Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 630/A/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr.37/2015 din 23.03.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și în care s-a stabilit termen de pronunțare la data de 18 iunie 2015.
CURTEA DE APEL
Deliberând cu privire la apelul penal de față, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.37/2015 din 23.03.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul R. M. la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic., art. 35 al.1 C.pen., art. 396 al.10 C.p.p ., art. 74/1 al.2 C.pen din 1969 și art.5 Cp.
S-a constatat stinsă acțiunea civilă prin achitarea integrală a prejudiciului în cuantum de 276.422 lei către partea civilă S. R. prin ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța nr.333/P/2013, emisă la 13.11.2013 de P. de pe lângă Tribunalului Hunedoara.
În temeiul art. 2 din OUG 75/2001, s-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri va fi comunicată DGRFP C. pentru înscrierea în cazierul fiscal.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.333/P/201, P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.a ) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin.1 Cp, 41 alin.1 Cp și art.5 Cp .
Prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul anului 2009 – 2010, după ce s-a instalat într-o tabără de corturi împreună cu familia, pe raza comunei Băcia, a colectat fier vechi împreună cu membrii familiei sale. Cantitățile colectate au fost predate de inculpat la un centru de colectare a fierului vechi aparținând . SRL Hunedoara, încasând în schimbul acestora suma de 604.818,56 lei. S-a reținut că, despre cantitatea totală de 881.055 Kg de fier vechi, inculpatul a declarat că provine din gospodăria personală urmărind astfel să se sustragă de la plata impozitului pe venit. De asemenea, sumele de bani încasate din această activitate au depășit echivalentul a 35.000 euro, plafon de la care activitatea desfășurată de inculpat impunea și plata taxei pe valoare adăugată
S-a reținut că, în această manieră, inculpatul ar fi produs statului un prejudiciu de 276.422 lei din care 96.771 lei reprezintă impozit pe venit, 66.296 lei accesorii calculate la impozitul pe venit neachitat, 78.650 lei TVA și 34.705 lei accesorii calculate la TVA neachitată, sume cu care S. R. s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală când a și achitat 8.000 de lei din impozitul și TVA datorate.
Prezent în fața instanței, a declarat că recunoaște săvârșirea faptei și a solicitat judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea, a achitat integral prejudiciul, inclusiv dobânzile și penalitățile calculate de partea civilă cu privire la impozitul pe venit și TVA.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că există probe care demonstrează mai presus de orice îndoială faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.
La dosarul de urmărire penală există 42 de adeverințe de primire și plată a unor cantități de deșeuri din fier, toate emise de către . SRL Hunedoara, pe acestea fiind menționat ca persoană care a predat cantitățile de fier inculpatul R. M. (filele 6-47 dosar Up). Inculpatul este cert identificat fiind indicat numele, domiciliul, . de identitate, codul numeric personal și semnătura. Pe toate aceste adeverințe inculpatul a completat mențiunea conform căreia fierul vechi predat centrului provine din gospodăria proprie.
Prima adeverință este datată 25.06.2009, iar ultima este datată 21.12.2010 cantitatea totală de fier vândută în acest interval, în 42 de situații, fiind de 881.055 Kg, în valoare totală de 604.818,56 lei.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R. M. care, în perioada 25.06.2009 – 21.12.2010, în 42 de împrejurări, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a valorificat la un centru de colectare al S.C. ,,Casito Trans Impex’’ SRL Hunedoara cantitatea totală de 881.055 Kg de fier vechi declarând că provine din gospodăria proprie, cu scopul de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, în cuantum total de 276.422 lei, inclusiv majorări și penalități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin.1 C.p., art. 41 alin.1 Cp și art.5 Cp .
Fiind cu certitudine dovedită vinovăția inculpatului urmează ca acesta să fie condamnat la 1000 lei amendă penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 cu aplic., art. 35 al.1 C.pen, art. 396 al.10 C.p.p ., art. 74/1 al.2 C.pen din 1969 și art.5 Cp.
