Distrugerea (art.253 NCP). Decizia nr. 473/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 473/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3551/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 473/A/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 332/25.11.2014 pronunțată de judecătoria A. I. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanțaconstată că în raport de dispozițiile art. 267 C.pr.pen. s-a efectuat verificarea fisei de evidență pentru codul numeric personal pe care îl deține intimatul-inculpat S. V. pentru a stabili dacă există în baza de date informații referitoare la o altă adresă oficială, singura adresă cunoscută autorităților este cea la care s-a îndeplinit procedura de citare până în acest moment.
Întrebată fiind reprezentanta Ministerului Public arată ca nu are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. care vizează două puncte, unul principal – condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii cu meținerea liberării condiționate pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 C.pen., iar în subsidiar dacă se va aprecia că fapta de distrugere, în împrejurările în care a fost comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni așa cum a stabilit instanța de fond, să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, fapt omis de instanța de fond.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 332 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală, raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului S. V. (fiul lui Natural și A., născut la data de 15.01.1969 în Orăștie, jud. Hunedoara, domiciliat în Cugir, .. 8, ., cetățean român, divorțat, stagiul militar satisfăcut, studii generale, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal anterior, fapta concret săvârșită de inculpat neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin.1, art. 25 alin. 1 și art. 23 alin. 3 Cod pr.pen. raportat la art. 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. ORAȘULUI CUGIR, în contradictoriu cu inculpatul având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 4894,20 lei cu titlu de despăgubiri civile, cuantumul pretențiilor civile fiind recunoscut în totalitate de către inculpat.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
1.Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel, la data de 12.04.2013, organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului Cugir au fost sesizate prin apel la SNAU 112 de către numitul G. C. C. cu privire la faptul că o persoană a distrus filigoria amplasată în Parcul D. din orașul Cugir. La data de 12.04.2013, în jurul orelor 14:00, inculpatul S. V. se afla în parcul D. din orașul Cugir. Pe fondul consumului de alcool și al tulburării provocate de o ceartă cu prietenul fiicei sale, inculpatul a distrus Pavilionul de 12 persoane (filigorie) amplasat în Parcul D. din orașul Cugir, pe care l-a împins, iar acesta a început să se clatine și a căzut la pământ.
Din declarațiile martorului G. C. C. care se afla în parc cu copiii reiese că acesta l-a observat pe inculpat cum a răsturnat filigoria, iar ulterior a anunțat organele de poliție prin apel la SNAU 112.
Declarațiile martorului G. C. C. se coroborează cu cele ale martorului D. N. care se afla pe o bancă în parc și l-a observat pe inculpat, care aflându-se în stare de ebrietate, a împins cu mâinile în repetate rânduri filigoria până când aceasta a căzut la pământ.
Valoarea filigoriei distruse este de 4894,20 de lei conform adresei nr. 6542/2013 emisă de P. orașului Cugir.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptei, arătând că a săvârșit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice și fiindcă se certase cu prietenul fiicei sale.
De altfel, starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, prevăzută de art. 375, art. 377 C.proc.pen. și declarației date în acest sens (f. 75 ds. inst.).
2.În drept:
Fapta inculpatului S. V. constând în aceea că, în data de 12.04.2013, în jurul orei 14:00, a distrus cu intenție Pavilionul de 12 persoane (filigorie) amplasat în Parcul D. din orașul Cugir, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în data de 12.04.2013, în termenul de liberare condiționată a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin S.p. nr. 33/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul A. rămasă definitivă prin D.p. nr. 4148/28.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care a fost liberat condiționat la data de 21.09.2010 cu un rest de pedeapsă de 951 zile, constituind astfel al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în sensul dispozițiilor art. 37 lit. a) Cod penal anterior,
Instanța a reținut în încadrarea juridică dată faptei dispozițiile Codului penal anterior în ansamblul său, apreciind că aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatului prin raportare la soluția ce urmează a se pronunța în cauză, precum și ținând cont de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014- conform cărora legea penală mai favorabilă se aplică în mod global neputându-se combina dispoziții legale din legi penale succesive, motiv pentru care a reținut aplicarea art. 5 Noul cod penal ca unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
Astfel, față de inculpatul din prezenta cauză, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedura penală, potrivit cărora în ipoteza în care in cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal, sunt aplicabile dispozitiile art. 18^1 din Codul penal din 1968, ca lege penala mai favorabilă instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
În continuare, instanța reține prevederile art. 181 C. pen., potrivit cărora dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A.. (2) al art. 181 C. pen. dispune că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele desăvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Față de textele legale mai sus enunțate, se constată că determinarea pericolului social se face în concret prin raportare la situația concretă din cauză, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-se reproșa, în opinia instanței, inculpatului frecvența faptelor de natură penală săvârșite.
Astfel, instanța nu contestă starea de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul S. V., însă constată că fapta comisă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, lezând de o maniera minimă patrimoniul persoanei vătămate-P. orașului Cugir, prejudiciul a fost recunoscut în totalitate de către inculpat fiind de acord să îl achite, inculpatul are vârsta de 45 de ani, a recunoscut în totalitate și contribuția sa la comiterea faptei, colaborând cu autoritățile pe întreg parcursul procesului penal, modalitatea de comitere a faptei nu este una ce relevă agresivitatea acestuia, ci pe fondul consumului de alcool și în stare de nervozitate a împins cu palmele filigoria care a început să se clatine și a căzut la pământ (fapt confirmat și de martorii oculari), aspecte de natură a contura atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și vădita lipsă de importanță a faptei sale.
