CSJ. Decizia nr. 2445/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2445/2003
Dosar nr. 1179/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1244 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.I.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 octombrie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 77 comprimate de metadonă ridicate de la inculpat.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, inculpatul la data de 10 octombrie 2002 a fost depistat deţinând 107 comprimate metadonă, drog de mare risc, fără drept.
Din ansamblul probelor administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească s-a stabilit că inculpatul D.I. a fost dependent de heroină şi începând cu data de 6 august 2001 a fost înscris într-un program de dezintoxicare cu metadonă, în cadrul Laboratorului de sănătate mintală sector 4 Bucureşti, eliberându-i-se de către Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti, autorizaţie pentru eliberarea de stupefiante nr. 1848 din 8 octombrie 2002. În baza acesteia, însă, inculpatul avea dreptul să primească 22 tablete pe zi de metadonă pentru o perioadă de 14 zile.
Din probe se reţine, de asemenea, că inculpatul a fost depistat că făcea trafic de stupefiante, urmare a autodenunţului făcut de D.F.G., consumatoare de stupefiante, care-l cunoştea pe inculpat şi căreia i-a telefonat, spunându-i că doreşte să renunţe la consumul de heroină şi de orice alte droguri, dar că pentru a face faţă eventualelor stări de rău, ar avea nevoie de metadonă. Despre locul de întâlnire, ora şi data aveau cunoştinţă şi organele de poliţie, care l-au prins, în flagrant, pe inculpat când îi „livra marfa" martorei D.F.G., având asupra sa 107 bucăţi comprimate de metadonă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.I.
În apel, parchetul a criticat hotărârea pentru greşita încadrare juridică dată faptei săvârşite de inculpat, omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de netemeinicie, vizând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia sub minimul prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 74 din 18 februarie 2003, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond, a schimbat încadrarea juridică prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi în baza acestui text de lege, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins apelul declarat de inculpat, s-a computat prevenţia de la 10 octombrie 2002 la 18 februarie 2002 şi l-a obligat pe apelantul inculpat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.I., care prin apărătorul său, a solicitat, în principal achitarea sa, iar, în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului D.I. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, este dovedit că, inculpatul a oferit din metadona pe care o deţinea legal, martorei D.F.G., pastile de metadonă, la începutul lunii octombrie 2002, contra sumei de 200.000 lei, iar la data de 10 octombrie 2002, s-a prezentat la locul de întâlnire, cu pastilele de metadonă, găsite asupra sa, pentru a le oferi martorei.
Având în vedere probele aflate la dosarul cauzei, în mod corect, instanţa de apel a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 octombrie 2002, la 23 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2453/2003. Penal. Conflict de c ompetenta.... → |
|---|
