Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 771/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 2335/175/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 771/A/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr. 318/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru partea vătămată intimată H. E. C. avocat M. E. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud, desființarea în parte a sentinței penale atacate, apreciind că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea disp. art. 81 C. pen. 1969. De asemenea apreciază că în mod greșit s-a făcut combinarea între disp. art. 81, 83 și 305 alin. 5 C. pen. 1969.
Avocat M. E. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. E. pentru partea vătămată intimată H. E. C. arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud nr. 997/P/2013 din data de 24.06.2014, a fost trimis în judecată inculpatul H. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 378 alin.1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen..
În sarcina inculpatului s-a reținut în fapt că acesta a fost căsătorit cu numita BAMBO V. V., începând cu data de 02.09.2000 și până la data de 17.01.2002 iar în urma căsătoriei a rezultat minorul H. E. C., născut în data de 29.12.2000, care a fost încredințat prin hotărârea de divorț spre creștere și educare mamei sale. Inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 300.000 ROL lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Prin Sentința civilă nr. 134/2007, pronunțată de Judecătoria Aiud, instanța a admis cererea numitei Bambo V. V., și în consecință a dispus majorarea pensiei de întreținere de la 300.000 ROL lunar la 100 RON, ambele părți fiind prezente la judecată iar inculpatul s-a declarat de acord cu admiterea acțiunii. S-a arătat că inculpatul a mai fost trimis în judecată pentru același tip de infracțiune, însă prin Sentința penală nr. 1673/2011, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul penal nr._, instanța a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților. Termenii acelei împăcări s-au referit la plata pe viitor a restanței de 3.700 RON din pensia de întreținere neachitată, pe care inculpatul nu i-a achitat în totalitate până la trimiterea sa în judecată. S-a reținut că inculpatul a avut posibilități să plătească pentru că în anul 2012 cât și în anul 2013, acesta a fost la muncă în Germania, câștigând în jur de 2000 euro/lună. Prin urmare, deși inculaptul a achitat o parte din pensia restantă pe perioada august 2008- aprilie 2011, acesta a rămas în aproape totală pasivitate cu privire la achtarea pensiei de întreținere în continuare. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând și faptul că în 2012 și 2013 a fost plecat la muncă în Germania.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarația reprezentantului legal al persoanei vătămate minore- Bambo V. V., declarația martorului T. O. G., declarația martorei B. M., sentința civilă nr. 39/17.01.2002 a Judecătoriei Aiud, Sentința civilă nr. 134/2007 a Judecătoriei Aiud, sentința penală nr. 1673/2011 a Judecătoriei Aiud, Adresă emisă de Primăria . de AJOFM A., adresă ITM A., adresă Serviciul Fiscal Municipal Aiud, copie mandate poștale, din care rezultă existența mai multor plăți.
În faza cercetării judecătorești, au fost audiați martorii B. M. (f.58) și T. O. G. (f. 75), precum și reprezentantul legal al minorului R. V. V. (fostă Bambo) (f.57).
S-au depus la dosar, de către actuala soție a inculpatului, un număr de trei facturi din care reiese că inculpatul a achitat în favoarea persoanei vătămate suma de 1.800 lei (f.51-53).
Inculpatul legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței.
Prin sentința penală nr.318/04 03 2015 pronunțată de Judecătoria Aiud În baza art. 396 alin. (2) C.pr.penală condamnă pe inculpatul H. M. C.- cetățean român, născut la data de 26.05.1978, în Ocna M., fiul lui S. și M., căsătorit, studii de școală profesională ca lăcătuș mecanic, stagiu militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în ., ., jud. A., în prezent, locuind în Germania, localitatea Prichenstadt, ., cod poștal_, landul Bavaria, posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP Ocna M., CNP_- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută și pedepsită de art. 305 alin. (1) lit. c) din Codul penal de la 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.
În temeiul art. 71 C.penal 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 C.penal 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și stabilește un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C.pen. 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, raportat la art. 64 lit. a teza a II- a C.penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art 83 C.penal 1969 și art. 305 alin. 5 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, inculpatul H. M. C. a fost căsătorit cu numita BAMBO V. V. (în prezent căsătorită R.) până la data de 17.01.2002, dată la care căsătoria a fost desfăcută prin divorț . Din căsătorie a rezultat minorul H. E. C., născut la data de 29.12.2000iar prin sentința civilă nr. 134/2007 a Judecătoriei Aiud, irevocabilă din luna martie 2007, a fost majorată pensia de întreținere stabilită anterior în sarcina inculpatului prin Sentința civ. Nr. 39/17.01.2002, de la suma de 300.000 ROL la suma de 100 RON (f. 20 d.u.p.).
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în cuprinsul declarației de la fila 28-29-d.u.p., arătând că a achitat din restanța de 3.700 lei (suma ce reprezintă pensia de întreținere neachitată anterior lunii iunie 2011) suma de 3.350 lei, rămânând de achitat suma de 350 lei din acea restanță, precum și suma de 3.500 lei reprezentând restanță la plata pensiei de întreținere din luna mai a anului 2011 și până în luna aprilie a anului 2014.
Instanța de fond a reținut că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză.
Din facturile și copiile mandatelor poștale depuse la dosar (f. 23-26 d.u.p., 51-53), instanța de fond a reținut că inculpatul a achitat suma de 5.150 lei, însă, așa cum reiese și din declarația inculpatului, suma de 3.700 lei reprezintă cuantumul pensiei de întreținere datorată de inculpat până în luna mai 2011. Prin urmare, pentru perioada pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv iunie 2011-decembrie 2013, acesta a plătit suma de 1.450 lei, rămânând de achitat un rest de 1650 lei, neputându-se reține astfel îndeplinirea în integralitate a obligației de plată a pensiei de întreținere, de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului H. M. C., care în perioada iunie 2011- decembrie 2013 nu a și-a îndeplinit, cu rea credință, obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa de către instanța judecătorească prin Sentința civilă nr. 134/2007 a Judecătoriei Aiud, în favoarea fiului său minor H. E. C., născut la data de 29.12.2000, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen. 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. 1969 raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța de fond reține următoarele: gradul ridicat de pericol social concret al faptei, având în vedere că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere în cuantumul stabilit prin hotărârea judecătorească, periclitând, astfel, nu numai posibilitatea mamei de a-și exercita în concret drepturile părintești referitoare la creșterea, educarea, pregătirea profesională ulterioară, dar mai ales dezvoltarea emoțională și afectivă echilibrată a minorului, încălcând, așadar, nu numai drepturile părintești ale mamei persoanei vătămate, cât mai ales interesul superior al copilului de a crește și a se dezvolta corespunzător nevoilor specifice vârstei sale, pentru asigurarea unei vieți echilibrate și armonioase.
S-a reținut și faptul că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, însă a achitat o parte din cuantumul pensiei de întreținere restante.
Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții ale Codului penal, instanța de fond a aplicat legea penală mai favorabile conform dispozițiilor art.5 Cod penal prin compararea reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor legi care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv prevederile art. 305 alin 1 lit. C Cod penal din 1969 precum și prevederile art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, prin determinarea în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.
Apreciind asupra prevederilor legale incidente în mod global, instanța de fond a stabilit în concret, ca fiind mai favorabile prevederile Cod penal din 1969, pentru următoarele considerente:
Deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, prevăzute de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal sunt mai mari decât cele prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, în sensul că minimul special este mai mare, din punct de vedere al modului de executare, comparând instituția suspendării condiționate și instituția amânării aplicării pedepsei sau instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, raportat la speța concretă dedusă judecății, instanța apreciază că în concret dispozițiile Cod penal din 1969 sunt mai favorabile și sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. c și art. 83 alin. 1 lit. c C.pen., referitoare la manifestarea de către inculpat a acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, condiție pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepseice urmează a i se aplica inculpatului, având în vedere circumstanțele cauzei, instanța de fond reține că modalitatea de individualizare a suspendării condiționate a executării pedepsei, este suficientă pentru ca pedeapsa să își atingă scopul prevăzut de lege.