În consecință, reținând în ansamblu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior- cu corespondent în art. 74 Noul cod penal, și raportând circumstanțele reale la cele personale, instanța apreciază că soluția de achitare conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind codul de procedura penala, rap. la art. 18 ind.1 CP anterior, își poate atinge scopul educativ, păstrându-se în același timp și fermitatea actului de justiție, pe de altă parte soluția fiind și una echitabilă raportat la faptul că partea civilă P. orașului Cugir a obținut despăgubirea în cuantumul solicitat în cursul urmăririi penale și ulterior în fața instanței de judecată, prin obligarea inculpatului la plata sumei de 4894,20 lei, sumă care de altfel a și fost recunoscută de către inculpat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală, raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, a dispus achitarea inculpatului S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal anterior, fapta concret săvârșită de inculpat neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
3.Asupra laturii civile din cauză:
Raportat la soluționarea acțiunii civile din prezenta cauză, instanța constată că persoana vătămată - P. orașului Cugir s-a constituit parte civilă în cauză, în contradictoriu cu inculpatul, cu suma de 4894,20 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Față de aceasta instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 1357 alin. 1 cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că inculpatul, a recunoscut cuantumul pretențiilor civile solicitate de partea civilă și a fost de acord să o despăgubească (conform declarației date în fața instanței de judecată f. 75 ds. inst.), împrejurare față de care a reținut dispozițiile legale prev. de art. 23 alin. 3 C.pr.pen.
Aplicând acest raționament la situația de față, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (faptei ilicite, tradusă în infracțiunea de distrugere; vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției, prejudiciu material probat prin materialul probator administrat în cauză, dar și legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs), a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. ORAȘULUI CUGIR, în contradictoriu cu inculpatul având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 4894,20 lei cu titlu de despăgubiri civile, cuantumul pretențiilor civile fiind recunoscut în totalitate de către inculpat.
4.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. P. de pe lângă Judecătoria A. I. care invocă nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond care l-a achitat pe inculpat de sub acuzația comiterii infracțiunii de distrugere și a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Susține că s-a omis valoarea ridicată a prejudiciului creat de inculpat prin fapta sa, că fapta a fost comisă în termenul de supraveghere a liberării condiționate acordat inculpatului conform punctului 4 din cazierul judiciar, ce denotă incorigibilitatea acestuia în ciuda clemenței instanței de judecată, care l-a liberat înainte de executarea integrală a pedepsei.
Solicită condamnarea inculpatului intimat la pedeapsa amenzii penale cu menținerea liberării condiționate și, în subsidiar, dacă se va menține soluția de achitare, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art. 91 lit. c C.pen. din 1969.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea căii de atac prev. de art.416 – 419 C.pr.pen.
Curtea a procedat la notificarea oficială a inculpatului intimat despre existența pe rolul instanței de control judiciar a acestei cauze. Fiind citat cu mandat de aducere în contextul în care nu s-a prezentat și nu au existat dovezi ale primirii procedurii de citare, constată din procesul-verbal depus la fila 15 de Poliția Orașului Cugir că inculpatul nu mai locuiește la domiciliul cunoscut de autorități de aproximativ 6 luni.
În raport de dispozițiile art. 267 C.pr.pen. s-a procedat la verificarea prin accesul direct la baza electronică de date al M.A.I.- Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date (fila 17) a adresei despre care inculpatul a informat autoritățile că ar locui în mod efectiv și s-a constatat că adresa la care a fost citat cu mandat de aducere (pe care nu o mai folosește de aproximativ 6 luni) este adresa furnizată autorităților de către inculpat.
Din acest motiv, față de inculpat s-a îndeplinit procedura de citare conform art. 259 alin. 5 C.pr.pen.
Curtea relevă împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în fața judecătorului instanței de fond la termenul din 18.11.2014, când s-a consemnat declarația sa și solicitarea de a se recurge la procedura simplificată (fila 75 dosar fond).
În raport de criticile invocate de acuzare, de circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea de distrugere (recunoscută de inculpat și asumată în integralitate, atât sub aspect penal cât și al cuantumului despăgubirilor civile), coroborat cu vârsta pe care o are, împrejurarea comiterii în perioada liberării condiționate, lipsa diligențelor minime în acoperirea prejudiciului creat comunității, Curtea apreciază justificate criticile formulate în cauză.
Din perspectiva dispozițiilor art. 18 ind. 1 C.pen. anterior fapta există în materialitatea ei, dar nu întrunește gradul de pericol al unei infracțiuni, element esențial în raport de art. 17 C.pen. anterior.
Pentru considerentele anterior invocate, gradul de pericol social al faptei a fost greșit evaluat și se impune o reanalizare a acestuia.
În raport de dispozițiile art. 5 C.pen. legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală veche și potrivit art. 396 alin. 2 C.pr.pen. va fi condamnat inculpatul deoarece fapta există dincolo de orice îndoială rezonabilă, constituie infracțiunea de distrugere și a fost săvârșită de inculpat.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, va condamna pe inculpatul S. V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, pedeapsă care corespunde criteriilor de individualizare judiciară enumerate anterior.
În baza art. 61 alin. 1 C.pen. 1969 va menține beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 331/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 4148/28.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹ C.pen. 1969 referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii în pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea acesteia.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admiteapelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 332/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință:
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și va proceda la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Va stabili legea penală veche a fi legea mai favorabilă inculpatului în cauză.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, va condamna pe inculpatul S. V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Va menține beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 331/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 4148/28.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹ C.pen. 1969 referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii în pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea acesteia.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 332/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Stabilește legea penală veche a fi legea mai favorabilă inculpatului în cauză.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, condamnă pe inculpatul S. V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Menține beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 331/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 4148/28.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹ C.pen. 1969 referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii în pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.
Red/tehn./CMM/DM
2ex./29.05.2015
Jud.fond B. D. M.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 494/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
