ICCJ. Decizia nr. 1/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1
Dosar nr.5837/2003
Şedinţa publică din 6 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr.3516/2003, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.I.M. şi pentru lipsa de apărare solicitată de acesta, s-a amânat cauza privind soluţionarea recursului declarat în cauză la data de 27 noiembrie 2003.
A motivat instanţa de recurs că în raport de natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina recurentului, temeiurile care au determinat arestarea preventivă se menţin, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotrivaacestei încheieri, inculpatula declarat recurs fără să-l motiveze.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Inculpatul N.I.M. se află arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.1046 emis la 22 octombrie 2002 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul de urmărire penală nr.6892/P/2002, pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, reţinându-se că în noaptea de 8 octombrie 2002 l-a ajutat pe învinuitul B.F. să sustragă un autoturism de pe str.Liviu Rebreanu, sector 3 Bucureşti.
Temeiul arestării l-a constituit dispoziţiile art.148 lit.b C.proc.pen.
Până la data încheierii recurate, măsura arestării preventive a fost prelungită, timp în care instanţa de fond, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, l-a condamnat pe inculpatul N.I.M. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a,e,g,i,cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., iar apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr.1383 din 13 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva acestor hotărâri, inculpatul a declarat recurs cu termen de soluţionare la data de 27 noiembrie 2003.
În raport de dispoziţiile art.3002 cu referire la art.160b C.proc.pen. dispoziţia instanţei de recurs, de menţinere a arestării inculpatului, dispusă prin încheierea din 13 noiembrie 2003 până la soluţionarea recursului declarat, este justificată.
Temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului se menţin, în sensul că infracţiunea pentru care este judecat se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.M.împotriva încheierii de şedinţă din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi6 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4754/2003. Penal. Contestaţie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 1001/2003. Penal → |
|---|
