Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 82/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 230/107/2015/a10

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 82/2015

Ședința publică de la 13 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial A. I. este reprezentat de procuror I. F..

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații D. R., O. C., Ș. S. V., M. I. A. și M. I. A. împotriva încheierii penale din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 5.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:

- inculpatul contestator M. I. A. asistat de apărător ales, avocat C. M.,

- apărătorul ales al contestatoarei inculpate M. I. A., avocat C. M.,

- inculpatul contestator D. R. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. C.,

- inculpatul contestator O. C. asistat de apărător ales, avocat Ș. A.;

- inculpatul contestator Ș. S. V. asistat de apărător ales, avocat Ș. A.,

Lipsă fiind inculpata contestatoare M. I. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul contestator D. R. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaților contestatori M. I. A. și M. I. A., avocat C. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și în rejudecare, să se constate că au încetat temeiurile ce au determinat luarea măsurii și să se dispună revocarea măsurilor, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților. Arată că ne aflăm la a opta prelungire a măsurii dispuse, moment la care din economia dosarului și a probelor nu mai rezultă oportunitatea menținerii măsurilor. Susține că pe tot parcursul derulării urmăririi penale și a camerei preliminare inculpații au respectat măsurile impuse, s-au prezentat de fiecare dată când au fost solicitați la urmărire penală sau la judecarea camerei preliminare, nu au impietat, nu au încercat să influențeze probatoriul administrat. Apreciază că nu se mai justifică menținerea acestor măsuri, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal nefiind împiedicată, protejarea ordinii de drept nefiind afectată cu inculpații în stare de libertate. Arată că alte probe noi la acest moment nu au fost aduse de P. vizând aspectele ce țin de etapa verificării măsurii și nu există probe certe cu privire la indiciile săvârșirii de noi infracțiuni. Concluzionând, solicită admiterea contestației.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator D. R., avocat P. C., solicită admiterea contestației și în rejudecare revocarea măsurii arestării la domiciliu întrucât nu subzistă temeiurile pentru care s-a dispus arestul preventiv și ulterior arestul al domiciliu. Apreciază că după 7 luni și jumătate de arest preventiv și o lună de arest la domiciliu măsura a fost suficientă încât inculpatul să fi tras concluzia că ceea ce a recunoscut este grav încât să nu mai comită. Învederează că art. 202 alin. 3 din codul de procedură penală prevede proporționalitatea între faptă și măsurile dispuse. Învederează că există coinculpați față de care s-a dispus măsura controlului judiciar și apreciază că trebuie să fie egalitate de tratament. Arată că urmează a se respecta obligațiile impuse de prevederile art. 215 alin. 1 și 2 din codul de procedură penală.

Apărătorul ales al inculpaților contestatori O. C. și Ș. S. V., avocat Ș. A., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și în rejudecare, respingerea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu, cu consecința revocării măsurii arestului la domiciliu, prin prisma materialului probator administrat și modificările legislative intervenite, și anume, Decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționale prevederile arestului la domiciliu cu privire la inserarea termenului pentru care poate fi menținută măsura. Învederează că este în curs de votare și promulgare un text de lege pentru a se dispune arestul la domiciliu cu legătură directă la indici certe, arătând că respectivul proiect a trecut de Senat în Parlament și urmează a fi dezbătut în Camera Deputaților, iar potrivit acestuia instanța poate analiza prin raportare la materialul probator. Apreciază că contestația este admisibilă, învederând că deja instanța de fond a reținut că măsura preventivă este necesară pentru preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte, și nu se face referire la probe sau indicii temeinice care să conducă la un asemenea punct de vedere. Apreciază că se încalcă principiul prezumției de nevinovăție. Susține că măsura preventivă are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penale, nu este o sancțiune complementară, accesorie unei pedepse ce urmează a se lua. Arată că din 2 octombrie inculpații s-au aflat sub imperiul unei măsuri preventive, iar de la momentul respectiv gradul de pericol social al inculpaților s-a diminuat prin trecerea timpului. Susține că după înlocuirea cu arestul la domiciliu inculpații au respectat obligațiile stabilite de instanță și nu există probe privind nerespectarea acestor obligații, astfel că instanța poate prezuma că și pe viitor inculpații ar avea același comportament și fără vreo măsură preventivă. Apreciază că contestația este admisibilă și precizează că orice măsură preventivă este o măsură restrictivă de drepturi. Concluzionând, arată că în lipsa indiciilor măsura nu-și mai are rostul.

