ICCJ. Decizia nr. 703/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 703
Dosar nr.5417/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
În baza art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I şi partea a II-a pct. 5 şi 6 C. proc. pen. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 154 din 28 martie 2003 a Tribunalului Timiş şi deciziei penale nr. 740 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pentru motivele :
1. Hotărârea instanţei de control judiciar de respingere a recursului ca tardiv este contrară legii.
2. Judecarea apelului a avut loc fără citarea legală a inculpatului.
3. Hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarecejudecata a avut loc în lipsa apărătorului,deşi prezenţa acestuia era obligatorie.
S-a reţinut că, la 26 iulie 1999, inculpatul a lovit cu pumnul în zona feţei pe B.I., cauzându-i un traumatism forte al ochiului drept ceea ce a necesitat 80 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa penală nr. 3161 din 11 noiembrie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D.N. pentru infracţiunea dedusă judecăţii , motivând că fapta nu a fost comisă de acesta.
Tribunalul Timiş, prin Decizia penală menţionată, a admis apelurile declarate de procuror şi partea civilă şi a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare,în baza art. 182 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Timişoara a respins ca tardiv recursul inculpatului şi ca nefondat pe cel declarat de partea civilă.
Recursul în anulare este fondat.
1.Potrivit art. 3853 cu referire la art. 365 C. proc. pen. partea care a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, poate declara recurs şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz , a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei în 12 iulie 2003, iar la 18 iulie 2003 a declarat recurs.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Tribunalului Timiş rezultă că inculpatul a lipsit atât la judecata apelului, cât şi la pronunţare. De altfel, această cale ordinară de atac s-a judecat la un singur termen.
Pe de altă parte, deşi inculpatul a declarat la 10 noiembrie 1999, în faza urmăririi penale, că domiciliază în Slatina, str. Drăgăneşti, iar la 27 noiembrie 2001 că locuieşte în Slatina, str.Ecaterina Teodoroiu şi fără forme legale în Timişoara, str.Teatrului, acesta a fost citat în apel, în mod corect la adresa indicată ca fiind reşedinţa, dar greşit la cea de domiciliu – şi anume în Slatina, str. Ecaterina Teodoroiu la un număr greşit.
Mai mult, comunicarea deciziei din apel s-a făcut numai la adresa indicată ca fiind reşedinţa, iar nu şi la cea de domiciliu.
Prin urmare , instanţa de recurs trebuie să constate că sunt îndeplinite prevederile art. 3853 cu referire la art. 365 C. proc. pen. şi să procedeze la judecarea acestei căi ordinare de atac.
2. Conformart. 375 C. proc. pen. judecarea apelului se face cu citarea părţilor.
Potrivit art. 177 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.
În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua adresă numai dacă aîncunoştiinţat organul de urmărirepenală ori instanţa de judecată deschimbarea intervenită sau dacă organul judiciar apreciază,pe baza datelor obţinute potrivit art. 180,că s-a produs o schimbare de adresă.
Inculpatul, în declaraţia din 10 noiembrie 1999, a precizat că domiciliază înSlatina , str. Drăgăneşti, iar la 17 noiembrie 2001 a arătat că locuieşte în Slatina, str. Ecaterina Teodororiuşi fără forme legale în Timişoara , str. Teatrului.
Deci, inculpatul a încunoştiinţat organele de urmărire penală de schimbarea intervenită, astfel că trebuia citat la adresele indicate în declaraţia din 17 noiembrie 2001.
În consecinţă, citarea inculpatului numai la adresa de reşedinţă nu acoperă neîndeplinirea procedurii de citare la adresa de domiciliu (fiind citat în Slatina, str. Ecaterina Teodororiu cum era corect) .
3. Conform art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este asigurat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în procesul penal.
De asemenea, se specifică faptul că organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei judiciare a învinuitului sau inculpatului ,dacă acestanu are apărător ales.
Potrivit art. 171 alin. (3) şi (4) din acelaşi cod , în cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisoriimai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea. În cazurile deasistenţă juridică obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nuşi-a ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Instanţa de apel, nerespectând dispoziţiile legale invocate,a judecat cauza fără să dispună delegarea unui apărtor din oficiu, deşi infracţiunea cu care era sesizată – art.182 alin. (1) C. pen. – se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Întrucât dispoziţiile referitoare la asigurareaasistenţei juridice obligatorii sunt prevăzute cu sancţiunea nulităţii absolute, conform art.197 alin. (3) C. proc. pen., încălcarea lor nu poate fi înlăturată decât prinanularea actelor întocmite cu nerespectarea acestora.
În concluzie, instanţa de recurs trebuia să dipună repunerea inculpatului în termenul de recurs şi, procedând la judecarea acestuia, să caseze Decizia instanţei de apel cu trimiterea spre rejudecare, deoarece au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la citarea inculpatului şi la asistenţa juridică obligatorie.
Aşa fiind urmează a admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 740 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe intimatul inculpat D.N.
Se vor casa hotărârileatacateşi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, Tribunalul Timiş.
Se va anula mandatul de executare nr. 4792/2002 din 23 mai 2003 al Judecătoriei Timişoara şi se va dispune punerea în libertate de îndată a condamnatului dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 154 din 28 martie 2003 a Tribunalului Timiş şi deciziei penale nr. 740 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara ,privind pe intimatul inculpat D.N.
Casează hotărârileatacateşitrimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Tribunalul Timiş.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4792/2002 din 23 mai 2003 al Judecătoriei Timişoara şidispune punerea de îndată în libertate a condamnatului D.N., dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi5 februarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 721/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
