CSJ. Decizia nr. 798/2002. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.798
Dosar nr.4928/2002
Şedinţa publică din 18 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.707 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu şi intimata parte vătămată.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei, în condiţiile acordării circumstanţelor atenuante, şi reducerea daunelor morale.
Intimata parte vătămată a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr.124 pronunţată la data de 9 iulie 2002 în dosarul penal nr.799/2002, Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul T.A.pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, în baza art.174 şi 175 lit.i Cod penal la 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b, după executarea pedepsei principale.
S-au aplicat dispoziţiile art.71-64 Cod penal.
Conform art.118 lit.b Cod penal s-a confiscat sapa corp delict.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 29 august 2001 la zi. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, în fapt , s-au reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 4 august 2001, inculpatul se întorcea cu sapa de la martorul P.Gh., împreună cu care, fiind foarte cald, renunţaseră la plivitul verzei şi jucaseră table, consumând alcool.
Pe drum, inculpatul s-a intersectat cu M.I. căreia, fărănici un motiv sau explicaţie, a început să-i dea cu sapa în cap, chiar şi după ce aceasta căzuse jos.
Victima a fost internată în spital dar cu toate îngrijirile acordate, a decedat datorită hemoragiei meningee şi contuziei cerebrale, urmare a traumatismului cranio-cerebral cu fracturi de boltă şi bază craniană, cu înfundare şi a pneumoniei ce a survenit, date fiind şi fracturile costale hemitoracice bilateral.
Inculpatul a fost permanent sincer dar nu a putut să-şi explice comportamentul în vreun fel.
Raportul de expertiză A.1/11336/2001 avizat cu nr.E.2/1449/2001 a concluzionat despre inculpat în sensul prezentării unei tulburări organice de personalitate pe fond etilic toxic, dar şi al existenţei discernământului pentru fapta comisă.
În antecedente inculpatul a săvârşit o infracţiune de violare de domiciliu.
Toate acestea înfăţişează un potenţial de violenţă excesivă, la inculpat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost conturate şi cu ajutorul declaraţiilor martorilor D.A., B.E. şi P.V.
În drept, instanţa a constatat că prin aplicarea unor lovituri cu sapa, în zone vitale victimei , în loc public, şi care au condus la deces, sunt întrunite elementele constitutiveale infracţiunii de omor săvârşit în public (calificat).
Pedeapsa a fost aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, prin Decizia penală nr.707 pronunţată la 30 octombrie 2002 în dosarul penal nr.2892/2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat pentru reindividualizarea pedepsei, considerând că instanţa de fond, în mod temeinic i-a aplicat pedeapsa de 17 ani închisoare, având în vedere pericolul social specific dat de comportarea inculpatului şi de împrejurările în care s-a săvârşit fapta.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat, în termen legal recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii prin care a fost condamnat la o pedeapsă prea aspră, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, dar redusă (art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală).
Curtea, examinând Decizia cât şi sentinţa, în raport de critica formulată şi faţă de situaţia ce rezultă din probele administrate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa de 17 ani este substanţială, însă limitele speciale situându-se între 15-25 ani închisoare, se observă că reprezintă o pedeapsă orientată spre minimum.
Instanţele au ţinut seama în mod corespunzător de pericolul social, rezultând din violenţa nejustificată a inculpatului, prin lipsa oricărui mobil, antecedentele sale, de modul cum a fost comisă fapta: în public, numeroase şi intense lovituri în cap cu sapa, dar evident şi de vârsta, sinceritatea şi regretul manifestat.
În aceste împrejurări se constată cărecursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În baza art.88 Cod penal se va deducela zi prevenţia, iar conform art.191, 192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.707 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 august 2001 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 799/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 790/2002. Penal → |
|---|