La individualizarea pedepsei, instanța are în vedere dispozițiile legii penale mai favorabile, respectiv prevederile Legii nr. 241/2005, în forma avută de acest text de lege la data săvârșirii faptei și dispozițiile art. 74/1 al.2 C.pen din 1969, text de lege care a fost declarat neconstituțional, însă, în intervalul în care a fost în vigoare, adică din 26.10.2010 până la declararea sa ca neconstituțional, a produs efecte. Acest text de lege constituie lege penală mai favorabilă în cauza de față, întrucât permite aplicarea pedepsei amenzii.
Instanța optează pentru aplicarea unei pedepse cu amendă, în cuantum redus, având în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei, prezentarea sa în fața organelor judiciare, eforturile făcute pentru acoperirea integrală a prejudiciului și, nu în ultimul rând, modalitatea simplă de comitere a faptei. Inculpatul a săvârșit fapta într-o manieră simplă, nu a implicat alte persoane fizice sau juridice, nu a luat măsuri speciale pentru a împiedica organele de control fiscal să descopere fapta, nu a plăsmuit înscrisuri pentru a da aparență de legalitate faptelor sale. S-a limitat să colecteze deșeuri de fier și să le vândă, declarând sursa acestora ca fiind gospodăria proprie.
Nu se pune problema revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, cu termen de încercare de 5 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 427/2007 a Judecătorie Râmnicu V., definitivă prin neapelare la 24.05.2007( fila 36-37 dosar instanță), întrucât termenul de încercare s-a împlinit la 24.05.2012, iar fapta care face obiectul prezentului dosar a fost descoperită, conform procesului verbal de sesizare din oficiu( fila 3 dos. up), la 09.04.2013.În conformitate cu disp. art. 83 al.2 din Codul penal din 1969, care reglementează regimul revocării suspendării pedepsei la care am făcut referire mai sus, având în vedere prevederile art. 15 al.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal, revocarea suspendării executării pedepsei pentru fapte noi săvârșite în termenul de încercare nu are loc dacă fapta a fost descoperită după împlinirea termenului de încercare.
Având în vedere faptul că inculpatul a acoperit integral prejudiciul, achitând cu ordin de plată ( filele 78,79 dos.up și 10-11, 35, 63, 66-67, 72-73) suma de 276.422 lei părții civile, urmează ca instanța să constate stinsă acțiunea civilă promovată de partea civilă S. R. prin ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
De asemenea, va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța nr.333/P/2013, emisă la 13.11.2013 de P. de pe lângă Tribunalului Hunedoara, sechestrul având ca scop recuperarea prejudiciului. Cum prejudiciul a fost recuperat, menținerea măsurii asiguratorii nu mai are justificare.
În temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 75/2001, o copie a prezentei hotărâri va fi comunicată DGRFP C. pentru înscrierea în cazierul fiscal.
Inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 274 C.p.p
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor scrise de apel parchetul critică hotărârea sub aspectul omisiuni instanței de fond de a face aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, referitoare la comunicarea hotărârii la oficiul comerțului, a omisiunii comunicării hotărârii de condamnare la cazierul fiscal, potrivit art. 4 și art. 6 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 modificată prin Legea nr. 146/2005 .
Oral cu ocazia dezbaterii apelului, reprezentantul parchetului a invocat și aspectle de nelegalitate privind reținerea greșită a art. 35 alin. 1 din Codul penal și al omisiunii reținerii stării de recidivă, încălcându-se astfel principiul aplicării globale a legii penale.
III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de Ministerul Public în apel, precum și din oficiu, dar în limitele prevăzute de art. 417 și art. 418 C. pr.pen., raportat și la art. 5 Cod penal, Curtea constată că apelul parchetului este fondat urmând a fi reformată sentința penală atacată în limitele și pentru motivele ce se vor expune în continuare:
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că situația de fapt și vinovăția R. M. au fost corect reținute, acesta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 23.03.2015, să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate fapta reținută prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit, și deci nu le contestă.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, se reține,, în adevăr, că instanța de fond nu a aplicat legea penală mai favorabilă în mod global, încălcând astfel dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 care precizează că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive.
