Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Sentința nr. 43/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 378/57/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 43/2015
Ședința camerei de consiliu de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Grefier D. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror M. C.
Pe rol sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. privind cererea de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare din Serbia în privința condamnatului P. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa persoanei condamnate P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea sesizării și a se dispune recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Serbia și transferul persoanei condamnate P. I. în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Arată că din verificările efectuate nu rezultă motive de refuz pentru executarea de către numitul P. I. a restului de pedeapsă în România iar persoana condamnată a fost de acord cu transferarea sa în România.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Constată că prin ordonanța nr. 3940/II/5/2015 din data de 27 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I. s-a dispus sesizarea Curții de Apel A. I. în vederea admiterii cererii de transferare în România a persoanei condamnate P. I., respectiv în vederea recunoașterii și executării în România a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare sârbe.
Solicitarea a fost trimisă de către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară – Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în materie penală prin adresa nr. nr._/2015/13C/Coe1983 din data de 19 mai 2015 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I. în baza art.10 alin. 1, art. 153 alin. 1 din Legea nr. 302/2004.
La adresa Ministerului Justiției s-au atașat: adresa Ministerului de Justiție al Republicii Serbia din care rezultă că prin încheierea Tribunalului din Belgrad nr. Kre1 23/14 din 24.12.2014 s-a admis cererea condamnatului P. I. pentru transferare în România; copii ale sentințelor de condamnare tradusă în limba română; dispozițiile legale aplicabile; cererea de transferare a persoanei condamnate, respectiv acordul exprimat de persoana condamnată; referat privind stadiul executării pedepsei.
Analizând cererea de transfer a persoanei condamnate, prin prisma dispozițiilor legale în materie, Curtea de Apel reține următoarele:
La 19.05.2015 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. adresa nr._/2015/13C/Coe1983 a Ministerului Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară – Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală prin care a fost trimisă documentația cu privire la cererea de transferare în România a persoanei condamnate P. I., născut la 25.02.1962 în ., cu domiciliul în Cugir, ., ., județul A., în prezent deținut într-un penitenciar din SERBIA, cerere formulată de autoritățile judiciare sârbe.
La adresa respectivă sunt anexate:
- adresa Ministerului de Justiție al Republicii Serbia din care rezultă că prin încheierea Tribunalului din Belgrad nr. Kre1 23/14 din 24.12.2014 s-a admis cererea condamnatului P. I. pentru transferare în România;
- copii ale sentințelor de condamnare tradusă în limba română;
- dispozițiile legale aplicabile;
- cererea de transferare a persoanei condamnate, respectiv acordul exprimat de persoana condamnată;
- referat privind stadiul executării pedepsei.
În adresa respectivă s-a precizat că în materia transferării persoanelor condamnate, între România și statul de condamnare sunt aplicabile dispozițiile
Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, Strasbourg, 21 martie 1983.
Totodată s-a arătat că statul emitent nu a solicitat recunoașterea și punerea în executare a vreunei pedepse pecuniare, măsuri asigurătorii sau a vreunor cheltuieli judiciare.
S-a precizat de asemenea că persoana condamnată a fost de acord cu transferarea sa în România, este cetățean român; nu beneficiază de efectele regulii specialității, nu a fost anterior predată statului emitent în baza unui mandat european de arestare /unei cereri de extrădare sub condiția transferării acesteia, în caz de condamnare în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Din actele anexate a rezultat că persoana transferabilă a fost condamnată definitiv în Serbia prin Sentința nr. II K. Nr. 1358/10 din 23.02.2010 a Tribunalului din Belgrad la pedeapsa de 30 de ani închisoare ( redusă la 20 de ani prin sentința Curții de Apel din Belgrad) pentru comiterea în noaptea de 06/07.03.2009, la Belgrad, a unei infracțiuni de omor calificat, faptă prev. de art. 114 par. 1 din Codul penal al Republicii Serbia (art. 114 par. 1 Se pedepsește cu închisoarea de cel puțin 10 ani sau de la 30 la 40 de ani persoana care ucide cu ferocitate sau insidios o altă persoană).
În fapt s-a reținut că susnumitul, la data indicată mai sus, în timp ce se afla la locuința victimei Drobnjak Zagorka, profitând de neputința acesteia a exercitat asupra victimei, cu intensitate, numeroase acte de violență, a strâns-o de gât cauzându-i astfel leziuni grave ce au cauzat decesul victimei. Persoana condamnată a fost arestată preventiv la 07.03.2009.
Prin sentința nr. KZ1 3420/10 DIN 18.05.2010 A Curții de Apel din Belgrad a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționată anterior dispunându-se aplicarea față de cetățeanul român a unei pedepse de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat comisă la 06/07.03.2009.