Reprezentanta D. solicită respingerea contestațiilor prin prisma condițiilor și a motivelor invocate în susținerea acestora, având în vedere stadiul procedurilor în care cauza se află, și anume, cercetare judecătorească, care presupune administrarea probatoriului . Învederează că s-a apreciat în raport de gravitatea faptelor și a celorlalte condiții ce vizează persoana inculpaților, prin prisma prevederile art. 223 alin. 2 din codul de procedură penală, ce fac necesară administrarea probelor în condiții care să garanteze administrarea probelor în condiții de legalitate. Arată că instanța de fond a făcut o evaluare individuală a fiecărui inculpat, apreciind temeinic, prin raportare la probe, persoana inculpaților, stadiul procesului, necesitatea menținerii măsurii. Învederează că intenția și inițiativele legislative nu sunt aplicabile. Arată că s-a avut în vedere jurisprudența CEDO în sensul că aprecierea la arestul al domiciliu se face în raport și în condițiile unei presupuneri rezonabile. Concluzionând, solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor. Învederează că decizia invocată nu a fost încă publicată, astfel că nu-și poate produce încă efectele.

În replică, avocat Ș. A., arată că art. 202 prevede indicii dar mai prevede încă o condiție, să existe un pericol social concret, vorbește de periculozitatea infractorului, iar inculpații sunt infractori primari.

Inculpatul contestator M. I. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.

Inculpatul contestator D. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației. Arată că intenționează să se angajeze.

Inculpatul contestator O. C., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar.

Inculpatul contestator Ș. S. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:

I. Prin încheierea penală din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 5 s-a constatat în baza art. 208 alin.2 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu a inculpaților:

1. Ș. S.-V., fiul lui V. și al A., născut la data de 05.05.1988, în loc. Câmpeni, jud. A., CNP_, luată prin încheierea nr. 158/19.12.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A..

2. C. M.-P., fiul lui N. și R., născut la data de 02.12.1988, în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_;

3. D. R., zis „H.”, fiul lui R.-S. și C., născut la data de 18.01.1977, în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_;

4. U. G.-A., fiul lui G. și C., născut la data de 05.09.1992, în mun. T., jud. Cluj, CNP_;

5. P. R.-T., fiul lui T.-M. și M., născut la data de 13.01.1992, în mun. T., jud. Cluj, CNP_;

6. P. B.-M., fiul lui T.-M. și M., născut la data de 20.08.1986, în mun. T., jud. Cluj, CNP_;

7. P. F.-L., fiul lui G. și Lucreția-L., născut la data de 07.09.1992, în mun. T., jud. Cluj, CNP_;

8. O. C., zis „C.”, fiul lui N. și V., născut la data de 24.03.1986, în mun. A. I., jud. A., CNP_;

9. P. B.-V., zis „S.”, fiul lui V. și F., născut la data de 03.10.1986, în mun. A. I., jud. A., CNP_, luate prin încheierea 40/10.04.2015 pronunțată în dosar nr._ 5 al Tribunalului A..

În temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură penală menține măsura arestului la domiciliu a inculpaților Ș. S.-V., C. M. P., D. R., U. G. A., P. R. T., P. B. M., P. F. L., O. C. și P. B. V..

În baza art. 208 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar a inculpaților:

1.M. I. A., fiul lui I. și A., născut la data de 17.05.1980, în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, luată prin încheierea nr. 28/CP/2015 din data de 25.02.2015, pronunțată în dosar nr._ 5/a4 al Curții de Apel A. I.;

2.M. I. A. fiica lui I. și A., născută la data de 08.08.1981, în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, luată prin Încheierea nr. 144/2014 din data de 03.10.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A.;

3.C. S. A. fiul lui M. și M. M., născut la data de 14.10.1992, în mun. Cluj N., jud. Cluj, CNP_, dispusă prin ordonanța D. –ST A. I. din data de 20.11.2014 în dosar nr. 142D/P/2013;

4.M. Z. fiul lui M. R. și Szekely A. M., născut la data de 09.06.1990 în mun. Cluj N., jud. Cluj, CNP_, dispusă prin ordonanța D. –ST A. I. din data de 20.11.2014 în dosar nr. 142D/P/2013.

În temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură penală s-au menținut măsura controlului judiciar al inculpaților M. I. A., M. I. A., C. S. A. și M. Z..

În baza art. 242 Cod procedură penală s-au respins cererile de revocare/înlocuire a măsurilor preventive (arest la domiciliu, control judiciar) formulate de inculpații Ș. S. V., M. I. A., M. I. A., C. S. A., M. Z., D. R., P. B. M. și O. C..

