia penală atacată, s-au admis recursurile declarate împotriva sentinţei penale nr.1982 din 7 mai 2001 a Judecătoriei Craiova şi s-a casat sentinţa nr.1982 din 7 mai 2001 trimiţându-se cauza pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
Prin sentinţa penală nr.3788 din 9 septembrie 2002, Judecătoria Craiova şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea care prin sentinţa penală nr.1027 din 16 octombrie 2002 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova.
- 2 -
În baza art.43 alin.1 şi 3 Cod procedură penală a sesizat Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară comună în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând lucrările dosarului se constată următoarele:
Trebuie remarcat, în primul rând, că Decizia nr.771 din 24 iunie 2002 prin care Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia în anulare împotriva deciziei aceluiaşi tribunal nr.625 din 27 mai 2002 cu toate consecinţele cunoscute este nelegală.
Tribunalul Vâlcea trebuia să constate că această contestaţie era inadmisibilă, întrucât era îndreptată împotriva unei hotărâri penale care nu era definitivă.
Potrivit art.386 alin.1 din Codul de procedură penală, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătoreşti penale definitive.
Or, din examinarea dispoziţiilor art.417 din Codul de procedură penală, care reglementează expres şi limitativ cazurile în care hotărârile instanţei de recurs rămân definitive, rezultă, per a contrario, că deciziile instanţei de recurs, prin care se dispune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare –cum era Decizia nr.625 din 27 mai 2002 a Tribunalului Vâlcea atacată pe calea contestaţiei în anulare- nu au caracterul de hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.
Aşa fiind, Tribunalul Vâlcea, prin Decizia penală nr.771 din 24 iunie 2002 trebuia să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
Evident că, instanţa supremă nu are posibilitatea să îndrepte, această eroare, în condiţiile în care ea a fost investită în calitate de regulator de competenţă şi are numai competenţa de a soluţiona un conflict negativ de competenţă.
Revenind, la obiectul cauzei, cu care este investită Curtea, trebuie să constatăm că, în speţă competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, deoarece prin admiterea cererii de strămutare a dosarului nr.9015/2001 al Tribunalului Dolj în favoarea Tribunalului Vâlcea, Curtea Supremă de Justiţie a investit Tribunalul Vâlcea cu soluţionarea cauzei, strămutarea dispusă de instanţa supremă îşi va produce efectele până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză.
În cazul în care, prin casare cu trimitere, se reia un nou ciclu de judecată –cum este în speţă- efectele strămutării rămân operante până la soluţionarea definitivă a cauzei, pe traiectoria ierarhiei judicioase în raport cu instanţa la care a ajuns cauza prin mecanismul strămutării. Aceasta înseamnă, desigur că efectele strămutării se întind obligatoriu atât la instanţele ierarhic superioare cât şi la instanţele ierarhic inferioare în cazul exercitării căilor de atac urmare cărora se dispune de exemplu casarea cu trimitere spre rejudecare la fond ca şi în prezenta cauză.
Această soluţie rezultă din interpretarea motivărilor a prevederilor art.55-61 din Codul de procedură penală. O altă interpretare ar conduce la un cerc vicios şi la situaţii fără ieşire, ştiut fiind că, potrivit dispoziţiilor art.61 din de procedură penală, nu se poate face o nouă cerere de strămutare pentru aceleaşi temeiuri.
Dacă, printr-o altă interpretare, s-ar ajunge la o altă soluţie, ar însemna să se nesocotească caracterul definitiv şi obligatoriu al hotărârilor Curţii Supreme de Justiţie şi s-ar admite ca hotărârea instanţei supreme, respectiv efectele ei, să fie desfiinţată printr-o decizie a unei instanţe inferioare, ceea ce este contrar legii şi de neconceput.
Faţă de cele menţionate, competentă să soluţioneze în primă instanţă cauza este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, ca instanţă inferioară în grad Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.43 alin.7 Cod procedură penală stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe inculpaţii R.D. şi I.M.în favoarea Judecătoriei Rm.Vâlcea, căreia i se trimite dosarul spre competentă soluţionare.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 750/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 739/2002. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