Din examinarea hotărârii de condamnare a rezultat că persoana transferabilă a fost prezentă la proces.
Cu privire la pedeapsă, din înscrisul intitulat Situația juridico penală a rezultat că a început executarea pedepsei la 07.03.2009, pedeapsă ce expiră la 07.03.2029.
În conformitate cu prevederile art.134 din Legea.nr.302/2004, astfel cum a fost modificată prin L.300/2013 s-a procedat la verificarea aspectelor prev. de art.134 al.2, 136 al.2 din același act normativ constatând următoarele:
Din prisma prevederilor art.134 al.2 lit.a ce vizează principiul non bis in idem, în urma verificărilor efectuate nu au rezultat date că executarea hotărârii pronunțate în Serbia față de persoana transferabilă ar fi contrară acestui principiu.
Verificând aspectele prev. de art.134 al.2 lit.b, c nu au fost furnizate date din care să rezulte că persoana transferabilă este cercetată penal în România pentru aceleași fapte care fac obiectul hotărârii străine sau pentru alte fapte. Aceasta a fost condamnată în România pentru alte fapte, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie și a unei tentative de viol (Sentința penală 123/2007 Judecătoriei A. I., rămasă definitivă la 29.05.2007).
Din perspectiva prevederilor art.134 al.2 lit.d cu referire la art.136 al.2 ce reglementează motivele de refuz al unei cereri de recunoaștere și punere în executare a unei hotărâri străine, s-a apreciat că nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de acest articol. Astfel, recunoașterea și executarea pe teritoriul României a sentinței penale în discuție nu este contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; nu se referă la o infracțiune politică sau militară; nu există date că pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă etc.; persoana transferabilă nu a fost condamnată în România sau în alt stat pentru aceleași fapte penale, stat al cărei hotărâre să fi fost recunoscută în România; nu există date că persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu este vorba de o pedeapsă aplicată unei persoane care nu răspunde penal în fața legii române; fapta pentru care a fost condamnată în SERBIA nu este calificată ca infracțiune gravă în sensul art.136 al.2 lit.j din Legea nr.302/2004 modificată și nu există indicii obiective că hotărârea judecătorească pronunțată în Serbia a fost dată de încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale (136 al.2 lit.k).
În ceea ce privește domiciliul persoanei transferabile, din verificările efectuate a rezultat că aceasta are domiciliul în România, în localitatea Cugir, județul A..
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.136 al.1 din L.302/2004, respectiv: hotărârea a cărei recunoaștere se cere este definitivă și executorie; persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România; faptele pentru care a fost condamnată în Serbia constituie infracțiuni și în România (reglementare anterioară. art.174, 176 lit. a C.P 1969, art. 189 lit. h Codul penal actual).
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru recunoașterea și executarea în România a hotărârii de condamnare nr. II K. Nr. 1358/10 a Tribunalului din Belgrad din 23.02.2010, definitivă și executorie, prin sentința Curții de Apel din Belgrad, condiții prevăzute de Legea nr.302/2004 modificată și de Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și ratificată de România prin L.nr.76/1966, instrument intern prin care România și-a asumat obligația recunoașterii hotărârilor penale pronunțate în străinătate.
Sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I. va fi analizată prin prisma dispozițiilor Titlului V al Legii nr. 302/2004 privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, Strasbourg, 21 martie 1983, ratificată de România prin L.nr.76/1966, instrument intern prin care România și-a asumat obligația recunoașterii hotărârilor penale pronunțate în străinătate.
Potrivit dispozițiilor art.135 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 judecătorul trebuie să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 136 din Legea nr. 302/2004 și în cazul în care acestea sunt îndeplinite dispune punerea în executare a hotărârilor transmise de statul emitent.
Curtea de Apel constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. a - e din Legea nr. 302/2004, respectiv: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil – în legislația română faptele ar fi realizat conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 174, 176 lit. a C.pen. 1969, art. 189 lit. h Codul penal actual; persoana condamnată este cetățean român; persoana condamnată și-a dat acordul să continue executarea pedepsei în România; executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate; nu este incident niciunul din motivele de refuz prevăzute de art. 136 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.
În această ultimă privință, Curtea constată că recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine nu este contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; nu există date din care să rezulte că persoana transferabilă a fost condamnată penal în România pentru aceleași fapte; de asemenea nu există date că persoana transferabilă a fost condamnată pentru aceleași fapte într-un alt stat printr-o hotărâre care să fi fost recunoscută în România; nu există date că persoana condamnată beneficiază de imunitate de jurisdicție penală în România; nu este vorba de pedepse aplicate unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; pedepsele nu constau într-o măsură de asistență psihiatrică sau medicală ce nu pot fi executate în România; potrivit legii penale române nu a intervenit prescripția executării pedepsei; fapta pentru care a fost condamnată în Serbia nu este calificată ca infracțiune gravă în sensul art.136 al. 2 lit.j din Legea nr.302/2004 modificată și nu există indicii obiective că hotărârea judecătorească pronunțată în Serbia a fost dată de încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale (136 al.2 lit.k).