În concret, prima instanță a reținut greșit la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 comisă de inculpatul R. M. dispozițiile art. 35 alin. 1 din Cod penal privind forma continuată a infracțiunii, atâta timp cât a constatat, de altfel corect, că în cauză legea penală mai favorabilă este legea veche. Ori, în respectarea dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 în mod legal judecătorul de fond trebuia să rețină dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 privind forma continuată a infracțiunii.
În aceeași ordine de idei, prima instanță deși a constatat corect că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 15 al.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal rap. la art. 83 al.2 din Codul penal din 1969, privind revocarea suspendării pedepsei, în mod greșit a omis să rețină dispozițiile art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969 privind starea de recidivă, raportat la condamnarea anterioară de 3 ani închisoare, cu termen de încercare de 5 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 427/2007 a Judecătorie Râmnicu V., definitivă prin neapelare la 24.05.2007.
Astfel, fapta inculpatului care, în perioada 25.06.2009 – 21.12.2010, în 42 de împrejurări, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a valorificat la un centru de colectare al S.C. ,,Casito Trans Impex’’ SRL Hunedoara cantitatea totală de 881.055 Kg de fier vechi declarând că provine din gospodăria proprie, cu scopul de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, în cuantum total de 276.422 lei, inclusiv majorări și penalități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal din 1969, art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal.
Relativ la critica parchetului privind omisiunea aplicării dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 privind efectuarea cuvenitelor înregistrări în registrul comerțului în privința inculpatului R. M., Curtea o privește ca întemeiată.
Potrivit art.7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, instanțele judecătorești sunt obligate să trimită Oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte și mențiuni a căror înregistrare este cerută de lege (alin. 1), iar în aceste încheieri și hotărâri instanțele vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului (art. 2).
Între altele, se vor înregistra mențiunile referitoare la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie (art. 21 lit. g).
În raport cu aceste dispoziții legale, tribunalul, condamnând pe inculpatul R. M. pentru infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită în exercitarea profesiei de comerciant, acesta devenind nedemn de a o mai exercita, avea obligația să dispună în cuprinsul dispozitivului hotărârii de condamnare și efectuarea înregistrării acesteia în Registrul Comerțului.
În ce privește critica parchetului privind omisiunea judecătorul de fond de a dispune comunicarea unei copii a hotărârii de condamnare D.G.R.F.P. C. pentru înscrierea în cazierul fiscal, instanța de apel constată că această critică este total nefondată, prima instanță aplicând dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 75/2001 modificată prin Legea nr. 146/2005 privind înscrierea în cazierul fiscal a hotărârii de condamnare.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2, lit. a ) Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, va desființa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul reținerii greșite a art. 35 alin. 1 din Codul penal, al omisiunii reținerii stării de recidivă și al omisiunii aplicării art. 7 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 .
Se va reține la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală comisă de inculpatul R. M. dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, în loc de dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod penal, și se vor reține și dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal din 1969.
În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 decide efectuarea cuvenitelor înregistrări în registrul comerțului în privința inculpatului R. M..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr.37/2015 din 23.03.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul reținerii greșite a art. 35 alin. 1 din Codul penal, al omisiunii reținerii stării de recidivă și al omisiunii aplicării art. 7 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite,
Reține la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală comisă de inculpatul R. M. dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, în loc de dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod penal, și reține și dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal din 1969.
În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 decide efectuarea cuvenitelor înregistrări în registrul comerțului în privința inculpatului R. M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06. 2015.
Președinte,Judecător,
S. TrifGheorghe L. O.
Concediu odihnă
Conform art. 406 alin. 4 c.p.p.
Semnează președintele de complet
Judecător S. T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. S.T.
2 ex./16.07.2015
Jud. fond S. I. A.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 609/2015. Curtea de Apel... | Punerea la dispoziţie a unui local/locuinţe pentru consum de... → |
|---|
