CSJ. Decizia nr. 3409/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3409/2003
Dosar nr. 3189/2003
Şedinţa publică din 31 iulie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 1 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 455 raportat la art. 453 lit. b) C. proc. pen., a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de condamnata M.N. şi a dispus întreruperea executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 48 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la încetarea stării de graviditate a condamnatei.
În motivarea sentinţei, curtea a invocat prevederile art. 455 raportate la art. 453 lit. b) C. proc. pen., reţinând că petiţionara condamnată este însărcinată, existând şi o ameninţare de avort, situaţie care impune întreruperea executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs.
În motivarea recursului, parchetul a susţinut că a fost încălcat dreptul la apărare al condamnatei, deoarece la data când au avut loc dezbaterile asupra cauzei, condamnata nu a fost prezentă, fiind doar reprezentată de apărătorul ales.
S-a invocat şi Decizia nr. 187 din 8 mai 2003 a Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 460 alin. (2) C. proc. pen.
În şedinţa din 31 iulie 2003, procurorul a extins motivele de recurs, considerând că instanţa nu a fost legal sesizată, deoarece cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii nu a fost semnată de condamnată, iar avocata care a semnat nu a prezentat delegaţia sa la dosarul cauzei.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. (2) al aceluiaşi articol.
Potrivit art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de 1 an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
În speţă, Curtea de apel a aplicat corect aceste prevederi legale, dispunând întreruperea executării pedepsei închisorii la cererea condamnatei M.N., (având o sarcină gemelară şi ameninţare de avort) până la încetarea stării de graviditate.
Motivele de recurs invocate de parchet: primul vizând încălcarea dreptului la apărare al condamnatei, care nu a fost prezentă la dezbateri, fiind apărată doar de avocatul ales, şi al doilea, invocat oral de reprezentanta parchetului, vizând o nelegală sesizare a instanţei cu cererea de întrerupere a executării pedepsei semnată de un avocat care nu a prezentat delegaţia sa la dosar, nu sunt fondate pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 174 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. [astfel cum a rămas după declararea ca neconstituţională a dispoziţiei, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecăţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an, de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicată în (M.Of., nr. 665/16.12.2000)], inculpatul poate fi reprezentat de avocat.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede dreptul instanţei de judecată, în toate cazurile în care legea admite reprezentarea inculpatului, să dispună aducerea acestuia, când găseşte necesară prezenţa.
În speţă, petiţionara condamnată, internată în Spitalul Maternitate Polizu, având o sarcină gemelară cu ameninţare de avort, putea fi reprezentată de apărătorul său ales, iar instanţa nu a considerat că ar fi necesară prezenţa acesteia.
Pe de altă parte, prin admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, petiţionara condamnată nu a suferit nici o vătămare a pretinsei încălcări a dreptului său la apărare, iar parchetul nu putea invoca în numele petiţionarei, o încălcare a dreptului la apărare, cât timp aceasta nu a declarat recurs şi nici nu avea interes să declare.
Referitor la al doilea motiv de recurs (oral), formulat de parchet, Curtea constată că nu poate determina casarea sentinţei, deoarece Curtea de Apel Bucureşti a fost legal investită cu soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, semnată de un avocat, chiar dacă ulterior petiţionara a fost reprezentată de un alt apărător ales. Împrejurarea că primul apărător a omis să depună la dosar delegaţia sa, nu poate determina sancţiunea nulităţii sesizării instanţei şi respectiv, casarea cu trimitere a cauzei.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 45 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe condamnata M.N.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3404/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | CSJ. Decizia nr. 3413/2003. Penal → |
|---|
