CSJ. Decizia nr. 838/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 838
DOSAR NR. 4819/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.C.M. împotriva deciziei penale nr.621 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.E., lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului şi în rejudecarea cauzei ţinând seama de circumstanţele personale ale acestuia, care era minor la data săvârşirii faptei, că prejudiciul a fost acoperit, să se dispună reducerea pedepsei.
Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul în ultimul cuvânt susţine apărarea făcută prin apărător.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.21 din 16 ianuarie 2002 Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, i-a condamnat pe inculpaţii :
- D.C.M.,la 3 ani închisoare în baza art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, art.109 Cod penal.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
S-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive şi a fost dedusă prevenţia de la 20 septembrie 2001 la zi.
- T.R.L., la 2 ani şi 6 luni închisoare în baza art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, art.109 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal combinat cu art.110 Cod penal a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Constată că inculpata a fost reţinută în data de 20 septembrie 2001.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar şi fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.300.000 lei despăgubiri civile către S.M., cumpărător de bună credinţă.
S-a mai dispus obligarea inculpaţilor, în solidar cu părţile responsabile civilmente, fiecare la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în seara de 19 iulie 2001 inculpaţii se aflau împreună în zona str.Turnu Măgurele.
Observând-o pe partea vătămată I.C., inculpatul D.C.M. s-a apropiat de aceasta şi i-a smuls prin surprindere lanţul de aur cu cruciuliţă de la gât după care, împreună cu inculpata T.R.L., a fugit.
A doua zi cei doi inculpaţi au vândut lanţul cu cruciuliţă sustras cude 1.300.000 lei, pe care au cheltuit-o împreună.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate I.C. a fost recuperat prin restituirea lanţului şi a cruciuliţei, constituindu-se parte civilă în cauză cumpărătorul de bună credinţă S.M.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei, invocând însă ca motivaţie comportarea părţii vătămate, care i-ar fi făcut propuneri indecente inculpatei.
Apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatului D.C.M. au fost admise prin Decizia penală nr.366 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală şi, desfiinţând hotărârea, a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond întrucât judecata în primă instanţă s-a făcut cu încălcarea regulilor prevăzute de art.485 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor este nepublică. Conform încheierii din 9 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, judecata inculpaţilor minori a avut loc în şedinţă publică.
În privinţa celorlalte motive invocate prin apelurile parchetului şi inculpatului D.C.M. – majorarea pedepselor şi executarea acestorade către ambii inculpaţi în regim de detenţie, respectiv reducerea pedepsei – au fost lăsate de instanţa de apel să fie examinate în rejudecarea de către instanţa de fond.
Prin sentinţa penală nr.756 din 22 august 2002 Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, în baza art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, art.109 Cod penal i-a condamnat pe inculpatul D.C.M. la 3 ani închisoare, iar pe inculpata T.R.L., cu reţinerea şi a art.26 Cod penal, la 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunând în cazul acestei din urmă inculpate aplicarea art.81 Cod penal, pe termenul de încercare de 3 ani.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului D.C.M. şi dedusă prevenţia de la 20 septembrie 2001 la 22 august 2002, constatând că inculpata a fost reţinută în ziua de 20 septembrie 2001.
Inculpaţii au fost obligaţi solidar şi fiecaresolidar cu părţile responsabile civilmente la 1.300.000 lei despăgubiri către partea civilă S.M. şi, de asemenea, fiecare inculpat,solidar cu părţile responsabile civilmente, la câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Apelul inculpatului D.C.M. declarat împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins prin Decizia penală nr.621 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, constatând că pedeapsa aplicată – a cărei reducere s-a cerut – a fost corect individualizată.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate a declarat recurs inculpatul, solicitând, personal şi prin apărător, să se constate netemeinicia hotărârii criticate sub aspectul cuantumului pedepsei, care este mare în raport cu împrejurările comiterii faptei, starea sa de minorat şi comportarea sinceră în procesul penal.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală însă nu este fondat.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, rezultă din mijloacele de probă legal administrate şi a fost recunoscută de către inculpat.
Încadrarea juridică este legală, tâlhăria fiind săvârşită în condiţiile agravantelor legale speciale reţinute.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare, atât cele referitoare la gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, care incontestabil este ridicat, împrejurările comiterii acesteia, cât şi cele privind starea de minorat şi conduita anterioară şi în timpul procesului a inculpatului.
În considerarea stării de minorat s-a ţinut seama de prevederile art. 109 Cod penal, de reducere a limitelor speciale ale pedepsei la jumătate.
În privinţa conduitei anterioare a inculpatului este edificator cazierul judiciar al acestuia, din care rezultă că prin sentinţa penală nr.192/1999 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat tot pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsă executată în regim de detenţie în perioada 24 decembrie 1997 – 22 aprilie 1999.
În raport de aceste date, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în imediata apropiere a minimului special astfel cum este redus conform art.109 Cod penal, este necesară pentru realizarea funcţiilor de reeducare şi constrângere ale sancţiunii precum şi pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, nefiind justificată reducerea acesteia.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor, conform art. 3859 alin.3 Cod procedură penală, existenţa vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.38517 alin.4 şi art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 20 septembrie 2001 la 19 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.M. împotriva deciziei penale nr.621 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 20 septembrie 2001 la 19 februarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 839/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 758/2002. Penal. Art.306 c.pen. Recurs în... → |
|---|
