Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1112/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1112/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1112/A/2015

Ședința publică de la 23 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE O. M. P.

Judecător A. G. M.

Grefier D. M. H.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror - I. N.

Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.

Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de inculpatul A. C. împotriva sentinței penale nr. 214/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatului apelant A. C.. Se prezintă pentru acesta avocat Sebestyen A., apărătorul ales al inculpatului apelant A. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Sebestyen A., apărătorul ales al inculpatului apelant A. C. solicită admiterea apelului în baza dispozițiilor art. 421 alin. 2 lit. a Cpp, desființarea sentinței penale și rejudecând a se dispune în principal achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. c Cpp, iar în subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei.

Precizează că instanța de fond a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 80, 83 Cp.

Invocă decizia Curții Constituționale 732/16.12.2014.

Arată faptul că inculpatul nu a fost oprit în trafic, fiind luat din piața agroalimentară, la o distanță considerabilă de locul unde se presupune că inculpatul ar fi condus.

Susține că potrivit art. 103 alin. 3 Cpp, o condamnare nu se poate întemeia pe declarațiile investigatorului și solicită înlăturarea declarația agentului de poliție care a menționat că „ a presupus că este vorba de inculpat, întrucât știe că acesta circula cu autoturismul în cauză”.

Mai arată un alt aspect, respectiv că art. 190 alin. 8 CPP, menționează în mod expres că prelevarea de probe biologice se realizează doar în cazul în cazul conducerii unui vehicul, ceea ce în speța de față nu se face dovada conducerii de către inculpat a unui vehicul.

Solicită a se observa și declarația agentului de poliție care se bazează pe notițe precum și susține că momentul în care inculpatul a fost imobilizat putea fi dovedit cu martori la locul unde se presupune că a fost lăsată mașina. Invocă și declarația martorului Ilascu C. A..

Reprezentantul Ministerul Public solicită respingerea apelului ca nefundat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Solicită a se observa depoziția martorului R. care a declarat că l-a văzut pe inculpat, fiind o certitudine că acesta a condus autoturismul. Arată că valoarea alcoolemiei s-a stabilit la momentul conducerii, nu la momentul recoltării.

Avocat Sebestyen A., apărătorul ales al inculpatului apelant A. C., în replică, menționează că în rechizitoriu nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 87 din OUG nr. 195/2002, ci pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cp.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 214/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art. 5 Cod Penal s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 al. 1 c.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.

A fost condamnat inculpatul A. C., fiul lui C. și A., născut în 9.05.1971 în Petroșani, jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, CI . nr._ SPCLEP Petroșani, CNP_, domiciliat în Petroșani, ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.

În baza art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 274 al.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.

Deliberând asupra cauzei penale de față, s-au constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 02.12.2015 a fost trimis în judecată inculpatul A. C. – fiul lui C. și A., născut în 9.05.1971 în Petroșani, jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, CI . nr._ SPCLEP Petroșani, CNP_, domiciliat în Petroșani, ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 al. 1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ .

În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că:

În data 11.06.2013, în jurul orei 0.30, un echipaj al poliției rutiere din cadrul Poliției municipiului Petroșani se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., în dreptul clădirii Judecătoriei Petroșani, timp în care se efectua verificarea conducătorului auto I. C. A..

În acest timp, inculpatul A. C. conducea pe . marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, de culoare albă.

Când acest autoturism a intrat în intersecția cu ., lucrătorul de poliție i-a făcut semnal regulamentar de oprire. Inculpatul nu a oprit la semnal, continuându-și deplasarea pe . poliție rutieră a trecut la urmărirea autoturismului condus de inculpat, care la intersecția cu . virat stânga și a oprit în dreptul scărilor care urcă la piața agroalimentară. Inculpatul a ieșit din mașină, a aruncat cheile și a încercat să scape, urcând scările, dar a fost prins imediat de echipajul de poliție (f. 5-7 d.u.p.).

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o alcoolemie în aerul expirat în valoare de 0,64 mg/l (f. 8 d.u.p.).

Inculpatul a fost condus la Spitalul de Urgență Petroșani, unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (f. 10 d.u.p.).

În urma analizei a rezultat o alcoolemie în valoare de 1,35 g/l alcool pur în sânge (f. 13 d.u.p.).

Inculpatul a refuzat să dea declarație în timpul urmăririi penale, beneficiind de dreptul la tăcere.

În fața instanței de judecată a arătat inculpatul că nu recunoaște săvârșirea faptei, că se afla în Piața M. din Petroșani când s-au prezentat organele de poliție, care l-au însoțit la spital pentru a-i fi prelevate mostre biologice motivat de faptul că ar fi condus autoturismul pe drumurile publice, aspect nereal. A mai arătat inculpatul că era în trecere în zona pieței, că se afla în stare de ebrietate însă nu condusese un autoturism în această stare - fila 50-51 dosarul instanței.

Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății, instanța reține aceeași situație de fapt cu cea avută în vedere prin rechizitoriu, dovedită cu:

- procesul-verbal de constatare a faptei, din care rezultă că în data de 11.06.2011 organele de poliție din cadrul Poliției Mun. Petroșani, în prezența martorului asistent I. C., în timp ce efectuau activități de control al traficului rutier, au observat un comportament suspect al conducătorului autoturismului marca Dacia, culoare albă, cu nr. de înmatriculare_, și pentru că șoferul autovehiculului nu a răspuns semnalului de oprire, astfel că au plecat în urmărirea autoturismului, identificând autoturismul și conducătorul auto care se deplasa în fugă pe scările Pieței. S-a stabilit că inculpatul era conducătorul auto în cauză, autoturismul aparținea numitului Pușkaricsi F., iar conducătorul auto a prezentat la verificarea cu aparatul alcooltest o valoare de 0,64 mg/ l alcool pur în aerul expirat, fiind condus la spital pentru prelevarea probelor biologice(f. 5-7 d.u.p.);

- declarația martorului P. F., proprietarul autoturismului, care a arătat că autoturismul cu numărul_, actele și cheia autoturismului le-a predat inculpatului din toamna anului 2012, s-a aflat numai în posesia inculpatului, care a avut acceptul să-l conducă oricând are nevoie.(f. 39 d.u.p.).

În timpul judecării cauzei martorul, care a arătat că este văr al inculpatului, a revenit nemotivat asupra declarației și a arătat că autoturismul, cheia și actele au fost lăsate în posesia tatălui inculpatului, inculpatul solicitându-i ocazional permisiunea să în conducă, declarație pe care, apreciind-o subiectivă ți nemotivat modificată, instanța o va înlătura din ansamblul probator.

- declarația martorului R. L., agentul de poliție care a constatat fapta inculpatului și care a arătat că în vara anului 2013 efectua controlul traficului în fața sediului Judecătoriei Petroșani, când a observat un autoturism ce rula și al cărui șofer a avut un comportament ezitant atunci când a observat organele de poliție, motiv pentru care i-a făcut semnal regulamentar de oprire, la care conducătorul auto nu a răspuns ci a continuat deplasarea, motiv pentru care organele de poliție au plecat în urmărirea sa. A mai arătat martorul că autoturismul a oprit după un timp, conducătorul auto identificat ca fiind inculpatul A. C. a coborât din autoturism și a încercat să fugă, fiind prins de organele de poliție, testat cu paratul etilotest și condus la spital pentru prelevarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (f. 42 d.u.p.). În fața instanței martorul și-a menținut declarația dată în faza urmăririi penale, dând detalii cu privire la modalitatea desfășurării evenimentelor. (fila 85-86 dosarul instanței)

- Protocolul Printer emis de aparatul etilotest din care reiese o valoare de 0,64 mg/ l alcool pur în aerul expirat prezentat de inculpat (f. 8 d.u.p );

- Buletinul de analiză a alcoolemiei emis de SJML Hunedoara din care a rezultat o alcoolemie în valoare de 1,35 g/l alcool pur în sânge prezentată de inculpat (f. 13 d.u.p.);

- Declarația martorului I. C., a cărui declarație a fost citită în ședința publică, și care a arătat în timpul urmăririi penale, în prezența apărătorului ales al inculpatului că în luna iunie 2013, organele de poliție l-au oprit pentru control în timp ce se afla în fața sediului Judecătoriei Petroșani, când au făcut un semn de oprire unui autoturism marca Dacia Break de culoare deschisă, conducătorul auto neconformându-se, motiv pentru care organele de poliție au plecat în urmărirea sa. A mai arătat martorul că la scurt timp organele de poliție s-au întors și i-au solicitat să îl însoțească la sediul poliției, unde se găsea o persoană care a fost prezentată ca fiind conducătorul autoturismului în cauză, care a fost testat cu aparatul etilotest și a recunoscut că a consumat 1-2 beri alcoolice. De asemenea, a arătat martorul că șoferul autoturismului care nu a oprit la semnalul organelor de poliție era un bărbat, care era singur în mașină. (f. 18 d.u.p)

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că existența faptei și a vinovăției inculpatului au fost pe deplin dovedite, apărarea inculpatului precum că ar fi fost oprit fără motiv de organele de poliție în timp ce se deplasa ca pieton prin piață, testat cu aparatul etilotest și condus la spital pentru prelevarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este neverosimilă și contrazisă de probele administrate.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. C., de a conduce autoturismul pe drumurile publice având o alcoolemie în valoarea de 1,35 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 al. 1 C. pen, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și în ceea ce privește latura subiectivă a faptei, inculpatul acționând cu forma de vinovăție a intenției indirecte în ceea ce privește punerea în pericol a circulației pe drumurile publice.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, valoarea alcoolemiei depistate în sânge, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul a fost sancționat pentru săvârșirea de fapte ce privesc regimul circulației pe drumurile publice - fila 35 d.u.p, urmând a aplica acestuia o pedeapsă îndreptată spre minimul pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege, apreciind că pedeapsa amenzii este insuficientă pentru educarea și îndreptarea inculpatului .

Instanța a constatat că între data săvârșirii faptei și data judecării cauzei a intervenit o succesiune de legi penale, impunându-se a se stabili legea penală favorabilă inculpatului.

În aplicarea art. 5 Cod Penal, instanța a constatat că starea de fapt reținută își găsește corespondentul atât în prevederile 336 al. 1 din Codul penal actual, cât și în 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

În compararea celor 2 legi succesive, instanța a avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de cele 2 prevederi legale dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a constatat că potrivit Noului Cod Penal are la îndemână următoarele instituții juridice: renunțarea la aplicarea pedepsei - art. 80- 82 NCp, amânarea aplicării pedepsei- art. 83- 90 NCP, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - art. 91- 98 NCp.

Potrivit prevederilor vechiului cod penal, instanța a avut la îndemână instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 și următoarele 1968 și instituția suspendării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 ind. 1 Cod penal 1968.

Față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, iar această modalitate de individualizare a pedepsei va fi un „avertisment” pentru ca inculpatul să realizeze consecințele și gravitatea faptelor sale.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, care, spre deosebire de instituțiile de individualizare a executării pedepsei reglementate în Noul Cod penal, nu presupune supunerea inculpatului la îndeplinirea unor obligații de supraveghere a comportamentului în societate, reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, apreciind că este suficientă pentru îndreptarea inculpatului.

Concluzionând și evaluând în mod global legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal actual în comparație cu cel vechi, instanța a apreciat așadar că, față de instituțiile de individualizare a executării pedepsei aplicabile inculpaților, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul Penal 1968, aplicabil la data la care se afla în vigoare art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată( având în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M.O. nr. 372/ 20.05.2014 s-a stabilit că fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive, instanța apreciază și ca la instituirea sancțiunilor stabilite prin OUG 195/2002 s-au avut în vedere și regulile de individualizare a pedepsei prev. de Codul penal în vigoare).

În consecință, în baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art. 5 Cod Penal a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 al. 1 c.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.

Sub aspectul circumstanțelor reale și personale instanța a reținut faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drum județean, având o alcoolemie peste limita legală, de 1,35 g/l alcool pur în sânge, încercând să evite tragerea la răspundere penală prin nesupunerea la verificarea efectuată de reprezentanții statului, fiind necesară urmărirea sa în trafic și folosirea forței fizice.

Instanța a reținut că în contextul în care fenomenul infracțional în domeniul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80mg/l alcool pur în sânge a luat amploare în ultimul timp, se impune a fi considerat un fenomen infracțional cu un grad sporit de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării de măsuri în consecință, respectiv dispunerea unor pedepse care să își atingă rolul de prevenție și educare atât a inculpatului cât și a societății.

A fost condamnat inculpatul A. C., fiul lui C. și A., născut în 9.05.1971 în Petroșani, jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, CI . nr._ SPCLEP Petroșani, CNP_, domiciliat în Petroșani, ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.

Față de natura și gradul de pericol social al faptei, făcând aplicarea art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal.

În baza art.81 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1968 s-a suspendat în consecință executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.274 al.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței penale atacate și achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.396 alin.5 rap. la art.16 lit.c C.pr.pen.

În motivele de apel, prin apărător, se arată că nici o persoană nu poate fi cercetată și condamnată pentru simpla presupunere a unui agent de circulație, că ar fi condus autoturismul fără a avea o probă care să înlăture orice îndoială rezonabilă.

În această cauză se poate observa că singura presupusă probă este declarația agentului de poliție care menționează că „a presupus că este vorba de inculpat, întrucât știe că acesta circula cu autoturismul în cauză…”, sens în care așa cum prevăd dispozițiile art.103 alin.3 Cod procedură penală, hotărârea de condamnare nu se poate întemeia pe declarațiile investigatorului.

Având în vedere prevederile textului de lege susmenționat, se impune a se face aplicarea în această cauză a dispozițiilor art.4 alin.2 Cod procedură penală având în vedere că există o mare îndoială în ceea ce privește vinovăția inculpatului, îndoiala care se interpretează în favoarea inculpatului.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art.336 alin.1 Cod penal se realizează prin conducere pe drumurile publice a unui vehicul, sens în care se poate observa din materialul probator că inculpatul la momentul solicitării și prelevării probelor biologice nu conducea pe drumurile publice un vehicul, astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal și nici cea prevăzută de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002.

De asemenea, art. 190 alin.8 Cod procedură penală menționează în mod expres că prelevarea de probe biologice se realizează prin conducere pe drumurile publice a unui vehicul, sens în care se poate observa din materialul probator ca inculpatul la momentul solicitării și prelevării probelor biologice nu conducea pe drumurile publice un vehicul astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 Cod penal și nici cea prevăzută de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.

De asemenea art.190 alin.8 Cod procedură penală s-a menționat în mod expres că prelevarea de probe biologice se realizează doar în cazul conducerii unui vehicul, ceea ce în speța de față nu se face dovada conducerii de către inculpat a unui vehicul.

Un aspect foarte important este și declarația martorului Ilascu C. A. audiat în cauză, martor care a menționat că nu a văzut cine se afla la volanul unui autoturism, nu putea să vadă nici el și nici agentul de poliție ce autoturism a fost sau cine se afla la volanul acestuia, având în vedere că era întuneric iar aceștia se aflau cu spatele.

La momentul audierii agentului de poliție, s-a constatat de către instanța de fond că declarația agentului se bazează pe notițe pe care acesta le avea asupra sa fără a fi o relatare liberă a celor constatate de el, putând fi considerată o declarație subiectivă a martorului și nu obiectivă așa cum prevede textul de lege.

De asemenea, un aspect care trebuie avut în vedere la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, este și faptul că instanța de fond a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal și nu cea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În acest sens consideră că instanța de fond nu putea dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, nefiind sesizată cu această încadrare, instanța de fond fiind sesizată cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, articol față de care Curtea Constituțională prin decizia nr.732/16.12.2014 a constatat neconstituționalitatea sintagmei „…care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge…”, sens în care conform art.147 din Constituția României își încetează efectele juridice, textul de lege constatat ca fiind neconstituțional, astfel că instanța de fond nu mai poate dispune condamnarea inculpatului.

Având în vedere toate aceste motive, consideră că se impune achitarea inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Sub aspectul stării de fapt prima instanță a reținut că, în data 11.06.2013, în jurul orei 0,30, un echipaj al poliției rutiere din cadrul Poliției municipiului Petroșani se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., în dreptul clădirii Judecătoriei Petroșani, timp în care se efectua verificarea conducătorului auto I. C. A..

În acest timp, inculpatul A. C. conducea pe . marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, de culoare albă.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o alcoolemie în aerul expirat în valoare de 0,64 mg/l (f.8 d.u.p.) după care a fost condus la Spitalul de Urgență Petroșani, unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (f.10 d.u.p.). În urma analizei a rezultat o alcoolemie în valoare de 1,35 g/l alcool pur în sânge (f.13 d.u.p.).

Deși apelantul nu a recunoscut comiterea faptei, în sensul că nu a condus autoturismul în data 11.06.2013, probele administrate dovedesc contrariul susținerilor acestuia.

Relevantă sub acest aspect este declarația martorului R. L., agentul de poliție care a constatat fapta inculpatului și care a arătat că în vara anului 2013 efectua controlul traficului în fața sediului Judecătoriei Petroșani, când a observat un autoturism ce rula și al cărui șofer a avut un comportament ezitant atunci când a observat organele de poliție. A intrat în intersecție, timp în care i-a făcut semn regulamentar de oprire, dar acesta nu a oprit și a intrat pe .-a urcat împreună cu polițistul local în mașina de serviciu și au urmărit autoturismul care nu oprise. (…). Au văzut totuși că a oprit imediat lângă barul aflat pe pod, iar conducătorul auto a ieșit din mașină și a încercat să fugă pe scări. Au ajuns imediat lângă el, ieșind din mașină și reușind să-l prindă, fără să apuce să urce toate scările.

Apoi inculpatul a fost testat cu paratul etilotest și condus la spital pentru prelevarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (f. 42 d.u.p.).

În fața instanței martorul și-a menținut declarația dată în faza urmăririi penale (fila 85-86 dosarul instanței).

Această declarație poate fi coroborată cu declarația dată în faza de urmărire penală de martorul P. F., proprietarul autoturismului condus de inculpat, care a arătat că autoturismul cu numărul_, actele și cheia autoturismului le-a predat inculpatului din toamna anului 2012, s-a aflat numai în posesia inculpatului, care a avut acceptul să-l conducă oricând are nevoie(f. 39 d.u.p.).

Nu va primi relevanță juridică declarația dată de acest martor în faza de judecată, prin care acesta revine nemotivat asupra celor declarate inițial, și în care arată că cheia și actele au fost lăsate în posesia tatălui inculpatului, inculpatul solicitându-i ocazional permisiunea să în conducă și că mașina a fost tot timpul parcată în fața imobilului în care locuiește inculpatul. Declarația trebuie înlăturată de la soluționarea cauzei având în vedere că raporturile existente între martor și inculpat, aceștia fiind veri, au determinat o modificare a declarației martorului care nu se coroborează cu datele care rezultă din celelalte probe administrate, mai exact cu constatarea faptei de organele de poliție exact la momentul comiterii acestora.

Reținând deci că inculpatul a fost identificat imediat după coborârea din autovehicul, încercând să fugă de organele de poliție, se constată că nu planează nici un dubiu asupra comiterii faptei de către inculpatul A. C., astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.2 C.pr.pen., fiind probat dincolo de o îndoială rezonabilă împrejurarea că acesta a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ la data de 11.06.2013.

Neîntemeiată este și susținerea că instanța de fond nu putea dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 întrucât a fost sesizată cu infracțiunea prev. de art.336 alin.1 C.pr.pen., cu privire la care Curtea Constituțională, prin Decizia nr.732/16.12.2014 a constatat neconstituționalitatea sintagmei ,, care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ,, sens în care textul de lege își încetează efectele conform art.147 din Constituția României.

Pe de o parte, se constată că instanța în mod legal a condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 în condițiile în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 al. 1 c.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.

Pe de altă parte, în contextul constatării neconstituționalității dispozițiile menționate mai sus, conținutul constitutiv al infracțiunii este practic identic cu cel reglementat de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, sub aspectul momentului la care se constată prezența alcoolului în sânge, respectiv momentul conducerii autovehiculului.

În consecință, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. C. împotriva Sentinței penale nr.214/2015 pron. în dosar nr._ al Judecătoriei Petroșani.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., va obliga apelantul A. C. să plătească suma de 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În numele legii

Decide

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. C. împotriva Sentinței penale nr.214/2015 pron. în dosar nr._ al Judecătoriei Petroșani.

Obligă apelantul A. C. să plătească suma de 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.

Președinte, Judecător,

O. M. P. A. G. M.

Grefier,

D. M. H.

Red. O.M.P.

Tehnored. D.M.H.

2 ex/26.11.205

J. Fond C. A. Bârscă

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1128/2015. Curtea de...		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 377/2015.... →

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1112/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1112/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA