CSJ. Decizia nr. 799/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.799
DOSAR NR. 4935/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr.514 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat I.N., apărător ales şi intimata parte vătămată.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, aplicarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal şi reducerea pedepsei; a solicitat respingerea recursului Parchetului.
Intimata parte vătămată a solicitat respingerea recursului Parchetului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.46 din 29 aprilie 2002, pronunţată în dosarul nr.78/P/2002 al Tribunalului Călăraşi, s-a respins cererea formulată de inculpatul D.A., privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 - 175 lit.a,c din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.
A fost înlăturată agravanta prevăzută la litera„a”Cod penal a aceluiaşiarticol şi, înbaza art.20raportatlaart.174-175 lit.cdinCodul penal, s-adispus condamnarea inculpatului D.A. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenţia de la 21 martie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată D.N. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului a cuţitului – corp delict şi, în baza art.67 Cod penal, s-a dispus degradarea militară.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 19 ianuarie 2002, după ce a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată D.N. a mers la un vecin foarte bolnav pentru a-l bărbieri, după care, împreună cu fiul acestuia, au consumat o sticlă de ţuică.
Ajuns în stare de ebrietate, s-a întors acasă, unde l-a găsit pe tatăl său, inculpatul D.A., aflat în aceeaşi stare.
Mama părţii vătămate şi soţia inculpatului, respectiv numita D.T., le-a aşezat masa şi a mers, apoi, în altă cameră, în care se afla celălalt fiu, D.M., împreună cu familia sa.
În timp ce mâncau, inculpatul a început să-l înjure şi să-l ameninţe pe partea vătămată, motiv pentru care acesta din urmă s-a grăbit să termine mai repede de mâncat şi a ieşit din bucătărie, ofensat de această situaţie, îndreptându-se la uşa camerei unde se aflau ceilalţi şi i-a spus fratelui său să iasă afară, întrucât nu se mai înţelege cu D.A.
Inculpatul a ieşit în curte, unde partea vătămată se afla, rezemat de un stâlp de susţinere al acoperişului.
Inculpatul a început din nou să înjure şi a lovit pe partea vătămată, care, la rândul ei, a lovit pe inculpat. A urmat, apoi, un schimb de palme reciproc şi partea vătămată l-a lăsat în pace pe inculpat în momentul în care fratele său, D.M., a strigat la el.
Profitând de momentul de neatenţie al părţii vătămate, inculpatul a luat un cuţit care se afla sub streaşina unui şopron, aflat în apropiere, şi l-a lovit pe fiul său, o singură dată, în abdomen.
Această situaţie a rezultat din declaraţiile inculpatului (fila 20 din dosarul de urmărire penală şi fila 12 din dosar instanţă), cât şi din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul Parchetului au fost criticate aspecte de nelegalitate, constând în :
- greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul că s-a înlăturat agravanta lit.”a” a art.175 Cod penal;
- omisiunea instanţei de fond de a obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare, către partea civilă Spitalul judeţean Slobozia, în cuantum de 3.502.719 lei şi de netemeinicie, întrucât instanţa nu a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Inculpatul, prin apelul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.c din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr.514 din 2 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a admis apelul declarat de Parchet, desfiinţând, în parte, sentinţa apelată şi, în fond, a obligat inculpatul la plata sumei de 3.502.719 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul judeţean Slobozia, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A respins apelul declarat de inculpatul D.A.
A dedus prevenţia inculpatului şi l-a obligat la cheltuieli judiciare.
În motivarea deciziei, Curtea de Apel a apreciat că nu se impune reţinerea agravantei prevăzută de art.175 lit.a din Codul penal întrucât, în speţă, inculpatul nu a acţionat cu premeditare.
Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a apreciat că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, iar cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal s-a reţinut că, din probele administrate, rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea părţii vătămate, aşa încât a fost respinsă această cerere.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
În motivele de recurs, Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Prin motivele de recurs formulate, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal şi reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente :
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal şi scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.
Aşa încât, nu pot fi primite solicitările Parchetului de majorare a pedepsei inculpatului, şi ale inculpatului, de reducere a pedepsei.
Nu se poate reţine nici dispoziţia art.73 lit.b Cod penal (provocarea) întrucât, în cauză, nu este probată.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respinse ambele recursuri formulate, ca nefondate, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr.514 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 martie 2002 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 800/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 798/2002. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
