Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 4467/107/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1/2015
Ședința publică din 12 ianuarie 2015
Președinte: A. D. B. - judecător
T. C. - grefier
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr. 616/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul contestator D. S., în stare de arest, din Penitenciarul A., asistat de avocat B. C., apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Contestatorul D. S. învederează instanței următoarele:
- a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru droguri de către Tribunalul Argeș;
- solicită reducerea pedepsei conform noului Cod penal, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
- cu referire la pedeapsa de 6 ani și 8 luni aplicată de Tribunalul A. i s-a redus pedeapsa la 5 ani închisoare.
Instanța îl întreabă pe condamnatul contestator D. S. despre motivele contestației dar și cu privire la obiectul cererii introductive.
Condamnatul arată că a înțeles să solicite aplicarea art. 6 Cod penal, cu privire la condamnările definitive, respectiv la pedeapsa de 7 ani închisoare pronunțată de Tribunalul Argeș. Mai arată că este nemulțumit de faptul că prima instanță nu i-a analizat cererea din această perspectivă.
Totodată, relevă că printr-o sentință pronunțată de Tribunalul A. i s-a făcut aplicarea art. 6 din Noul Cod penal și i-a fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune.
Mai susține că a formulat o cerere de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire la celelalte pedepse pe care le are în așteptare, dar cererea a fost respinsă de Tribunalul A..
Sub un alt aspect, mai relevă că nu i s-a realizat contopirea, deși toate infracțiunile pentru care are mandate în așteptare sunt concurente. Nici la Tribunalul Sibiu, unde a rămas definitivă ultima sentință, nu i s-au contopit pedepsele. Condamnatul este nemulțumit că nu i s-a rezolvat situația juridică în 3 ani și 10 luni de când se află arestat.
Instanța, având în vedere obiectul cererii introductive scrise dar și susținerile condamnatului D. S. la acest termen de judecată, raportat la împrejurarea că instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea deoarece aceasta nu s-ar încadra între cauzele de contestația la executare, prev. de art. 598 din noul Cod de procedură penală, pentru respectarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 CEDO, pune în vedere părților și participanților, dacă nu mai au alte cereri de formulat, ca odată cu dezbaterea cauzei, pe lângă motivele condamnatului, să aibă în vedere și un motiv invocat de instanță, din oficiu, constând în trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a fi analizată cererea în raport cu obiectul acesteia.
Avocat B. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul D. S., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Susține că, așa cum a arătat în cerere, condamnatul dorește contopirea pedepselor, respectiv clarificarea situației sale juridice chiar dacă mai are alte mandate în așteptare.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Condamnatul D. S., având ultimul cuvânt, solicită a nu se mai trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, ci a se dispune contopirea pedepselor de către Curtea de Apel A. I..
Precizează că nu mai dorește să se plimbe la instanțe, ci dorește să fie trimis la penitenciarul apropiat de domiciliu, unde poate beneficia de regimul semideschis.
Relevă că a uzat de dispozițiile art. 320 Cod procedură penală, recunoscând faptele și precizând că aproape toate infracțiunile le-a denunțat el.
Concluzionând, învederează că a luat act de cele puse în discuție de instanță, însă dorește a se efectua acum contopirea pedepselor.
Deliberând asupra contestației de față,
CURTEA DE APEL
Constată:
Din cererea introductivă a condamnatului, rezultă că acesta a solicitat analizarea condamnării la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicate prin sentința 367/16.08.2011 a Tribunalului Argeș, din perspectiva art. 6 din noul Cod penal, care a fost expres indicat în cerere.
Fără a pune în discuție calificarea cererii condamnatului (la termenul de judecată din 24.11.2014 prima instanță mulțumindu-se să-l întrebe pe condamnat doar dacă-și menține contestația), prima instanță a reținut că cele solicitate de condamnat prin cerere introductivă nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 alin. 1 din noul Cod de procedură penală și a respins cererea ca inadmisibilă.
Această soluție a primei instanțe este greșită și are la bază tocmai lipsa unei calificări a cererii inculpatului, operațiune care presupune stabilirea dispozițiilor legale care reglementează mijlocul procedural prin intermediul căruia solicitările condamnatului pot primi un efect juridic sau, cu alte cuvinte, stabilirea obiectul cauzei.
Desigur, o calificare greșită a cererii introductive, ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 din noul Cod de procedură penală, a fost făcută în procedura înregistrării și a repartizării aleatorii, prevăzută de art. de art. 93 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, dar prima instanță nu era ținută de această calificare, ce se realizează încă în etapa activității premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ (cum este și denumirea Secțiunii a II-a din Capitolul III al aceluiași Regulament).
Dacă ar fi analizat cererea condamnatului din această perspectivă, prima instanță ar fi observat, fără prea mare dificultate, că prin intermediul ei s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal, pentru care noul Cod de procedură penală prevede un alt mijloc procedural decât contestația la executare propriu-zisă prevăzută de art. 598.
Această procedură prin care se tinde la aplicare art. 6 din noul Cod penal este reglementată în art. 595 din noul Cod de procedură penală, conform căruia când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Mijlocul procedural prevăzut de art. 595 din noul Cod de procedură penală este perfect aplicabil în speță, dacă se are în vedere că aplicabilitatea art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală a încetat la expirarea celor 6 luni de la data intrării în vigoare a noului Cod penal (termen stabilit în alin. 1 al art. 23 invocat mai sus) și dacă se observă că cererea condamnatului a fost înregistrată la prima instanță la data de 09.10.2014.
Curtea mai observă că, deși a respins (în urma greșitei calificări ca și contestație la executare propriu-zisă) ca inadmisibilă cererea condamnatului, prima instanță a menționat, în contradicție cu propria ei calificare, faptul că, de altfel, situația juridică a condamnatului a mai fost analizată din perspectiva incidenței legii penale mai favorabile prin sentința penală nr. 369/04.03.2014 a Tribunalului A. (care lipsește de la dosar) și prin sentința penală nr. 508/04.08.2014 a Tribunalului A. (aflată la f. 4 din dosarul de primă instanță).
Din aceste din urmă considerente al sentinței contestate Curtea desprinde concluzia că prima instanță, deși nu trebuia să o facă, dată fiind calificare pe care ea însăși a dat-o cererii, s-a referit și la o inadmisibilitate a cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, care ar rezulta din existența unor alte hotărâri judecătorești definitive care ar fi tranșat aceeași chestiune.
Realizând o proprie analiză a sentinței penale nr. 508/04.08.2014 a Tribunalului A. (aflată la f. 4 din dosarul de primă instanță), care se referă și la sentința penală nr. 369/04.03.2014 a Tribunalului A. (care lipsește de la dosar), Curtea observă că acestea nu au avut în vedere
- nici condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința (indicată în cererea introductivă) nr. 367/16.08.2011 a Tribunalului Argeș (sentința penală 369/04.03.2014 a Tribunalului A. referindu-se la condamnarea la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 455/2013 a Tribunalului A.) și
- nici întreaga situație juridică a condamnatului (prin sentința penală nr. 508/04.08.2014 a Tribunalului A. fiind respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile fără a fi analizată pe fond, cu motivarea că pentru condamnarea la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 455/2013 a Tribunalului A., există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, iar pentru restul mandatelor în așteptare trebuie să se realizeze, mai întâi, o contopire și apoi să se procedeze la analiza aplicabilității art. 6 din noul Cod penal).
În aceste condiții, în care prima instanță, din cauza unei greșite calificări, nu a analizat pe fond cererea inculpatului, singura soluție care poate fi pronunțată asupra prezentei contestații este admiterea ei, desființarea integrală a sentinței penale nr. 616/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Deși cazul constând în lipsa analizei pe fond a cererii introductive nu este prevăzută expres, de art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală, ca o cauză ce poate întemeia soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare, Curtea apreciază că lipsa nejustificată a analizei pe fond a unei cererii în primă instanță reprezintă o încălcare nepermisă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
De altfel, Curtea mai consideră că rejudecarea de către prima instanță a cererii condamnatului de aplicare a art. 6 din noul Cod penal se impune și pentru că, pentru a se da o rezolvare completă situației condamnatului, trebuie să fie realizate, succesiv, următoarele operațiuni:
- în prima etapă, o contopire a tuturor condamnărilor rămase definitive anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, contopire ce se va face potrivit dispozițiilor din vechiul Cod penal (la această operațiune de contopire, pedepsele analizate deja prin eventuale hotărâri definitive de aplicare a legii penale mai favorabile urmând a fi privite astfel cum au fost, eventual, reduse);
- în a doua etapă, analiza incidenței art. 6 din noul Cod penal asupra noii situații juridice a condamnatului, obținută după realizarea contopirii din prima etapă;
- în a treia etapă, contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile rămase definitive ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, cu pedepsele (individuale) rezultate după parcurgerea etapei a doua, această din urmă contopire urmând a se face potrivit dispozițiilor din codurile penale succesive care vor fi apreciate mai favorabile.
Pentru a parcurge cele trei etape, prima instanță va trebui, bineînțeles, să solicite toate hotărârile judecătorești pertinente, să analizeze relațiile (de concurs, de pluralitate intermediară sau de recidivă dintre infracțiuni) și să aplice dispozițiile legale indicate.
Dacă s-ar realiza pentru prima dată în calea de atac aceste operațiuni de contopire, astfel cum condamnatul a solicitat, Curtea apreciază că s-ar încălca și regula de principiu trasată prin decizia nr. 70/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Pentru toate aceste considerente Curtea,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația declarată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr. 616/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, pe care o desființează integral și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură rămân în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. B. T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
22.01.2015, 2 ex.
J.F. C. M.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 80/2015. Curtea de... | Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... → |
|---|
