Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 495/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 495/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2335/298/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 495/A/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpata B. V. L. împotriva sentinței penale nr.10/20 02 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. _ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:
- inculpata apelantă B. V. L.,
- reprezentantul legal al persoanelor vătămate intimate minore G. S. Ș. și G. A. V., numitul G. V., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat J. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, inculpata apelantă B. V. semnează declarația de apel aflată la fila 5 din dosar.
Instanța procedează la ascultarea inculpatei apelante B. V., declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Inculpata apelantă B. V. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Arată că o primește și pe minora A. dacă aceasta dorește.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate minore G. S. Ș. și G. A. V., avocat J. R., solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, apreciind că apelanta a făcut dovada calității de părinte, dar nu a făcut dovada calității de mamă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 10 /2015 a Judecătoriei S.. Apreciază că ne aflăm în prezența nulității absolute din faza de urmărire penală, în sensul că asistența juridică a persoanelor vătămate era obligatorie. Arată că acestea nu au avut desemnat un apărător în faza cercetării judecătorești, iar nulitatea absolută poate fi invocată în orice stadiu a procesului. Apreciază că o rejudecare nu ar duce la agravarea situației inculpatei. Solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei S.. În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și să se dispună suspendarea conform art. 91 din codul penal, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol, existând și acordul inculpatei de a presta muncă neremunerată.
Reprezentantul legal al persoanelor vătămate minore G. S. Ș. și G. A. V., numitul G. V., arată că nu este de acord cu apelul inculpatei. Solicită ca aceasta să execute pedeapsa în închisoare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.10/20 02 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. _ s-a hotărât în baza 378 alin.1 lit.c Cod Penal, condamnarea inculpatei B. V. L., fiica lui D. și S., născut la data de 15.11.1976, în S., jud.A., cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, divorțată, fără loc de muncă, cu 2 copii minori, având CNP_, cu domiciliul în loc.S., ., jud.A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.274 alin.1 raportat la art.272 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fonda reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. întocmit în dosar nr. 642/P/2014 la data de 24.11.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei S. la 05.12.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. V. L. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c) din Noul cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut că inculpata a fost căsătorită cu numitul G. V., că din căsătoria celor doi au rezultat minorii G. S. Ș., născut la 03.03.2002, și G. A. V., născută la 30.05.2003 și că deși prin hotărâre judecătorească inculpata a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi copii minori în cuantum de 220 (câte 110 lei pentru fiecare) începând cu data de 06.12.2013 până la majoratul acestora, inculpata, deși este aptă de muncă, cu rea-credință, nu a desfășurat nici o activitate din care să realizeze venituri și nu și-a îndeplinit obligația de întreținere pentru cei doi copii minori.
Prin Încheierea nr. 24/Cp/2015 (fila 42), în temeiul art. 346 alin 2 din Codul de procedură penală, instanța a dispus începerea judecății privind pe inculpata B. V. L., constatând că au fost respectate dispozițiile legale privind sesizarea instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri și a fost audiată inculpata, care a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, că prin sentința civila nr.521/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a admis cererea reclamatului G. V. și s-a dispus obligarea pârâtei B. V. L. la plata unei pensii de întreținere lunare către reclamant în favoarea minorilor G. S. Ș. și G. A. V., în cuantum de 110 lei lunar pentru fiecare minor, cu începere din 06.12.2013 și până la majoratul minorilor. (fila 27 Dosar UP)
Inculpata nu a achitat prestația lunară ce se cuvenea minorilor pe o perioadă de 10 luni, acumulând o restanță în cuantum de 2.200 lei.
Inculpata a recunoscut atât în fața organelor de urmărire penală în declarația dată calitate de suspect (fila 16 dosar UP), cât și în fața instanței (filele 50-51) că nu a plătit pensie de întreținere niciodată pentru minori de aproximativ 5 ani de când s-a mutat din domiciliul conjugal.
În ceea ce privește motivele care au determinat-o pe inculpată să încalce obligația stabilită prin hotărârea judecătorească, instanța constată că aceasta a fost de rea-credință, că a fost în măsură să-și îndeplinească obligația și totuși nu și-a îndeplinit-o. Din înscrisurile înaintate la dosar de către Agenție Județeană pentru ocuparea forței de muncă A. (fila 28 Dosar UP) rezultă că inculpata nu s-a aflat în evidențele acestei instituții ca șomer indemnizat sau neindemnizat pentru perioada decembrie 2013-august 2014. În ceea ce privește existența unor locuri de muncă, aceeași instituție a precizat că în acea perioadă au existat locuri de muncă vacante în diverse meserii, inclusiv muncitori necalificați.
