ICCJ. Decizia nr. 21/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.21.
Dosar nr. 5157/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Alba a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul L.M.A. împotriva sentinţei penale nr.136/2001 a Tribunalului Alba.
S-a făcut aplicarea art. 189 şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată la Tribunalul Alba, subdosar penal nr.2791/2002, condamnatul L.M.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 136/2001 a Tribunalului Alba şi ca o consecinţă, achitarea sa de sub încriminarea comiterii infracţiunii prevăzută de art.183 C. pen.
În motivarea cererii sale, condamnatul a arătat că hotărârea instanţei este esenţial nelegală, fundamentându-se pe un probatoriu incomplet. A mai arătat că nu el este autorul infracţiunii, ci martorul S.G., aspect ce-l poate proba cu martorul G.I.S.H.
Prin concluziile de revizuire formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, s-a solicitat respingerea cererii formulate de condamnat, întrucât, în speţă, ea nu se circumscrie cazurilor de revizuire statuate de art. 394 C. proc. pen.
S-a mai reţinut că, la audierea revizuientului, acesta a indicat adresa martorului F.H., în vederea ascultării, însă prima instanţă a apreciat raportat la motivele cererii de revizuire, că această probă nu se impune.
S-a mai apreciat că cererea de revizuire nu se circumscrie nici unuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., deoarece susţinerile condamnatului nu pot fi primite ca fiind referitoare la fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, deoarece au fost invocate atât la fond cât şi în apel, fără suport probator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, condamnatul, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate.
În expunerea scrisă a motivelor de apel, revizuientul a relevat, în esenţă, că pedeapsa este prea aspră şi nu poate suporta regimul de detenţie.
A mai arătat că nu el este autorul faptei.
Prin Decizia penală nr. 362/A din 21 octombrie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi pe fond, admiterea cererii sale de revizuire, şi rejudecarea cauzei în sensul reaudierii martorilor, care au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările comiterii faptei.
Recursul declarat nu este fondat.
Deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual şi care are drept scop înlăturarea erorilor judiciare prin reexaminarea hotărârilor judecătoreşti definitive.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în cauză nu există nici o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii menţionaţi de recurent.
Faţă de motivul invocat de condamnat în cererea sa, instanţele au apreciat în mod corect că acesta nu se circumscrie în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., având în vedere că acesta a recunoscut săvârşirea faptei.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul declarat de condamnatul urmează să fie respins ca nefondat, conform art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de condamnatul revizuient L.M.D. împotriva deciziei penale nr. 362/A din 21 octombrie2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumeide 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 2152/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
