CSJ. Decizia nr. 889/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 889/2003
Dosar nr. 4965/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 8 noiembrie 2002, în dosarul nr. 1723/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, printre altele, în temeiul art. 148 lit. c) C. proc. pen., arestarea inculpatului C.A., trimis în judecată, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., art. 291 C. pen., art. 289 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., toate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen. În consecinţă, instanţa a dispus emiterea unui mandat de arestare preventivă.
Din dispozitivul încheierii menţionate şi a mandatului de arestare preventivă nr. 1723/2002, rezultă că inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 148 lit. c) C. proc. pen., întrucât există date că se sustrage de la judecată.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs.
S-a susţinut că, deşi în încheierea de şedinţă s-a reţinut corect că apărătorul a învederat instanţei împrejurarea că inculpatul C.A. nu este transportabil, împotriva acestuia s-a dispus totuşi măsura preventivă a arestării pentru lipsa nejustificată în faţa acesteia.
De asemenea, încheierea este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru lipsa apărătorului. În acest sens, susţine că măsura a fost dispusă ulterior reluării judecăţii după suspendare, în lipsa apărătorului, situaţie ce se probează cu lipsa concluziilor apărătorului privitor la măsura arestării, pusă în discuţie de către instanţă.
S-a mai arătat că încheierea, sub aspectul măsurii preventive dispuse, este nelegală în raport de împrejurarea că nu există date, din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată, dimpotrivă, la dosar există acte medicale, depuse încă din luna aprilie 2002, din care rezultă că acesta, în vârstă de 78 ani a suferit două atacuri cerebrale, comoţie, fiind paralizat pe partea stângă şi în consecinţă netransportabil.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din încheierea atacată cu recurs nu rezultă lipsa apărătorului inculpatului C.A., aşa încât critica privind incidenţa nulităţii prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., apare ca neîntemeiată.
Din aceeaşi încheiere rezultă însă că avocatul D.M. a învederat instanţei de judecată că inculpatul C.A. nu este transportabil, justificând astfel lipsa acestuia.
Potrivit art. 148 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod, în cazul în care inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum şi dacă în cursul judecăţii sunt date că inculpatul urmăreşte să se sustragă de la executarea pedepsei.
Potrivit art. 147 C. proc. pen., instanţa de judecată poate dispune măsura arestării preventive în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146 din acelaşi cod.
Prin art. 136 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la măsurile preventive, organul competent ar dispune luarea acesteia, va ţine seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se dispune măsura.
La dosar s-a depus, în copie un certificat de expertiză medicală a persoanelor cu handicap care necesită protecţie specială, din care rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul de hemiplezie stângă prin accident vascular cerebral, două bilete de ieşire din spital datate 04 mai 2001 şi noiembrie 2002, precum şi două certificate medicale din 16 mai şi 22 mai 2001, toate actele medicale conţinând acelaşi diagnostic şi împrejurarea că este nedeplasabil, pacientul fiind imobilizat la pat şi necesitând îngrijitor permanent.
În raport de aceste acte, anterioare datei de 8 noiembrie 2002, se apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. c) C. proc. pen., motive pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul C.A. şi va casa încheierea atacată numai cu privire la arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce va fi înlăturată, dispunându-se şi anularea mandatului de arestare emis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1723/2002.
Casează încheierea atacată, în parte, numai cu privire la arestarea inculpatului, măsură pe care o revocă.
Anulează mandatul de executare nr. 1723 din 11 noiembrie 2002 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 884/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 89/2003. Penal. Art.157 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
