CSJ. Decizia nr. 859/2002. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.859Dosar nr.5175/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul P.G.D. împotriva deciziei penale nr.271/A din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a prezentat contestatorul asistat de avocat B.A., apărător din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea contestaţiei şi ca atare reducerea pedepsei.
Procurorul arată că potrivit art.461 Cod procedură penală, recursul se impune a fi respins.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.249 din 17 septembrie 2002 Tribunalul Argeş a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul P.G.D., prin care acesta a solicitat reducerea pedepsei de 11 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr.1999/1999 a Tribunalului Argeş, definitivă prin Decizia penală nr.3527 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, onorariul pentru apărarea din oficiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată la data de 27 mai 2002, condamnatul a cerut reducerea cu 1/3 a pedepsei de 11 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr.1999/1999 a Tribunalului Argeş rămasă definitivă prin Decizia penală nr.3527/1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a motivat că, a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.208, 209 lit.a,e,g,i şi alin.3 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.
Cum între timp a apărut OUG 207/2000 şi care a modificat prevederile art.146 din Codul penal, petentul a cerut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.14, 15 din Codul penal şi a art.458 din Codul de procedură penală şi reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Instanţa de fond a reţinut că la data săvârşirii faptei petentul era recidivist iar din pedeapsa de 11 ani închisoare a executat numai 4 ani, a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art.461 lit.d Cod procedură penală şi ca atare a respins contestaţia la executare.
Prin apelul declarat, condamnatul a cerut reducerea pedepsei susţinând că în cauză nu mai subzistă prevederille art.209 alin.3 din Codul penal referitoare la consecinţe deosebit de grave.
Prin Decizia penală nr.271/A din 24 octombrie 2002 Curtea de Apel Piteşti, a respins, ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a formulat recurs reiterând acelaşi motiv, respectiv reducerea pedepsei aplicate în raport cu prevederile OUG 207/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.461 lit.d Cod procedură penală, pe calea contestaţiei la executare se poate invoca printre altele şi acea cauză de strângere ori de micşorare a pedepsei.
Pe de altă parte, în art.15 Cod penal se cuprinde principiul aplicării facultative a legii penale mai favorabile la cazul pedepselor definitive, aceasta presupunând intervenirea unei legi care prevede o pedeapsă mai uşoară, lege apărută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii, situaţie care desigur, poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, prevăzută de art.461 lit.d Cod procedură penală.
Dar, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, deoarece, nu ne aflăm în prezenţa unei legi mai favorabile referitor la pedeapsa aplicată.
Atât OUG 207/2000 cât şiLegea nr.456/2001 nu cuprind dispoziţiile referitoare la reducerea pedepsei ci se referă la modificarea art.146 din Codul penal, respectiv,a cuantumului „consecinţelor deosebit de grave”, aplicarea legii mai favorabile - în această situaţie - atrage alte încadrări juridice mai uşoare, ale faptelor, când aceste încadrări se disting după criteriul prejudiciului produs.
Or, pe calea contestaţiei la executare, nu se poate realiza o încadrare juridică a unei fapte stabilită pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitivă, această situaţie putând fi rezolvată pe calea judecăţii în primă instanţă şi în căile de atac ale cauzei.
Deci, contestaţia poate fi folosită, contra executării unei hotărâri penale definitive, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.461 Cod procedură penală.
Pentru considerentele sus-arătate, hotărârile recurate sunt legale şi se vor menţine, ca atare, prin respingerea, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a recursului declarat de condamnat.
Văzând şi prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declaratde contestatorul P.G.D.împotriva deciziei penale nr.271/A din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi19 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 875/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 857/2002. Penal → |
|---|
