CSJ. Decizia nr. 839/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.839
Dosar nr.4929/2002
Şedinţa publică din 19 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatulG.M. împotriva deciziei penale nr.658/A din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, arestat şi asistat de avocat B.A. apărător desemnat din oficiu, lipsind intimatele părţi civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul arată că pentru primele două fapte se cere achitarea inculpatului – nu se afla la locul faptei.
Pentru a treia faptă se recunoaşte săvârşirea acesteia.
În subsidiar, se cere reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, susţine apărarea făcută prin apărător.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.726/15 august 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a şi a art.37 lit.b din acelaşi cod penal a fost condamnat inculpatul G.M. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru trei fapte aflate în concurs real.
În baza art.64 lit.a, b din Codul penal i s-au interzis inculpatului drepturile pe o durată de 3 ani.
S-a dedus reţinerea de 24 ore de la 28 iunie 2001 şi constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă D.L. şi la 6 milioane lei către partea vătămată S.A.V., luându-se act că partea vătămată I.E. nu s-a constituit parte civilă.
S-a făcut aplicarea prevederilor art.116 din Codul penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la 20 mai 2001, inculpatul aflându-se în tramvaiul 14 s-a apropiat de partea vătămată D.L. iar când vehiculul a oprit în staţia „H”, acesta i-a smuls de la gât un lănţişor de aur în valoare de 2.100.000 lei.
La 20 iunie 2001, inculpatul aflându-se tot în tramvaiul 14, folosind acelaşi mod de operare a smuls de la gâtul părţii vătămate S.V.A. un lanţ de aur, în valoare de 5.500.000 lei.
La 27 iunie 2001, tot în acelaşi tramvai profitând de neatenţia părţii vătămate I.E., în momentul în care vehiculul a oprit în staţie, i-a sustras părţii vătămate prin smulgere un lănţişor de aur cu cruciuliţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată nu au fost comise de el.
Prin Decizia penală nr.658/A din 9 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând acelaşi motiv respectiv achitarea sa pentru primele două fapte, recunoscând numai cea de a treia faptă, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, Curtea, constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că inculpatul la intervale de timp distincte, prin smulgere, a sustras de la gâtul părţii vătămate sus-menţionate câte un lănţişor de aur.
Ppotrivit prevederilor art.33 lit.a şi art.34 alin.1 Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică „pedeapsă după cum urmează”.
Aşa cum rezultă din acest text, individualizarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni presupune parcurgerea a două etape.
În prima etapă are loc stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă în parte, iar cea de a doua etapă se aplică pedepsei ce urmează a fi executată de infractor pentru întreaga pluralitate de infracţiuni.
Ca atare, instanţele trebuiau să dispună condamnarea inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, care constituie premisa necesară pentru a se putea trece la cea de a doua etapă, stabilirea pedepsei rezultante.
Instanţele au dispus condamnarea inculpatului direct la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru cele trei fapte aflate în concurs real, nerezultând care sunt pedepsele pentru fiecare infracţiune reţinută.
În consecinţă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile pronunţate în cauză, potrivit prevederilor art.38515 pct.2 alin.ultim din Codul de procedură penală.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză şi computa prevenţia de 1 zi de la 28 iunie 2001.
Văzând şi prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiterecursul declaratde inculpatul G.M.împotriva deciziei penale nr.658/A din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr.726 din 15 august 2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi19 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 915/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 838/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