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul de la instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 27.01.2015 emis în dosar nr. 142D/P/2013 de D. – Serviciul Teritorial A. I. au fost trimiși în judecată inculpații U. G. A., D. R., P. R. T., P. B. M., P. F. L., C. M. P., P. B. V., O. C., M. I. A., M. I. A., M. Z., C. S. A. și Ș. S. V. pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 Cp;

- trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cp;

- deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000

- efectuarea de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp.

S-a reținut în motivarea acestuia că inculpatul M. I. A., în cursul anului 2013, împreună cu inculpații M. I. A. și D. R., a constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv în vederea comercializării către consumatori a substanțelor interzise de lege (droguri și substanțe denumite generic „etnobotanice”), susnumitul fiind cel care conducea și coordona activitățile desfășurate de membrii grupului, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată, în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, inculpatul M. I. A. a procurat, a deținut și a asigurat comercializarea, prin intermediul altor inculpați (M. I. A., D. R. ș.a.), a substanțelor denumite generic „etnobotanice”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011.

De asemenea, în cursul anului 2014, inculpatul M. I. A. a cumpărat și a deținut cannabis, în vederea consumului propriu, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că în cursul anului 2013, inculpata M. I. A. împreună cu inculpații M. I. A. și D. R. au constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv în vederea comercializării către consumatori a substanțelor interzise de lege (droguri și substanțe denumite generic „etnobotanice”), aceasta atrăgând și alte persoane în activitatea infracțională (inculpații C. S. A. și M. Z. și suspectul B. M. M.), fapta acesteia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată, în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a procurat, a deținut și a comercializat, personal sau prin intermediul altor persoane (inculpații C. S. A. și M. Z. și suspectul B. M. M.), substanțe denumite generic „etnobotanice”, fapta acesteia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 420 acte materiale).

De asemenea, în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a procurat, a deținut și a comercializat, personal sau prin intermediul altor persoane (inculpații C. S. A. și M. Z. și suspectul B. M. M.), diferite cantități de fragmente vegetale uscate sau substanța cristalină de culoare albă în care s-au pus în evidență compușii XLR-11, AKB-48, JWH-210 și 4-MEC, compuși care fac parte din Tabelul – Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, fapta acesteia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 3 acte materiale).

Se mai reține în actul de inculpare că în cursul anului 2013, inculpatul D. R. care, în cursul anului 2013, împreună cu inculpații M. I. A. și M. I. A. au constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv în vederea comercializării către consumatori a substanțelor interzise de lege (droguri și substanțe denumite generic „etnobotanice”), fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată, în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat, a deținut și a comercializat substanțe denumite generic „etnobotanice”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 800 acte materiale).

De asemenea, în cursul anului 2014, inculpatul a cumpărat, a deținut în vederea comercializării și a vândut diferite cantități de fragmente vegetale uscate în care s-a pus în evidență AKB-48 și JWH-210, compuși care fac parte din Tabelul – Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, 6 punguțe conținând astfel de substanțe fiind găsite la locuința susnumitului, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 02.10.2014, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În același act de inculpare s-a mai arătat că, în perioada decembrie 2013 – 01.10.2014 inculpatul M. Z. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de către inculpații M. I. A., M. I. A. și D. R., comercializând pentru aceștia substanțe interzise de lege (droguri de mare risc sau substanțe denumite generic „etnobotanice”), atunci când susnumiții erau ocupați cu alte activități, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

De asemenea, la data de 25.09.2014, inculpatul a vândut investigatorului autorizat cu numele de cod „Cipri” un pliculeț conținând fragmente vegetale pe care s-a pus în evidență AKB – 48 și JWH – 210, compuși care fac parte din Tabelul – Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Se mai arată că în perioada decembrie 2013 – 01.10.2014, inculpatul C. S. A. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de către inculpații M. I. A., M. I. A. și D. R., comercializând pentru aceștia substanțe interzise de lege (droguri de mare risc sau substanțe denumite generic „etnobotanice”), atunci când susnumiții erau ocupați cu alte activități, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

De asemenea, la data de 25.09.2014, fiind împreună cu inculpatul M. Z., inculpatul C. a intermediat vânzarea de către acesta a unui pliculeț conținând fragmente vegetale pe care s-a pus în evidență AKB – 48 și JWH – 210 (compuși care fac parte din Tabelul – Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000), către investigatorul autorizat cu numele de cod „Cipri”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În actul de inculpare se mai arată că în cursul anului 2013 inculpatul P. B. V., împreună cu inculpații O. C. și U. G. A. au constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv în vederea comercializării către consumatori a substanțelor interzise de lege (droguri și substanțe denumite generic „etnobotanice”), fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată, în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat, a deținut și a comercializat substanțe denumite generic „etnobotanice”,fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 100 acte materiale).

De asemenea, la data de 08.05.2014, împreună cu inculpatul O. C., inculpatul P. a oferit gratuit colaboratorului autorizat un pliculeț conținând substanță cristalină de culoare albă în care s-a pus în evidență 4-MEC, compus care face parte din Tabelul – anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Se mai reține totodată că, în cursul anului 2013, inculpatul O. C., împreună cu inculpații P. B. V. și U. G. A. au constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv în vederea comercializării către consumatori a substanțelor interzise de lege (droguri și substanțe denumite generic „etnobotanice”), fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

De asemenea, la data de 08.05.2014, împreună cu inculpatul P. B. V., inculpatul O. a oferit gratuit colaboratorului autorizat un pliculeț conținând substanță cristalină de culoare albă în care s-a pus în evidență 4-MEC, compus care face parte din Tabelul – anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Se mai arată că în cursul anului 2013, inculpatul U. G. A., împreună cu inculpații P. B. V. și O. C. au constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv în vederea comercializării către consumatorii din municipiul T., jud. Cluj, a substanțelor interzise de lege (droguri și substanțe denumite generic „etnobotanice”), fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată se reține că în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat, a deținut și a comercializat, personal sau prin intermediul altor persoane (inculpații P. R. T., P. B. M., P. F. L.) substanțe denumite generic „etnobotanice” fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 30 acte materiale).

De asemenea, se mai reține că, în cursul anului 2014, inculpatul a cumpărat, a deținut în vederea comercializării și a vândut diferite cantități de substanță pulverulentă de culoare albă în care s-a pus în evidență 4 – MEC (4 – methylethcathinone) și Pentedrone, compuși care fac parte din Tabelul – Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, 2 punguțe, respectiv o cutie din carton și metal conținând astfel de substanțe fiind găsite la locuința susnumitului, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 02.10.2014, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În actul de inculpare se mai reține că inculpatul P. R. T., în perioada decembrie 2013 – 01.10.2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de către inculpații U. G. A., P. B. V. și O. C., comercializând pentru primul dintre aceștia substanțe denumite generic „etnobotanice”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Se mai arată că în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat, a deținut și a comercializat substanțe denumite generic „etnobotanice”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 420 acte materiale).

Se mai arată de asemenea că inculpatul P. B. M. care, în perioada decembrie 2013 – 01.10.2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de către inculpații U. G. A., P. B. V. și O. C., comercializând pentru primul dintre aceștia substanțe denumite generic „etnobotanice”, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată, se mai reține că în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, a deținut și a comercializat substanțe denumite generic „etnobotanice”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 420 acte materiale).

În actul de inculpare se mai reține că inculpatul P. F. L., în perioada decembrie 2013 – 01.10.2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de către inculpații U. G. A., P. B. V. și O. C., comercializând pentru primul dintre aceștia substanțe denumite generic „etnobotanice”, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Se mai arată că inculpatul C. M. P., în perioada decembrie 2013 – septembrie 2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de către inculpații U. G. A., P. B. V. și O. C., prin aprovizionarea frecventă de la primul dintre aceștia cu substanțe denumite generic „etnobotanice”, dar și prin intermedierea cumpărării de către alte persoane de la același inculpat a unor cantități mari de astfel de substanțe, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Totodată, în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat, a deținut și a comercializat substanțe denumite generic „etnobotanice” sau a intermediat vânzarea unor astfel de substanțe, trimițându-l la întâlnirile cu consumatorii pe suspectul T. A., fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. (minim 10 acte materiale).

În actul de inculpare se arată de asemenea că inculpatul Ș. S. V., în perioada decembrie 2013 – 02.10.2014, a sprijinit atât grupul infracțional organizat constituit de inculpații M. I. A., M. I. A. și D. R., cât și grupul infracțional organizat constituit de inculpații U. G. A., P. B. V. și O. C., cumpărând de la aceștia, dar și de la suspectul T. A., prin intermediul inculpatului C. M. P., în mod frecvent, diferite cantități de substanțe denumite generic „etnobotanice”, în vederea comercializării lor către alți consumatori, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii grupului, prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurilor preventive în cursul judecății se reține, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpații U. G. A., D. R., P. R. T., P. B. M., P. F. L., C. M. P., P. B. V., O. C. și Ș. S., subzistă și impun în continuare plasarea inculpaților în stare de arest la domiciliu, în vederea bunei desfășurări a procesului penal în cursul judecății, în vederea asigurării prezenței inculpaților la judecată și al evitării altor incidente de acest gen.

