ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.23.
Dosar nr.2249/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.19 din 21 ianuarie 2003 pronunţată de TribunalulBacău, a fost condamnat inculpatul C.C. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64-71 C. pen. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de o zi respectiv din 8 octombrie 2001.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 221 alin. (2) C. pen., a fost achitat inculpatul C.M., pentru săvârşirea infracţiunii detăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.
Totodată, în temeiul art.11 pct.2 lit. a), raportat la art.10lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentruinfracţiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin. (2) C. pen.,constatându-se că şi acesta a fost reţinut o zi, respectiv la 25 octombrie 2001.
A fost obligat inculpatul C.C. la 5.500.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată I.I. şi la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 3 octombrie 2001, ora 15,00, având asupra sa suma de7.400.000 lei, partea vătămată I.I. a mers la barpentru a consuma băuturi alcoolice. În local, partea vătămată a întâlnit-o pe inculpata L.G. (barman de serviciu) căreia i-a propus ca în schimbul sumei de 2.000.000 lei şi a unui lănţişor din aur să întreţină relaţii sexuale, după terminarea programului de lucru, aproximativ în jurul orei 21,00.
L.G. a acceptat propunerea părţii vătămate, motivată de faptul că avea nevoie de bani, iar cu ocazia încasării contravalorii consumaţiei făcute de aceasta, a observat că I.I. are asupra sa, în hanorac, o sumă mare de bani.
La scurt timp, a intrat în bar învinuitul C.C.,care este concubinul surorii inculpatei L.G. şi care de obicei o conducea pe aceasta din urmă acasă la terminarea programului.
Inculpata i-a spus învinuitului că în seara respectivă nu pot merge împreună acasă, deoarece se întâlneşte cu un bărbat pentru a întreţine relaţii sexuale, iar persoana respectivă are o sumă mare de bani asupra sa şi i-a promis şi un lănţişor din aur. Cu această ocazie, L.G., l-a rugat pe învinuitul C.C. să stea în preajmă pentru a-i veni în ajutor în situaţia în care partea vătămată I.I. ar deveni violentă.
În jurul orei 21,30, învinuitul C.C. a revenit în barşi i-a spus inculpatei L.G. să meargă cu partea vătămată I.I., deoarece „ei îşi vor face treaba lor".
Inculpata şi-a dat seama că învinuitul C.C. maieste cu cineva şi că cei doi intenţionează să-i sustragă părţii vătămate banii.
În jurul orei 21,30, inculpata L.G. a închis barul şi a plecat cu partea vătămată I.I., care o aşteptase afară, spre Hanul „C" unde se afla ascuns învinuitul C.C.
Inculpata l-a observat pe învinuitul C.C., s-a îndreptat spre acesta şi i-a spus să stea prin preajmă şi dacă va finevoie îl va striga.
Inculpataa condus-o pe partea vătămată care se afla înstare de ebrietate pe un drum petrolier, întunecos, iar când aceasta i-a cerut să se dezbrace pentru a întreţine relaţii sexuale, inculpata L.G., a refuzat categoric solicitând mai întâi banii promişi.
Între timp partea vătămată I.I. s-a dezbrăcat dehanorac, i-a cerut din nou inculpatei să întreţină cu el relaţii sexuale dar a fost refuzat. Inculpata l-a strigat pe învinuitul C.C. pentru a-i veni în ajutor, acesta a venit la locul unde se afla partea vătămată şi i-a aplicat acesteia mai multe lovituri .
În acest timp, L.G., i-a sustras părţii vătămate din hanorac toţi banii (7.400.000 lei), s-a ridicat şi i-a atras atenţia învinuitului C.C. că partea vătămată încearcă să se ridice.
Pentru aceste fapte s-a reţinut în sarcina inculpatului C.C. infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Inculpatul C.M. a fost achitat pentru tăinuire operând cauza de nepedepsire din art. 221 alin. (2) C. pen. (fratelecoinculpatului C.C.) şi pentru infracţiunea de lovire, peconsiderentul că numai fratele lui a exercitat violenţe asupra părţii vătămate.
Împotriva sentinţei s-a declarat apel de parchet, invocându-se netemeinicia achitării lui C.M. pentru infracţiuneade lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi temeiul greşit alachitării aceluiaşi inculpat pentru tăinuire, cel legal fiind indicat în art.10 lit.f din Codul de procedură penală.
Prin Decizia penală nr.164 din 15 aprilie 2003 Curtea de Apel Bacău a admis apelul formulat de Parchet, a desfiinţat sentinţa penală nr.19 din 21 ianuarie 2003 numai în ce-l priveşte pe inculpatul C.M., asupra laturii penale a cauzei. În final, în bazaart.180 alin. (2) C. pen. a condamnat peinculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pe care a graţiat-o potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2000.
Totodată, s-a dispuspotrivit dispoziţile art.11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 221 alin. (2) C. pen. încetarea procesului penal împotrivaaceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută deart. 221 alin. (1) C. pen.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului C.M. pentruinfracţiunea de lovire, dat fiind că dinprobele administrate în cauză a rezultat săvârşirea acestei fapte, respectiv lovirea părţii vătămate I.I.
Totodată, a apreciat că temeiulachitării inculpatului este art.11 pct. 2 lit. b C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii C.M.şi C.C.
Inculpatul C.M. a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă.
Inculpatul C.C. a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a participat lacomiterea tâlhăriei săvârşite de celălalt inculpat.
Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prismadispoziţiilor art. 3859 pct.12 C. proc. pen. cât şidin oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat, iar recursul declarat de inculpat, C.C. este inadmisibil.
Recursul declarat de inculpatul C.C. este inadmisibil în raport de dispoziţiile art. 3851 pct. 4 C. proc. pen. potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului, întrucât inculpatul nu a declarat apel.
Recursul inculpatului C.M. este nefondat, întrucât din actele dosaruluirezultă că şi acest inculpat a participat lalovirea părţii vătămate I.I.
Aceste probe sunt: declaraţiile părţii vătămate care a precizat constant că a fost agresat de doi bărbaţi şi o femeie, procesul-verbal de recunoaştere în grup şi planşa foto executată cu aceeaşi ocazie, declaraţiile martorilorşi a coinculpatei L.G.
Cum examinând cauza din oficiu nu seconstată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursurile declarate împotriva deciziei nr.164 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău de inculpatul Cojocariu Marin ca nefondat şi pecel al inculpatului C.C. ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarateîmpotrivadecizei nr. 164 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău,de inculpatul C.M. ca nefondat şi pe cel al inculpatului C.C., cainadmisibil.
Obligă perecurenţi C.M., să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi pe C.C. 1.000.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2303/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2445/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
