CSJ. Decizia nr. 800/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.800
Dosar nr.4943/2002
Şedinţa publică din 18 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.C.B. împotriva deciziei penale nr.249 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit intimatele părţi civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art.182 Cod penal şi reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a declarat că nu a avut intenţia de a ucide şi a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constatăurmătoarele:
Prin sentinţa penală nr.242 din 18 iulie 2002, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul G.C.B. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b, 74 şi 76 lit.a şi alin.ultim din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 2 decembrie 2001 la pronunţare.
Inculpatul a fost obligat să plătească 75.000.000 lei despăgubiri părţii civile E.C. şi 11.204.530 lei cu acelaşi titlu Spitalului Judeţean Braşov.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal la 1.000.000 lei amendă, inculpatul parte civilă E.C.
A fost obligat inculpatul E.C. la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale părţii civile G.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara de 1 decembrie 2001, E.C. şi-a serbat ziua de naştere la barul SC „M” împreună cu mai mulţi prieteni.
În jurul orelor 23,30 în bar a intrat inculpatul G.C. însoţit de martorii P.F., P.G. şi C.M.
La un moment dat, între P.G. şi martorul C.M., invitat al sărbătoritului s-a iscat un conflict, pentru aplanarea căruia au intervenit E.C. şi G.C. şi mai târziu şi martorul P.F.
Sesizând greşit gestul inculpatului parte vătămată G.C., partea vătămată inculpat E.C. l-a lovit cu pumnul în faţă, după care ieşind de la masă s-au împins reciproc cu martorul P.F. până în faţa tejghelei barului unde cei doi au căzut pe pardoseaua placată cu gresie.
În momentul în care partea vătămată se ridica de jos s-a apropiat inculpatul care avea în mână un taburet din lemn masiv, pe care l-a ridicat cu ambele mâini deasupra capului şi i-a aplicat o lovitură în regiunea parietală, E.C. prăbuşindu-se cu faţa în jos şi sângerând abundent.
Victima a prezentat la internare contuzie cerebrală şi fractură cu înfundare în regiunea parietală stângă. A fost operat şi s-a concluzionat prin raportul de constatare medico-legal nr.4462/F din 3.12.2001 că leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat 28-30 zile îngrijiri medicale.
Instanţa a motivat că fapta inculpatului de a lovi cu putere în regiunea parietală stângă cu un taburet din lemn masiv în greutate de 4,7 kg. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat – fapta fiind săvârşită în public (într-un local de alimentaţie publică).
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, greşit s-a reţinut circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării, pedeapsa este blândă.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că în momentul săvârşirii faptei se afla în stare de legitimă apărare aşa încât se impunea achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală.
Prin Decizia nr.249/A din 30 octombrie 2002 pronunţată de Secţia penală a Curţii de Apel Braşov, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs invocând ca motive de casare dispoziţiile art.3859 pct.17 şi 14 Cod procedură penală.
A cerut casarea hotărârilor şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă cu reducerea corespunzătoare a pedepsei ca efect al circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei până la limita legală minimă posibilă de 2 ani şi 6 luni.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a respins motivat susţinerea inculpatului în sensul că a săvârşit infracţiunea în stare de legitimă apărare, deoarece în momentul lovirii părţii vătămate atacul exercitat de aceasta încetase, mai mult partea vătămată căzută la pământ încerca să se ridice, căutândsă-şi recapete echilibrul.
În ce priveşte schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal s-a reţinut corect că deoarece inculpatul a lovit cu forţa cu ambele mâini, lovitura vizând capul părţii vătămate, taburetul cu care a aplicat lovitura cântărind 4,7 kg., rezultă fără dubiu că inculpatul a manifestat indiferenţă în raport de rezultatul posibil, respectiv moartea victimei, doar întâmplarea şi şansa făcând ca lovitura aplicată părţii vătămate să nu fie urmată de moartea acesteia.
Chiar dacă prin reţinerea circumstanţei legale atenuante a scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, pedeapsa nu a fost redusă sub minimul special până la 2 ani şi 8 luni, critica inculpatului vizând greşita individualizare nu poate fi primită, pedeapsa de 5 ani fiind just individualizată şi singura în măsură să realizeze cerinţele art.52 Cod penal.
În consecinţă, recursul urmează a fi privit ca nefondat şi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se va computa din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 2 decembrie 2001 până la 18 februarie 2003.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,canefondat,recursuldeclaratdeinculpatulG.C.B. împotriva deciziei penale nr.249 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 decembrie 2001 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 806/2002. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 799/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
