Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 5301/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 30/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul T. L. C. împotriva sentinței penale nr. 6 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat T. L. C., aflat în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator este lipsă.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat T. L. C., avocat C. M., învederează că de dimineață a fost contactată telefonic de către apărătorul desemnat din oficiu pentru prezentarea în instanță.
Curtea, față de prezentarea apărătorului ales al contestatorului condamnat, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, avocat H. S., iar față de lipsa acestuia și împrejurarea că nu a efectuat nici un act de asistență juridică în cauză, apreciază că nu se impune acordarea onorariului în procent.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat T. L. C., avocat C. M., învederează că prin sentința penală atacată s-a făcut contopirea celor două pedepse și că din punctul de vedere al contopirii nu au nici un fel de obiecțiuni, însă în dosarul în care inculpatul a fost condamnat pentru instigare la mărturie mincinoasă acesta a mai executat o perioadă de arest preventiv din 18.10.2013 până în 26.08.2014 care ar fi trebuit dedusă. Învederează că la dosar există documentele care să justifice această împrejurare. Susține că la dosar există și fișa emisă de penitenciar în care sunt evidențiate zilele considerate câștigate prin munca prestată și consideră că și acte zile fac parte din perioada executată. Învederează că instanța a omis să deducă perioada invocată, sens în care solicită admiterea contestației. Învederează că mai există o perioadă de arest cu privire la care se impunea computarea, în dosarul nr._ al Tribunalului A.. Arată că este de acord cu poziția instanței că vechiul cod penal este mai favorabil și invocă art. 88 din vechiul cod penal, considerând că la momentul contopirii poate fi pusă în discuție și deducerea perioadei executate în acest dosar, fiind vorba de fapte în concurs. Concluzionând, solicită admiterea contestației, modificarea sentinței penale în sensul deducerii și a acestor 2 perioade. Învederează că există la pagina 200 din dosarul de fond adeverința din care rezultă că în perioada 11.06.2009 – 4.10.2010 inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 6/2015 a Tribunalului A. și în rejudecare, să se deducă din pedeapsa rezultantă și perioada executată de condamnat în baza sentinței penale nr. 42/2012 a Tribunalului Sibiu ( 18.10.2013 – 26.08.2014), ce nu a fost dedusă din pedeapsă. Cu privire la concluziile susținute referitoare la zilele de muncă apreciază că nu este fondată contestație, acestea urmând a fi avute în vedere la liberarea condiționată. Referitor la arestarea preventivă din perioada 11.06.2009 – 4.10.2010 în baza mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul A. învederează că trebuie să avem o soluție pronunțată în cauză, conform prevederilor art. 88 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod penal, care trebuie interpretate în sensul că trebuie să avem o soluție pronunțată, apreciind că nu avem date referitoare la perioada comiterii faptelor de acolo.
Contestatorul condamnat T. L. C., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. sub dosar penal nr._ petentul T. L. C. a solicitat ca prin sentință judecătorească să se dispună contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 895/2011 a Tribunalului București modificată prin Decizia penală nr. 326/A/2013 a Curții de Apel București și Sentința penală nr. 42/2012 a Tribunalului Sibiu.
În motivarea cererii se arată că faptele pentru care a fost condamnat prin cele două sentințe penale sunt concurente, astfel că se impune contopirea pedepselor aplicate, prin prisma dispozițiilor codului penal de la 1969, ca lege penală mai favorabilă, care nu prevede obligativitatea aplicării sporului de pedeapsă.
Prin sentința penală nr. 6 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. s-a admis cererea formulată de condamnatul T. L. C. – fiul lui C. și S., n. la 17.08.1979 în Sibiu, CNP_, deținut în P. Aiud și s-a constatat că prin Sentința penală nr. 895/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosar nr._/3/2007 modificată prin Decizia penală nr. 326/A/07.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosar nr._ și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2986/14 noiembrie 2014 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ a fost condamnat petentul T. L. C., la:3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea dr. prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cp, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1 și 2 Cp prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 al. 1,2 din L. 678/2001 – fapta a fost săvârșită în cursul anului 2003.
Prin Sentința penală nr. 42/15.03.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia nr. 3175/18 octombrie 2013 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ a fost condamnat petentul T. L. C., la:1,4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cp rap. la art. 260 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;faptele au fost săvârșite în lunile ianuarie și februarie 2008.
S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin cele două sentințe penale sunt concurente.
În baza art. 36 Cp rap. la art. 33,34,35 Cod penal (1969) cu aplic. art. 5 NCP a contopit cele două pedepse de 3 ani închisoare și de 1,4 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea dr. prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
S-au aplicat prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cp, ce au corespondent în art. 66 lit. a, b NCP, pe perioada prev. de art. 71 Cp.
S-a menține starea de arest a condamnatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată începând cu data de 15.02.2007 la 14.01.2008 și 17.11.2014 – la zi.
S-au anulat mandatele de executare emise în baza celor două sentințe penale supuse contopirii și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe, după rămânerea definitivă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 895/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosar nr._/3/2007 modificată prin Decizia penală nr. 326/A/07.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosar nr._ și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2986/14 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ a fost condamnat petentul T. L. C., la:3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. 1, 2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1, 2 din Legea 678/2011.
Infracțiunea a fost săvârșită în cursul anului 2003.
S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului, prevenția de la 15.02.2007 la 14.01.2008.
Prin Sentința penală nr. 42/15.03.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3175/18 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ a fost condamnat petentul la:1,4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Infracțiunea a fost săvârșită în lunile ianuarie și februarie 2008.
