CSJ. Decizia nr. 915/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.915Dosar nr.3107/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii S.S.I. şi P.A. împotriva deciziei penale nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi S.S.I., aflat în stare de arest, asistat de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu şi P.A., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat A.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorii celor doi inculpaţi au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii pronunţate în apel şi trimiterea dosarului spre rejudecare, Curţii de Apel Timişoara, pentru încălcarea dreptului la apărare.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursurilor declarate şi trimiterea dosarului instanţei de apel, pentru rejudecare, întrucât, pe de o parte, prin hotărârea pronunţată a fost încălcat dreptul la apărare al celor doi inculpaţi, iar pe de altă parte, unul din membrii completului de judecată se afla în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală.
Inculpaţii, în ultimul cuvânt acordat, au arătat că sunt de acord cu apărătorii lor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr.201 din 18 martie 2002, în baza art.211 alin.2 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din acelaşi cod, l-a condamnat pe inculpatul P.A., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art.26 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 392 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.212/1999 a Judecătoriei Bistriţa şi a dispus contopirea restului menţionat, cu pedeapsa stabilită pentru noile infracţiuni, urmând ca inculpatul, prin adăugarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, să execute pedeapsa totală de 7 ani şi 6 luni, cu art.71 Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe S.S.I., la 7 ani şi 6 luni închisoare, cu art.71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art.88 Cod penal şi art.350 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului şi constată că inculpatul S.S.I. este arestat în altă cauză.
În baza art.116 Cod penal, a interzis ambilor inculpaţi prezenţa în municipiul Timişoara, pe timp de 5 ani.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 15.000.000 lei către partea civilă S.V. şi la 450.000 lei către cumpărătorul de bună credinţă partea civilă Bulgaru Constantin, reprezentând despăgubiri civile.
Fiecare inculpat a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus şi plata onorariilor de avocaţi, pentru apărările din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş sub nr.4228/P/2000, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.A., pentru infracţiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit.a şi art.26 raportat la art.288 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.37 lit.a şi art.33 lit.a Cod penal şi inculpatul S.S.I., pentu infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Prin sentinţa penală nr.7/P din 8 ianuarie 2001 Tribunalul Timiş i-a condamnat pe fiecare din inculpaţi la câte o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, deducând arestul la zi şi obligându-i pe inculpaţi la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către stat.
Apelurile declarate de inculpaţi împotriva acestei sentinţe au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr.147 din 28 martie 2001.
Inculpaţii au declarat recursuri împotriva acestei decizii, recursuri, admise de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr.4325 din 12 octombrie 2001, care a casat Decizia şi sentinţa penală şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş, motivat de faptul că inculpaţii, având interese contrare, trebuiau asistaţi de apărători aleşi sau din oficiu, diferiţi.
Reînregistrată, după trimitere, cauza la Tribunalul Timiş, în vederea soluţionării cauzei, s-au desemnat doi avocaţi, care să-i apere, li s-a pus, la dispoziţie, dosarul spre a-l cunoaşte şi a-şi putea fundamenta apărarea.
În urma rejudecării cauzei, Tribunalul Timiş a pronunţat sentinţa penală nr.201 din 18 martie 2002 prin care au fost condamnţi inculpaţii şi au fost obligaţi la despăgubiri civile şi la cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei nr.201 din 18 martie 2002 au declarat apeluri inculpaţii, care au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.262/A din 26 iunie 2002.
Această din urmă decizie, în termen legal, a fost atacată cu recursuri, de către inculpaţi, care au invocat faptul că li s-a încălcat dreptul de apărare, cauza fiind judecată, cu desemnarea unui singur apărător din oficiu, care i-a asistat pe amândoi, deşi, prin susţinerile personale făcute, cu privire la faptele ce li se impută, este dovedit că, au interese contrare.
Inculpaţii personal şi, prin apărătorii din oficiu, au cerut casarea deciziei şi trimiterea cauzei instanţei de apel, spre rejudecare.
În acelaşi sens, a pus concluzii şi reprezentantul Parchetului, care, în plus, a arătat şi faptul că unul din membrii completului de judecată se afla în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală.
Recursurile sunt întemeiate.
Deşi, în cauză, a fost pronunţată Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr.4325 din 12 octombrie 2001 prin care s-a constatat că cei doi inculpaţi au interese contrare, casându-se hotărârile instanţelor ierarhic inferioare şi trimiţându-se cauza pentru rejudecare, în condiţiile legii.
Cu toate că instanţa de recurs, casând cu trimitere, a indicat cum trebuie instrumentată judecata, instanţa de apel a judecat calea de atac, tot cu asistarea inculpaţilor, de un singur apărător din oficiu, anume, de doamna avocat B.T. din cadrul Baroului Timiş.
În atare caz, cum, în cauză, există interese contrare şi apărarea este obligatorie, conform art.171 alin.2 şi 3 din Codul de procedură penală, pentru fiecare inculpat, este clar că o apărare corectă şi eficientă a intereselorinculpaţilor nu se putea asigura decât prin numirea câte unui apărător din oficiu, fiecărui inculpat.
Neprocedând astfel şi desemnând acelaşi apărător din oficiu pentru ambii inculpaţi cu interese contrarii, echivalează cu neasistarea acestora de către apărător, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile referitoare la dreptul de apărare al inculpaţilor, încălcare ce duce, conform art.197 alin.2 şi 3 Cod procedură penală, la nulitatea absolută a hotărârii atacate.
Spre aceeaşi soluţie de casare cu trimitere duce şi situaţia de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală în care se află dl.judecător M.D. unul dintre semnatarii deciziei atacate, care, se mai pronunţase în cauză, în calitate de preşedinte al completului de judecată care a pronunţat Decizia nr.147/A din 28 martie 2001.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de inculpaţi, împotriva deciziei atacate, pe care va trebui s-o caseze, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, trimiţând dosarul spre rejudecarea apelului, Curţii de Apel Timişoara.
Se va menţine starea de arest a inculpatului P.A..
Se va constata că inculpatul S.S.I. este arestat în altă cauză.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.S.I. şi P.A., împotriva deciziei penale nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală atacată şi trimite dosarul spre rejudecarea apelului, Curţii de Apel Timişoara.
Menţine starea de arest a inculpatului P.A.
Constată că inculpatul S.I. este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, asigurată recurenţilor inculpaţi S.S.I. şi P.A., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 939/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 839/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