Instanța de fond reține că aplicarea pedepselor accesorii s-a realizat atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen. 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Împotriva sentinței pronunțate de instanțe de fond a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Aiud solicitând admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței atacate în ceea ce privește modul de executare a pedepsei aplicate inculpatului, a condițiilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei și aplicarea art. 64 alin. 1 lit. b C. pen. 1969 și în rejudecare, în principal aplicarea pentru inculpat a pedepsei închisorii cu executare pentru infracțiunea de abandon de familie, iar în subsidiar, aplicarea pentru inculpat a pedepsei închisorii cu art.81 C.pen.1969, pentru infracțiunea de abandon de familie, prev. și ped. de art.305 alin.1 lit.c C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., însă prin înlăturarea disp. art. 305 alin. 5 C. pen. 1969 în ceea ce privește revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei; interzicerea inculpatului și a exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. b C. pen. 1969, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 C. pen. 1969.
În expunerea motivelor se arată că sentința penală este nelegală si netemeinică, pentru următoarele considerente:
1.a) Instanța, în mod greșit, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 C.pen. 1969
Raportata la perioada mare de neplată a obligației de întreținere în favoarea fiului său minor, dezinteresul total manifestat de inculpat atât pe parcursul urmăririi penale cât și a procesului penal, necooperarea inculpatului cu organele judiciare în faza judecății, s-a apreciat că nu era întrunită condiția prevăzută la art.81 alin.1 lit.c C.pen.1969, astfel încât nu se putea aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, lipsind o condiție obligatorie.
O astfel de modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei este contrară prevederilor art.52 C.pen. 1969, scopul pedepsei neputând fi atins fără executare efectivă întrucât inculpatul ar putea persista în același tip de conduită infracțională.
1. b). Instanța de judecată, în mod greșit, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.305 alin.5 C.pen.1969.
Dispozițiile generale ale art.81 - 83 C.pen. 1969 nu pot fi combinate cu dispozițiile speciale ale art.305 alin.5 C.pen.1969, aceste ultime prevederi fiind incidente doar în cazul aplicării prevederilor speciale ale art.305 alin.4 C.pen.1969. În cazul acestui tip de suspendare condiționată a executării pedepsei, revocarea are loc doar în condițiile art.83 alin.1 C.pen.1969, nu și în condițiile art.305 alin.5 C.pen.1969, în această ultimă situație revocarea având loc doar în cazul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie. Din acest punct de vedere, dispozitivul hotărârii este echivoc și neclar, fiind încălcate prevederile art.404 C.pr.pen., conform cărora dispozitivul trebuie să fie clar, complet și explicit.
2. Instanța de judecată trebuia să dispună și interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.b C.pen.1969, ca pedeapsă accesorie.
Ținând cont de natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat dar și de prevederile art.54 lit. h coroborate cu art.98 alin.1 lit. f din Legea nr.188/1999 privind funcționarii publici, prevederi conform cărora „poate ocupa o funcție publică persoana care nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice” și „ raportul de serviciu existent încetează de drept când printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art.54 lit. h”, se impunea ca inculpatului să i se interzică dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. S-a arătat că practica judiciară, de altfel, este constantă în sensul interzicerii cumulative și a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.b C.pen.1969.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.417,420 Cod procedură penală constată că apelul este fondat.
Analizând starea de fapt dovedită în cauză cu mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale care se coroborează cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșii faptei ,Curtea de apel reține că instanța de fond a stabilit în mod legal starea de fapt,din care rezultă că inculpatul H. M. C. a fost căsătorit cu numita BAMBO V. V. până la data de 17.01.2002, dată la care căsătoria a fost desfăcută prin divorț ( potrivit sentinței civile nr. 39/17.01.2002 a Judecătoriei Aiud.
Din căsătorie a rezultat minorul H. E. C. în favoarea căruia inculpatul a fost obligat prin sentința civilă nr. 134/2007 a Judecătoriei Aiud la plata unei pensii lunare de întreținere în sumă de 300.000 ROL, majorată la suma de 100 RON Inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a achitat în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond o parte din cuantumul pensiei de întreținere restante în sumă de 3.350,suma rămasă de plată fiind de 3850 lei,sumă din care inculpatul a achitat în faza de soluționare a apelului suma de 3550 lei.
În drept fapta inculpatului de a nu a-și îndeplini, cu rea credință, obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa în favoarea fiului său minor H. E. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen,instanța de fond reținând în mod legal că în cauză legea penală mai favorabilă este C.pen. 1969.
În cauză Curtea reține că instanța de fond în mod legal a aplicat legea penală mai favorabile conform dispozițiilor art.5 Cod penal prin compararea reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor legi care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv prevederile art. 305 alin 1 lit.c Cod penal din 1969 precum și prevederile art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal,prin determinarea în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale,publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014,reținând ca fiind mai favorabile dispozițiile Cod penal din 1969. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanța de fond a acordat în mod legal eficiență, pe de o parte, circumstanțele personale ale inculpatului - fără antecedente penale, dar și împrejurările în care a fost comisă fapta,deși avea mijloace financiare nu a achitat pensia de întreținere datorată minorului pe care îl are în întreținere ,precum și împrejurarea că inculpatul a achitat până la terminarea dezbaterilor suma restantă .
În cauză se constată că inculpatul a achitat în cursul procesului restanța la pensia de întreținere datorată astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 305 alin.4 Cod penal 1969 conform căruia dacă părțile nu s-au împăcat dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile,instanța stabilind vinovăția ,pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei ,chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal.
Astfel în cauză deși instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului ,a reținut ca temei al suspendării dispozițiile art. 81 Cod penal 1969 deși în cauză sunt incidente dispozițiile normei speciale aplicabile infracțiunii de abandon de familie respectiv art.305 alin.4 Cod penal 1969 care sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor în care se poate dispune suspendarea cât și a cauzelor care atrag revocarea.
În cauză fiind aplicată pedeapsa accesorie potrivit art.71 Cod penal 1969 a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal,instanța de apel apreciază că se impune și interzicerea dreptului prev. de art.64 lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.
Față de aceste considerente în baza art. 421alin.1pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinței penale nr. 318/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul temeiului suspendării condiționate a executării pedepsei, a cauzei de revocare incidente și a omisiunii aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.b C.pen. ant. și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 305 alin.4 C.pen. anterior va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o perioadă de 3 ( trei ) ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 305 alin.5 C.pen. anterior va atrage atenție inculpatului asupra cauzei de revocare a beneficiului suspendării condiționate.
În baza art. 71 C.pen. va aplica și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.b C.pen. ant. alături de cea stabilită de instanța de fond și în baza art. 71 alin.5 C.pen. anterior va dispune suspendarea executării acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinței penale nr. 318/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul temeiului suspendării condiționate a executării pedepsei, a cauzei de revocare incidente și a omisiunii aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.b C.pen. ant. și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 305 alin.4 C.pen. ant. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o perioadă de 3 ( trei ) ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 305 alin.5 C.pen. ant. atrage atenție inculpatului asupra cauzei de revocare a beneficiului suspendării condiționate.
În baza art. 71 C.pen. ant. aplică și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.b C.pen. ant. alături de cea stabilită de instanța de fond și în baza art. 71 alin.5 C.pen. anterior dispune suspendarea executării acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. B. C. M. M.
Grefier
L. B.
Red/tehn EB/LB
8.10.2015/2 exp
Jud fond D. C. E.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 767/2015. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 789/2015.... → |
|---|