Din probele administrate până în prezent rezultă cu valoare de indicii faptul că toți inculpații susmenționați au comis faptele așa cum au fost descrise în actul de inculpare, între care și traficul de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Lg. 143/2000, fapte de o gravitate ridicată, față de care autoritățile statului au nevoie de o reacție fermă pentru descoperirea și sancționarea acestora în vederea necesității protejării ordinii publice.

Astfel, actele și lucrările dosarului se constituie în indicii temeinice, asupra inculpaților planând suspiciunea că au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, aceste indicii temeinice s-au transformat în probe, fiind întocmit rechizitoriul și înregistrat pe rolul instanței.

Pe de altă parte, de la momentul ultimei verificări a măsurii preventive judecătorul a considerat că efectul reeducativ și preventiv al măsurii arestării preventive a fost atins în ce-i privește pe inculpații U. G. A., D. R., P. R. T., P. B. M., P. F. L., C. M. P., P. B. V. și O. C., familiile îi pot ajuta și supraveghea, având astfel șanse reale de reintegrare, iar pe de altă parte pe durata arestului la domiciliu, datorită obligațiilor impuse, șansele ca fiecare dintre inculpați să reia activitatea infracțională sunt reduse, motive pentru care, chiar dacă starea de fapt a rămas neschimbată, au operat modificări de temei care au condus al înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Apreciind că criteriile prevăzute de art. 218 Cod procedură penală și următoarele sunt întrunite și la acest moment procesual (după emiterea rechizitoriului), instanța concluzionează că măsura arestului la domiciliu este proporțională, suficientă și necesară pentru a garanta buna desfășurarea procesului penal.

Instanța consideră că nu trebuie să se piardă din vedere nici aspectele care caracterizează persoana celor acuzați de astfel de fapte, aspecte care pot să formeze convingerea că o măsură preventivă mai ușoară ar fi mai potrivită, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei acestora se apreciază că, în continuare, măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, având în vedere că în intervalul petrecut în arest preventiv scopul măsurilor preventive și al contracarării rezonanței sociale negative a faptelor s-a produs iar datorită obligațiilor impuse pe durata arestului la domiciliu, șansele ca inculpații să reia activitatea infracțională sunt reduse, existând riscul ca la încălcarea acestor obligații să fie dispusă din nou măsura arestului preventiv.

Verificând măsura controlului judiciar luată față de inculpații M. I. A., M. I. A., M. Z. și C. S. A., judecătorul de la instanța de fond reține, în esență, că din probele administrate până în prezent rezultă cu valoare de indicii faptul că toți inculpații susmenționați au comis faptele așa cum au fost descrise în actul de inculpare, fapte de o gravitate ridicată, față de care autoritățile statului au nevoie de o reacție fermă pentru descoperirea și sancționarea acestora în vederea necesității protejării ordinii publice.

Cu referire la inculpata M. I. A., deși activitatea infracțională prezumată a inculpatei este semnificativă, starea medicală a inculpatei a justificat o măsură care să-i permită să-și trateze afecțiunile de care suferă, astfel că judecătorul de cameră preliminară consideră că, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpata M. I. A. este proporțională și suficientă pentru a garanta buna desfășurarea procesului penal.

Solicitarea acesteia de a-i fi înlăturată obligația de a nu părăsi limita teritorială a județului Cluj în vederea unei corecte diagnosticări a afecțiunii de care suferă (chist hidatic) și stabilirea conduitei terapeutice, judecătorul de cameră preliminară consideră că aceasta nu poate fi primită, motivat de împrejurarea că aceasta domiciliază într-un renumit centru medical universitar, unde poate beneficia de opinia unor specialiști care îi pot oferi cea mai bună soluție de tratament și conduită terapeutică, în considerarea tuturor afecțiunilor de care suferă (diabet și boala Adisson), nefiind necesară deplasarea în alte localități în acest sens.

Din aceleași considerente, avute în vedere de judecătorul de la instanța superioară, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul M. I. A. este proporțională și suficientă pentru a garanta buna desfășurarea procesului penal.

Cu referire la solicitarea inculpatului de a-i fi modificată obligația de a nu părăsi limita teritorială a județului Cluj în vederea exercitării dreptului la apărare, judecătorul de cameră preliminară apreciază solicitarea nefondată câtă vreme inculpatului nu îi este restrâns acest drept, întrucât cu fiecare ocazie în care se prezintă la instanță are posibilitatea de a lua contact cu piesele dosarului, iar apărarea în cauză este una calificată, dat fiind faptul că apărătorul ales al acestuia își are sediul profesional în A. I. și poate pregăti strategia de apărare, nefiind împiedicat să ia legătura cu inculpatul.

Temeiurile care au determinat organele de urmărire penală să instituie controlul judiciar în cazul inculpaților M. Z. și C. S. A. au fost întărite de formularea acuzării și emiterea rechizitoriului așa încât la acest moment procesual se impune menținerea controlului judiciar față de aceștia.

Lăsarea inculpaților fără o măsură preventivă nu este oportună, fiind aptă de a crea o stare de neliniște în rândul opiniei publice vizavi de faptul că persoane acuzate de a fi comis fapte grave, de trafic de droguri în grup organizat, sunt cercetate fără un minim de control din partea organelor judiciare, măsuri menite să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Cu referire la cererea de revocare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, pentru argumentele deja expuse, instanța apreciază că nu se impune revocarea acesteia, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, iar exercitarea dreptului la muncă nu este împiedicată prin măsura preventivă, fiind stabilit un program riguros în acest sens.

Prin urmare va menține măsura arestului la domiciliu așa cum a fost stabilită și modificată prin încheierea nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în termenul prevăzut de legea procesual penală inculpații D. R., O. C., Ș. S. V., M. I. A. și M. I. A., fără a arăta în scris motivele căii de atac.

În susținerea orală a contestațiilor inculpații contestatori, personal și prin apărătorii aleși, au solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și în rejudecare, să se constate că au încetat temeiurile ce au determinat luarea măsurii și să se dispună revocarea măsurilor, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților; că la acest moment procesual din economia dosarului rezultă nu mai este oportună menținerea măsurilor, că inculpații au respectat măsurile impuse, nu au impietat, nu au încercat să influențeze probatoriul administrat; că nu se mai justifică menținerea acestor măsuri, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal nefiind împiedicată, protejarea ordinii de drept nefiind afectată cu inculpații în stare de libertate. În plus, contestatorii inculpați D. R., O. C. și Ș. S. V., prin apărătorii aleși invocă principiul egalității de tratament și principiul prezumției de nevinovăție, precum și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționale prevederile arestului la domiciliu cu privire la inserarea termenului pentru care poate fi menținută măsura.

III. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma actele și lucrările dosarului, a motivelor invocate în contestațiile de față, precum și din oficiu, raporta la dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea de Apel constată că prezentele contestații nu sunt fondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În ce privește susținerile inculpaților contestatori referitoare decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitate dispozițiilor art.222 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că, în adevăr, potrivit comunicatului Curții Constituționale, la data de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.222 din Codul de procedură penală privind ,, Durata arestului la domiciliu’’, și că s-a decis admiterea excepției de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art.222 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Însă, decizia Curții Constituționale nu a fost publicată în Monitorul Oficial, context în care ea nu este obligatorie pentru instanțele judecătorești.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că judecătorul de la prima instanță a realizat o temeinică analiză a situației juridice a fiecărui inculpat contestator, reținând corect că, raportat la momentul procesual, sunt întrunite exigențele prevederilor legale pentru menținerea măsurilor preventive luate față de inculpații contestatori, măsura preventivă a arestului la domiciliu în situația inculpaților D. R., O. C., Ș. S. V., și, respectiv, măsura preventivă a controlului judiciar în situația inculpaților M. I. A. și M. I. A., nefiind excesivă în raport de natura și complexitatea acuzațiilor.

În aceeași ordine de idei, se apreciază că just s-a menționat în considerentele hotărârii că temeiurile care au stat la baza luării măsurilor preventive și ulterior, al înlocuirii cu o măsura preventivă mai ușoară, se mențin în continuare și nu s-au modificat până la acest moment procesual, impunând în continuare menținerea acestei măsuri, raportat la dispozițiile art. 218 Cod pr.pen. și, respectiv, art. 216 Cod pr. pen. .

Examinând îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 218 Cod proc.pen. și, respectiv art. 216 Cod proc.pen. pentru menținerea măsurilor preventive se constată că în mod întemeiat și riguros argumentat prima instanță a concluzionat în sens afirmativ.

După cum reiese din examinarea actelor dosarului în cauză, există probe și indicii temeinice ce nasc bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați penal și pentru care au fost trimiși în judecată .

Astfel, din examinarea cauzei rezultă că, în mod corect, prima instanță a stabilit și motivat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală cu referire la art. 218 din același cod, fiind evidențiate în concret existența indiciilor temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, cu menționarea expresă a împrejurărilor faptice pretins a fi săvârșite.

Curtea relevă că hotărârile judecătorești pronunțate în materia măsurilor preventive se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, care dăinuie atâta timp cât temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute de lege rămân neschimbate, și, în principiu, doar în situația în care ulterior intervin elemente noi de natură a determina modificări în conținutul acestor temeiuri sau chiar încetarea existenței lor, se poate reaprecia asupra legalității, temeiniciei și necesității menținerii respectivei măsuri. Ori, în cauză, se constată că de la data la care s-a luat măsura preventivă, în cazul inculpatei M. I. A. și, respectiv, de la data la care s-a înlocuit măsura arestului preventiv, cu o altă măsură mai puțin restrictivă față de ceilalți inculpați contestatori, nu au intervenit elemente noi care să îndrituiască instanța la o reapreciere asupra legalității, temeiniciei și necesității menținerii acestei măsuri preventive, materialul probator strâns în cauză până la acest moment procesual, relevând suficiente date și probe, care întemeiază presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, măsura preventivă a arestului la domiciliu și, respectiv, măsura preventivă a controlului judiciar, este oportună pentru înlăturarea pentru o perioadă a inculpaților din viața socială și, respectiv, pentru limitarea libertății de mișcare, pentru a se evita riscul ca inculpații să săvârșească alte infracțiuni ori să încerce influențarea procesului penal .

Susținerile inculpaților contestatori că în cauză s-au încălcat dispozițiile art.5, art. 6 CEDO, art. 23 al. 6 din Constituția României și prevederilor CEDO referitoare la „termenul rezonabil” nu pot fi primite.

Curtea de Apel consideră că perioada de timp scursă de la luarea măsurilor preventive și până în prezent, nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă, raportat la complexitatea cauzei care s-a repercutat în mod corespunzător asupra limitelor cadrului procesual și probatoriului ce se impunea fi administrat în cursul urmării penale.

Este adevărat că prin trecerea timpului rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunii imputate se diminuează, însă pentru a se dispune revocarea unei măsurii preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, trebuie ca punerea în libertate la inculpatului se nu constituie un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică. Ori, în raport de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații primează apărarea interesului public în fața interesului inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate.

În cauza dedusă judecății, se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert, real și actual pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică.

Se apreciază că, în evaluarea pericolului social concret pentru ordinea publică, se va avea în vedere perioada îndelungată de derulare a activității infracționale, precum și conlucrarea între mai mulți inculpați. Din această perspectivă, a pericolului pentru ordinea publică, se constată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor comise de inculpații contestatori poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de grav al faptelor imputate, modalitatea de săvârșire, din circumstanțele personale ale acestora, cât si percepția negativă a societății față de comiterea unor fapte penale deosebit de grave.

Nici apărările referitoare la circumstanțele personale ale inculpaților, invocate de apărare, nu pot constitui un argument pentru aprecierea diminuării sau dispariției pericolului concret pentru ordinea publică, acestea fiind elemente circumstanțiale care pot fi valorificate în eventualitatea unei reindividualizări a pedepselor.

În aceeași ordine de idei, profilul moral și de personalitate al inculpaților, față de care se dispune prelungirea unei măsurii preventive constituie doar un criteriu care este analizat prin prisma temeiurilor inițiale care impun în continuare starea de arest la domiciliu sau controlul judiciar, potrivit art. 208 cu referire la art. 207 coroborat cu art. 202 din Codul de procedură penală, dar și a celor relevate de jurisprudența contenciosului european, în condițiile art. 5 § 3 din Convenția Europeană, întrucât acesta trebuie raportat și la gravitatea faptelor pretins a fi comise, la rezonanța acestora asupra opiniei publice, la imposibilitatea de a dispune o altă măsură neprivativă de libertate.

În contextul concret al cauzei, circumstanțele personale ale inculpaților au fost examinate, însă nu în mod exclusiv, ci prin raportare și la gravitatea infracțiunilor pretins a fi comise, conferită de natura lor, modalitatea și consecințele lor și având în vedere și lipsa sau antecedentele penale ale inculpaților.

Relativ la susținerile contestatorilor D. R., O. C. și Ș. S. V. privind încălcarea principiul egalității de tratament atâta timp cât față de anumiți inculpați din prezenta cauză s-a respins propunerea de arestare preventivă sau s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, Curtea, raportat la actele dosarului, nu le poate împărtășii.

Astfel, raportat la obiectul prezentei cauze, Curtea nu este competentă a analiza comparativ situația inculpaților arestați la domiciliu, cu situația altor inculpați față de care s-a luat o măsură preventivă mai puțin restrictivă, instanța fiind limitată doar a analiza legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de fiecare contestator inculpat.

Curtea nu neagă împrejurarea că față de unii inculpați din cauză s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, însă și în cadrul pluralității de făptuitori situația participanților este distinctă, iar circumstanțele personale ale unui inculpat nu se pot răsfrânge și asupra celorlalți inculpați, așa cum este cazul în speță.

Prin urmare, hotărârea penală atacată nu este susceptibilă de critică sub acest aspect.

Relativ la susținerile inculpaților privind greșita stare de fapt din actul de inculpare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel, precizează că reținerea unei situații de fapt din probele prezentate în susținerea rechizitoriului nu echivalează cu stabilirea situației de fapt în contextul stabilirii vinovăției unei persoane în comiterea infracțiunii, aceste aspecte de fond fiind apanajul instanței ulterior trimiterii în judecată a inculpaților.

În ceea ce privește critica inculpaților contestatori, în sensul lipsei pericolului social concret, se apreciază că și această critică este nefondată, prima instanță procedând corect la aprecierea pericolului social concret prezentat de faptele inculpaților.

Faptul că inculpații au acționat în mod organizat, în cadrul unui grup constituit cu reguli și o structură bine determinată, în scopul comiterii unor infracțiuni grave, obținând beneficii materiale constând în sume mari de bani și caracterul repetat al actelor materiale, imprimă acțiunilor reținute în sarcina acestora un grad de pericol concret deosebit de grav și actual, așa cum s-a relevat anterior.

Curtea nu poate împărtășii nici criticile invocate de inculpații contestatori referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție de către judecătorul de cameră preliminară fond urmare a menținerii măsurilor preventive .

Este adevărat, că art. 6 parag. 1 din CEDO garantează fiecărui acuzat prezumția de nevinovăție, potrivit căreia orice persoană ,, acuzată’’ de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată până când vinovăția sa nu a fost legal stabilită. Însă, constarea existenței unei bănuieli de către judecătorul de cameră preliminară învestit cu judecarea cauzei și menținerea unei măsuri preventive luată față de inculpați, înainte de se pronunța asupra temeinicie sau netemeinicie acuzaților ce i se aduc inculpatului, nu este contrară principiului prezumției de nevinovăție, deoarece el trebuie să aprecieze în mod sumar datele de care dispune pentru a determina dacă bănuielile ce planează asupra unei persoane, în sensul că ar fi săvârșit o anumită faptă penală au o anumită consistență; ca atare, bănuielile ce apasă asupra unei persoane, în sensul că ar fi comis o anumită faptă penală, nu reprezintă o constatare formală de culpabilitate ( Comis. EDH, 5 decembrie 1989, nr._/1989, Xc/ Autriche).

Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectări termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage judecății, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, menținerea unor măsuri preventive.

În cauza de față se apreciază că în prezent, din aceleași considerente, nu se impune a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu în cazul inculpaților D. R., O. C., Ș. S. V., cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate și respectiv revocarea măsurii preventive a controlului judiciar în cazul inculpaților M. I. A., M. I. A..

Curtea constată și că menținerea măsurilor preventive luate față de contestatorii inculpați corespunde cel mai bine scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod pr.pen. și că este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea respectivelor scopuri mai sus arătate, proporționalitate și necesitate prevăzute de alin. 3 din același articol de lege.

Așa fiind, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) din Cod de procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații D. R., O. C., Ș. S. V., M. I. A. și M. I. A. împotriva încheierii penale din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 5.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală vor fi obligați inculpații contestatori O. C., Ș. S. V., M. I. A. și M. I. A. la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, iar pe inculpatul contestator D. R. la plata sumei de 200 lei, cu același titlu, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații D. R., O. C., Ș. S. V., M. I. A. și M. I. A. împotriva încheierii penale din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 5.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe inculpații contestatori O. C., Ș. S. V., M. I. A. și M. I. A. la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, iar pe inculpatul contestator D. R. la plata sumei de 200 lei, cu același titlu, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.

Președinte,Grefier,

S. TrifCornelia M. N.

Red. / tehnored. S.T.

2 ex./04.06.2015

Jud. fond T. Ț.

← Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 495/2015. Curtea...		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 505/2015.... →

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA