CSJ. Decizia nr. 2278/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2278/2003
Dosar nr. 5074/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 456 din 28 februarie 2002, definitivă prin neapelare, Judecătoria Piteşti a condamnat pe inculpaţii:
- N.Şt. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru trei infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.; art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare;
- M.M. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 din acelaşi cod, s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 92 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 463 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mangalia, şi s-a contopit cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca acesta să execute, în final, 3 ani închisoare.
Potrivit art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a scăzut reţinerea şi arestarea preventivă a celor doi inculpaţi de la 14 ianuarie, respectiv 16 ianuarie 2002, la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 7 decembrie 2001, inculpatul N.Şt. a sustras dintr-un autoturism parcat în loc public, bunuri în valoare de 400.000 lei, precum şi o borsetă în care se aflau acte de identitate.
Totodată, la 17 decembrie 2001, inculpaţii N.Şt. şi M.M., au sustras dintr-o locuinţă, prin efracţie şi escaladare, bunuri în valoare de 3.500.000 lei.
Împotriva menţionatei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 teza I C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
1. Faptei săvârşită de inculpatul N.Şt., la 7 decembrie 2001 i s-a dat o greşită încadrare juridică în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g), şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în loc de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) şi alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
2. Greşita revocare a liberării condiţionate pentru inculpatul M.M.;
3. Greşita deducere a perioadei reţinerii şi arestării preventive a inculpatului M.M.
În concluziile orale, procurorul de şedinţă, referindu-se la primul motiv de casare, a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu privire la inculpatul N.Şt., pentru infracţiunile de furt pentru care a fost condamnat, întrucât a intervenit decesul făptuitorului.
Recursul în anulare este fondat.
1.Potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat comite din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
În speţă, deşi s-a reţinut corect, în sarcina inculpatului M.M., starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în mod greşit s-a dispus contopirea restului neexecutat de 92 zile închisoare, din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 463 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mangalia cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune dedusă judecăţii.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 1293 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei Piteşti, având ca obiect contopirea mai multor pedepse cu închisoarea, s-a dispus ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total 10 ani închisoare.
De asemenea, din fişa de cazier judiciar, precum şi din copia biletului de liberare nr. 15811/2002 rezultă că inculpatul M.M. a fost liberat condiţionat din executarea acestei pedepse rezultante, la 5 decembrie 2001, având un rest neexecutat de 1689 zile (4 ani, 7 luni şi 19 zile) închisoare.
În schimb, restul de 92 zile închisoare, avut în vedere de către instanţă, a rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare aplicată celuilalt inculpat, respectiv N.Şt., prin sentinţa penală nr. 463 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mangalia şi figurează în fişa de cazier a acestuia.
În consecinţă, operând prevederile art. 61 alin. (1) C. pen., se impune, ca restul de 1689 zile închisoare, rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 1293 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei Piteşti, să fie contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, 7 luni şi 19 zile închisoare.
2. Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii, pronunţate.
Din actele existente în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul M.M. a fost reţinut de organele de cercetare penală la 17 ianuarie 2002, în aceeaşi zi fiind emis mandatul de arestare preventivă pe o perioadă de 30 zile.
Constatându-se, deci că instanţa de fond a scăzut greşit perioada executată, începând cu 16 ianuarie, în loc de 17 ianuarie 2002, urmează ca hotărârea atacată să fie casată şi sub acest aspect şi a se face cuvenita corectare.
Cu privire la inculpatul N.Şt., constatându-se decesul făptuitorului, urmează ca procesul penal pornit împotriva acestuia pentru cele trei infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1), lit. e) şi g); art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), să înceteze, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 456 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Piteşti, privind pe inculpaţii N.Şt. şi M.M.
Casează hotărârea atacată cu privire la latura penală a cauzei.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului N.Şt. pentru infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), intervenind decesul inculpatului.
Conform art. 61 C. pen., revocă liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1689 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1293 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei Piteşti, rest ce se va contopi cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 456 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Piteşti, urmând ca în final, inculpatul M.M. să execute pedeapsa de 1689 zile închisoare.
Aplică prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se compută din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 ianuarie 2002 la 15 mai 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2221/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2303/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
