ICCJ. Decizia nr. 68/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.68.
Dosar nr.5565 /2003
Şedinţa publică din 4 februarie 200.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1022 din 27 octombrie 2003 Tribunalul Bucureşti a respinscererea condamnatului M.F. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.197/2001 a aceluiaşi tribunal, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că motivele invocate, de ordin familial, respectiv situaţia materială şi locativă precară a celor cinci copii ai săi, nu constituieîmprejurărispeciale, însensulart. 453lit.c)dinC. proc. pen., din a căror cauză continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecinţe grave pentru familia acestuia.
Din ancheta socială efectuată rezultă că cei cinci copii locuiesc în apartament proprietate de stat cu mama lor, divorţată de condamnat şi atât aceasta cât şi mama condamnatului nu doresc punerea în libertate a acestuia întrucât este violent.
Apelul condamnatului a fost respins prin Decizia penală nr. 699 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi în rejudecare admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei pentru cazul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Împrejurările invocate în susţinerea cererii, respectiv situaţia materială dificilă a copiilor săi şi condiţiile improprii de locuit, nu sunt generate de începerea executării pedepsei şi nici nu ar fi înlăturată dacă recurentul condamnat ar fi pus în libertate.
Pe de altă parte, copii se află în întreţinerea mamei acestora, D.A., care a divorţat de condamnat şi atât aceasta cât şi mama condamnatuluinu sunt de acord cu punerea în libertate a recurentului întrucât este o persoană violentă.
Constatând că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 699 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 684/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 687/2003. Penal → |
|---|