În ceea ce privește valoarea probatorie a înscrisului ce dovedește aceste aspecte, înscris obținut de la o instituție publică și pe care inculpata nu le-a contestat, instanța apreciază că documentul reflectă realitatea.
De altfel, instanța apreciază că în ipoteza în care inculpata ar fi fost de bună-credință ar fi încercat să achite periodic sau sporadic (după posibilitățile materiale concrete) o sumă mai mică în contul obligației de întreținere a copiilor săi minori. Inculpata avea, de asemenea, posibilitatea să solicite o reducere a cuantumului prestației lunare la care fusese obligată în ipoteza în care, în mod real, la un moment dat, a rămas fără venituri suficiente pentru a-și achita obligația de plată a pensiei de întreținere. Cu toate acestea, atât din declarația inculpatei cât și cea a martorei G. Ștefanie (filele 53-54), rezultă că inculpata nu numai că nu contribuie la întreținere minorilor, dar că aceasta nici nu le vizitează, întâlnirile sporadice cu minorii au avut loc întâmplător, pe stradă.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, în formă continuă, prev. de art.378 alin 1 lit. c) C.pen.
Analizând gradul de pericol social al faptei săvârșite și ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 cod penal, instanța reține că nu poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei potrivit art. 80 CP, amânarea aplicării pedepsei potrivit art. 83 CP sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 91 CP, ținând seama de faptul că una dintre condițiile pentru a putea face aplicarea acestor instituții este aceea ca inculpata să își fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpata B. V. L., solicitând admiterea apelului și schimbarea modalității de executare a pedepsei raporta la împrejurarea că dorește să presteze muncă în folosul comunității.
În apel s-a procedat la ascultarea inculpatei, potrivit art. 420 alin. 4 Cod procedură penală.
III. Analizând legalitatea și temeinica sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a criticii invocate în apel de către inculpată, precum și din oficiu, potrivit art. 417 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzută de art. 418 Cod procedură penală Curtea constată că apelul inculpatei este fondat pentru cele ce se vor expune în continuare:
Prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpatei, Curtea arată că, în cauză, cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului apel este cel reglementat de prevederile art. 408- 425 din noua lege de procedură penală .
Consacrând efectul devolutiv al apelului, reglementat ca primă cale de atac ordinară, art. 417 Cod procedură penală stabilește în alineatul (1) că,,Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.’’, iar alineatul (2) stabilește că ,, În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.’’ Rezultă, așadar, că instanța de apel examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, putând invoca din oficiu și motive de ordine publică, cu condiția de a nu crea celui ce a declarat apel o situație mai grea .
În baza examenului propriu, în raport de actele dosarului, Curtea de Apel constată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. f ) teza finală din Codul de procedură penală, respectiv a încălcat dreptul la apărare al minorilor, fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.
În concret, potrivit art. 281 alin. 1 lit. f ) din Codul de procedură penală determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.
În conformitate cu art. 93 alin. 4 Cod procedură penală asistența juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate juridică sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În cauză, raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, de abandon de familie, și la calitatea persoanelor vătămate, minori, în mod corect prima instanță trebuia să dispună din oficiu desemnarea unui apărător legal pentru cei doi copii minori, potrivit art. 93 alin. 4 Cod procedură penală.
Procedând la soluționarea cauzei fără a desemna un apărător din oficiu pentru cei doi copii minori, persoane vătămate minore, prima instanță a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, devenind aplicabile dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. f ) teza finală rap. la art. 93 alin. 4 din Codul de procedură penală.
Având în vedere că se impune desființarea totală a hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea nu va mai analiza restul motivelor de apel, urmând a fi avute în vedere de către judecătorul fondului cu ocazia rejudecării.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpata B. V. L., va desființa în tot sentința penală atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria S..
Rejudecarea cauzei va începe de la termenul din 18 februarie 2015.
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate minore G. S. Ș. și G. A. V. în sumă de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, conform dispozitivului decizie.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpata B. V. L. împotriva sentinței penale nr.10/20 02 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. _ .
Desființează în tot sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria S..
Rejudecarea cauzei va începe de la termenul din 18 februarie 2015.
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate minore G. S. Ș. și G. A. V. în sumă de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05. 2015.
Președinte,Judecător,
E. BocaSanda T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. S.T.
2 ex./ 04.06.2015
Jud. fond M. R. M.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel ALBA... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