În raport de data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat petentul prin cele două sentințe penale raportat și la dispozițiile art. 449 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul A. a constatat că acestea sunt concurente,a dispus contopirea celor două pedepse, în pedeapsa cea mai grea
În ceea ce privește legea penală aplicabilă, s-a apreciat că aceasta este mai favorabilă prin prisma dispozițiilor codului penal de la 1969, respectiv art. 36 Cod penal raportat la art. 33,34 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 5 NCP,întrucât potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b Cod penal 1969 ,,când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”, iar potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCP ,,când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime, din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale sus-citate, calculând pedeapsa ce rezultă urmare contopirii:
- În baza art. 36 Cod penal raportat la art. 33, 34, 35 Cod penal contopește cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
- În baza art. 39 alin. 1 lit. b NCP contopește cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică din pedeapsa de 1,4 ani închisoare, respectiv de 5 luni și 10 zile, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, 5 luni și 10 zile închisoare.
În raport de cele mai sus expuse,instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă este codul penal de la 1969 deoarece nu prevede obligativitatea aplicării sporului de pedeapsă.
Ori, în speță, față de numărul infracțiunilor comise -2 infracțiuni- ceea ce denotă că petentul condamnat nu a persistat în conduita sa infracțională, Tribunalul a apreciat că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, la pedeapsa rezultată în urma contopirii (pedeapsa de 3 ani închisoare fiind menită să contribuie la reeducarea condamnatului).
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul solicitând modificarea în parte a sentinței și deducerea din pedeapsa rezultantă și a perioadei de arest preventiv din 18.10.2013 până în 26.08.2014. Învederează că la dosar există documentele care să justifice această împrejurare. Susține că la dosar există și fișa emisă de penitenciar în care sunt evidențiate zilele considerate câștigate prin munca prestată și consideră că și acte zile fac parte din perioada executată. Învederează că instanța a omis să deducă perioada invocată, sens în care solicită admiterea contestației. Învederează că mai există o perioadă de arest cu privire la care se impunea computarea, în dosarul nr._ al Tribunalului A.. Arată că este de acord cu poziția instanței că vechiul cod penal este mai favorabil și invocă art. 88 din vechiul cod penal, considerând că la momentul contopirii poate fi pusă în discuție și deducerea perioadei executate în acest dosar, fiind vorba de fapte în concurs. Concluzionând, solicită admiterea contestației, modificarea sentinței penale în sensul deducerii și a acestor 2 perioade. Învederează că există la pagina 200 din dosarul de fond adeverința din care rezultă că în perioada 11.06.2009 – 4.10.2010 inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv.
Curtea de apel analizând contestația formulată constată că aceasta este întemeiată sub aspectul criticilor contestatorului.
Astfel în cauză așa cum a reținut și instanța de fond prin Sentința penală nr. 895/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosar nr._/3/2007 modificată prin Decizia penală nr. 326/A/07.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosar nr._ și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2986/14 noiembrie 2014 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ a fost condamnat petentul T. L. C., la:3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea dr. prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cp, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1 și 2 Cp prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 al. 1,2 din L. 678/2001 – fapta a fost săvârșită în cursul anului 2003.
Prin Sentința penală nr. 42/15.03.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia nr. 3175/18 octombrie 2013 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ a fost condamnat petentul T. L. C., la:1,4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cp rap. la art. 260 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;faptele au fost săvârșite în lunile ianuarie și februarie 2008.
S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin cele două sentințe penale sunt concurente.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă, s-a apreciat în mod întemeiat că aceasta este mai favorabilă prin prisma dispozițiilor codului penal de la 1969, respectiv art. 36 Cod penal raportat la art. 33,34 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 5 NCP,întrucât potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b Cod penal 1969 în cazul concursului de infracțiuni aplicarea sporului nu este obligatorie spre deosebire de dispozițiile noului cod penal care stabilesc obligativitatea aplicării unui spor
În cauză Curtea reține că instanța de fond a omis ca în procesul de deducere din pedeapsa rezultantă aplicată să deducă pe lângă perioada cuprinsă între 15.02.2007 – 14.01.2008, conform Deciziei penale nr. 326/A/07.11.2013 a Curții de Apel București – fila 44 din dosar și perioada 17.11.2014 – la zi, conform adresei de la fila 104 din dosarul instanței și perioada arestului preventiv din 18 10 2013 până la 26 08 2014 executată în baza mandatului de arestare preventivă nr.59/2013 emis de Tribunalul Sibiu ,și de la 14 11 2014 la zi în baza mandatului de executare a pedepsei nr.2194/17 11 2014 emis în baza sentinței nr.895/21 12 2011 a Tribunalului București.
În cauză nu se impune conform solicitării inculpatului deducerea zilelor considerate executate prin prestarea de muncă pe durata executării pedepsei întrucât aceste zile se calculează odată de comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului potrivit dispozițiilor art.95 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.
Față de considerentele expusese va admite contestația formulată de condamnatul T. L. C. în limitele mai sus enunțate. În baza disp. art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul T. L. C. împotriva sentinței penale nr. 6 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ pe care a desființează în parte și rejudecând în aceste limite:
În baza disp. art.40 alin3 Cod pen din 1969 deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată condamnatului T. L. C. prin sentința penală nr. 6 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. durata executată începând cu data de 15 02_08,18 10_14, 17 11 2014 la zi.
În baza disp. art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2015.
Președinte,Grefier,
E. BocaCornelia M. N.
Red. / tehnored. E.B.
2 ex./ 16.03.2015
Jud., fond C. M.
| ← Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... | Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 147/2015. Curtea de... → |
|---|
