CSJ. Decizia nr. 752/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.752DOSAR NR. 4731/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr.394 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.M., apărător din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă B.F.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului şi schimbarea calificării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat şi reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, încadrarea juridică corectă a faptei săvârşite de inculpat fiind în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 Cod penal.
În ultimul cuvânt, inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului său, susţinând că a comis infracţiunea de furt.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.247 din 29 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul G.D. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art.64 şi 71 din Codul penal şi s-a dedus arestul preventiv de la 22 martie 2002.
În baza art.14 şi 146 din Codul de procedură penală şi a art.998 cod civil inculpatul a fost obligat la 12.000.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea plăcilor de azbociment sustrase, la 150.000 lei cheltuieli de spitalizare a părţii civile şi 2.000.000 lei daune morale faţă de aceasta.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt :
În noaptea de 1 septembrie 2000, G.D. din comuna Mârşani, judeţul Dolj, în jurul orei 0,30, împreună cu P.A., potrivit înţelegerii prealabile, s-au deplasat la un grajd al fostului C.A.P., pentru a sustrage plăci din azbociment de pe acoperiş. Pe acoperiş s-a urcat P.A., care a desprins 17 plăci ce au fost date inculpatului G.D., acesta depozitându-le la sol. Apoi, s-au deplasat la domiciliul consăteanului F.I. de la care au luat, sub formă de împrumut, calul cu căruţa în care au pus 12 plăci de azbociment în intenţia de a le transporta la domiciliu. În acest moment a intervenit B.F., proprietarul grajdului, care a urmărit activitatea celor doi infractori, el simulând că ar fi însoţit de un lucrător de poliţie.
În aceste împrejurări, cei doi inculpaţi au abandonat căruţa, cu materialele sustrase, partea vătămată deplasându-se cu utilajul către postul de poliţie, pentru a sesiza faptele săvârşite.
Fiind urmărit de G.D., după ce a parcurs aproximativ 300 metri, ţinând calul de căpăstru, B.F. a fost întâmpinat de inculpat, care a încercat să-i tragă hăţurile din mână, însă nu a reuşit, partea vătămată opunându-i rezistenţă. În această situaţie, inculpatul văzând încăruţă o seceră a luat-o şi l-a lovit în cap pe B.F., în scopul de a reuşi să recupereze de la acesta căruţa, cu plăcile de azbociment sustrase.
Văzând că nu reuşeşte, inculpatul s-a îndepărtat de la locul faptei, dispărând apoi de la domiciliu.
Victima a fost internată în Spitalul nr.1 Craiova, în perioada 1 – 6 septembrie 2000, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral (T.C.C.) minor, plagă contuză parietal dreapta, din certificatul medico-legal rezultând că au fost necesare, pentru vindecare, 10-12 zile îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr.394 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de inculpat, cu motivarea că nu este întemeiată cererea acestuia de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de furt calificat, întrucât corect a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie deoarece a comis un act de agresiune asupra părţii civile, pentru a scăpa de identificare şi reţinere.
Împotriva acestei deciziia declarat recurs inculpatul, care a cerut, scris şi oral, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepsei, avându-se în vedere situaţia materială precară a familiei sale.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art.211 alin.1 din Codul penal, constituie infracţiunea de tâlhărie şi furtul urmat de întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului furat, sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Din probele administrate, rezultă că inculpatul G.D., în scopul de a recupera de la partea vătămată B.F. căruţa cu plăcile de azbociment sustrase şi pentru a înlătura posibilitatea identificării sale şi a dovedirii însuşirii bunurilor respective, a folosit violenţa împotriva sa, fugind în cele din urmă de la locul faptei, Curtea constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. d şi f din Codul penal.
De asemenea, se constată că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, este corect individualizată, fiind respectate criteriile generale prevăzută de art.72 din Codul penal, printre care şi gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, pe timp de noapte, în mod organizat şi frecvenţa acestora, precum şi elementele care caracterizează persoana sa, în special faptul că este recidivist, în perioada 1984 – 1997, el mai fiind condamnat de 7 ori pentru infracţiuni de furt calificat, tâlhărie şi violare de domiciliu, ceea ce dovedeşte persistenţa sa în comiterea unor asemenea fapte, totodată sustrăgându-se de la urmărire penală.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să atingă scopul educativ şi de prevenire a săvârşirii unor alte infracţiuni, prevăzut de art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins, menţinându-se hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală.
Conform dispoziţiilor art.383 alin.2 din Codul de procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
În baza prevederilor art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr.394 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 martie 2002 la 14 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 753/2002. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 750/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