Continuând analiza prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. 5 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că potrivit legislației române nu a intervenit amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor pentru care a fost condamnată persoana transferabilă.
Concluzionând, Curtea de Apel constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. 1, 2 din Legea nr. 302/2004 de recunoaștere și punere în executare a sentinței pronunțate de Curtea de Apel din Belgrad, în privința persoanei condamnate P. I., urmând a fi admisă sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel A. I..
Referitor la natura și durata pedepselor aplicate de instanța din Serbia, Curtea de Apel constată că acestea corespund cu natura și durata pedepselor prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare.
În ceea ce privește situația executării pedepsei rezultante aplicate condamnatului, din înscrisurile comunicate de autoritățile sârbești reiese că perioada de privare de libertate deja efectuată de persoana condamnată se calculează de la data de 07.03.2009 la zi.
În privința datei de scadență a pedepsei în statul de emitere, se constată că în prezent persoana transferabilă este în stare de detenție și pedeapsa, conform legislației Statului emitent ar trebui să fie în întregime executată la 07.03.2029.
Pentru motivele expuse anterior, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 135 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004, art. 136 alin. 1, 2, 5 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel:
Va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. privind cererea de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare din Serbia în privința condamnatului P. I. și în consecință:
Va dispune recunoașterea Sentinței penale nr. II K 1358/10 din 23.02.2010 a Tribunalului din Belgrad, rămasă definitivă la 18.05.2010 prin hotărârea Curții de Apel din Belgrad, privind persoana condamnată P. I., născut la 25.02.1962 în ., cu domiciliul în Cugir, ., ., județul A., în prezent deținut într-un penitenciar din SERBIA.
Va dispune continuarea executării în România a pedepsei de rezultante de 20 de ani aplicată condamnatului P. I., prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel din Belgrad la 18.05.2010.
Va lua act că persoana transferabilă și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare sârbe într-un penitenciar din România.
Va dispune transferarea persoanei condamnate P. I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare.
Va deduce din pedeapsa de 20 de ani închisoare perioada executată începând cu 07.03.2009 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. privind cererea de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare din Serbia în privința condamnatului P. I. și în consecință:
Dispune recunoașterea Sentinței penale nr. II K 1358/10 din 23.02.2010 a Tribunalului din Belgrad, rămasă definitivă la 18.05.2010 prin hotărârea Curții de Apel din Belgrad, privind persoana condamnată P. I., născut la 25.02.1962 în ., cu domiciliul în Cugir, ., ., județul A., în prezent deținut într-un penitenciar din SERBIA.
Dispune continuarea executării în România a pedepsei de rezultante de 20 de ani aplicată condamnatului P. I., prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel din Belgrad la 18.05.2010.
Ia act că persoana transferabilă și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare sârbe într-un penitenciar din România.
Dispune transferarea persoanei condamnate P. I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare.
Deduce din pedeapsa de 20 de ani închisoare perioada executată începând cu 07.03.2009 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru persoana condamnată.
Prezența sentință se va transmite direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, în vederea comunicării persoanei condamnate.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
A. G. M. D. M.
Red/tehn/M./DM
2ex./11 iunie 2015
R O M ÂN I A
CURTEA DE APEL A. I.
Secția penală și pentru cauze cu minori
Loc. A. I., ., nr.1,
Tel.0258/_, fax. 0258/_
.
Nr.notificare 3943
A. I., 11.06.2015
Dosar nr._
Către,
MINISTERUL JUSTIȚIEI
DIRECȚIA D. INTERNAȚIONAL ȘI TRATATE
Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală
B U C U R E Ș T I
Alăturat vă comunicăm vă trimitem alăturat un exemplar din sentința penală nr. 43/11.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ precum și copia dispozitivului sentinței penale, în vederea comunicării lor către persoana condamnată P. I., P. I., născut la 25.02.1962 în ., CNP_, cu domiciliul în Cugir, ., ., județul A., în prezent deținut într-un penitenciar din SERBIA.
Vă rugăm să ne comunicați data la care copia dispozitivului sentinței penale a fost comunicată persoanei condamnate P. I., având în vedere că termenul de declarare de către acesta a căii de atac curge de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.
Cu deosebită considerație,
Președinte, Grefier,
A. G. M. D. M.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
