CSJ. Decizia nr. 2303/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2303/2003
Dosar nr. 2012/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea P.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, de prelungire a arestării preventive a inculpaţilor S.M. şi B.M.
A prelungit cu 30 zile, durata arestării preventive, respectiv de la 10 mai 2003 până la 8 iunie 2003 inclusiv pentru inculpatul S.M. şi de la 16 mai 2003 până la 14 iunie 2003 inclusiv pentru inculpatul B.M.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva celor doi inculpaţi nu s-au schimbat şi că faptele pentru care sunt cercetaţi sunt infracţiuni de corupţie sau conexe infracţiuni de corupţie ceea ce le conferă o gravitate deosebită.
A concluzionat instanţa că lăsarea în libertate a celor doi inculpaţi reprezintă un pericol real pentru ordinea publică şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 159 – art. 160 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. h) şi d) C. proc. pen. şi art. 143 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii care au solicitat respingerea cererii de prelungire a arestării preventive a parchetului, motivat în esenţă de faptul că nu se justifică continuarea cercetărilor în stare de arest, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi că nu există indicii temeinice cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate, urmând a fi respinse în condiţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., corect a reţinut prima instanţă, măsura arestării s-a luat cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de lege.
În privinţa condiţiilor de la art. 143 C. proc. pen., se apreciază existenţa probelor sau indiciilor temeinice că inculpaţii au săvârşit o faptă penală.
Inculpatul S.M. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, dare de mită, luare de mită, primire de foloase necuvenite, fals intelectual şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 257, 255, 254 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu referire la art. 1, 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, art. 289 şi art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
Inculpatul B.M. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi complicitate la luare de mită, prevăzute de art. 260 alin. (1) şi art. 26, raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
Condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) şi d) C. proc. pen., în ce-l priveşte pe inculpatul S.M. şi respectiv prevăzute de art. 148 lit. h) în ce-l priveşte pe inculpatul B.M. sunt îndeplinite.
Sunt date că inculpatul S.M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, pedeapsa prevăzută de lege pentru o parte din infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii este mai mare de 2 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Conceptul de ordine publică, în sensul art. precizat, este înţeles nu numai ca un pericol concret şi imediat ci mai ales al afectării echilibrului social prin determinarea unor stări de lucru negative, în sensul generării unor îndoieli că împotriva unor fapte periculoase ca cele de corupţie, legea nu se aplică cu fermitate sau cu alte cuvinte impactul negativ asupra opiniei publice mai ales prin punerea în libertate a unor persoane investite cu atribuţii importante prin funcţiile pe care le deţin.
Prelungirea arestării sub cele două condiţii prevăzute în textul art. 155 C. proc. pen., respectiv, durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de „necesitate" şi numai „motivat", se justifică.
Astfel temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaţilor nu au dispărut, inculpaţii fiind cercetaţi pentru infracţiunile pentru care s-a dispus arestarea, cât şi pentru alte fapte de corupţie.
Cea de-a doua condiţie înserată în text, motivarea soluţiei de prelungire a duratei arestării preventive care au determinat solicitarea şi respectiv soluţia adoptată ca o garanţie pentru persoana arestată, este îndeplinită, în cauză aceste temeiuri arătându-se concret.
Ancheta se află în curs de desfăşurare, fiind necesare audieri ale altor persoane (martori, denunţători, efectuarea de confruntări) cu atât mai mult cu cât din cercetări a rezultat că inculpaţii au comis alte fapte de corupţie.
În consecinţă, pentru cele arătate mai sus, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.M. împotriva încheierii din 9 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.M. împotriva încheierii din 9 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. 1310/2003.
Obligă inculpaţii la plata sumei de câte 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2278/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
