Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2949/243/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 283/A/2015

Ședința publică din 12 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C.

Judecător A. L.

Grefier N. M.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de

Procuror A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria H. împotriva Sentinței penale nr. 183/2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 05.03.2015, când instanța, conform dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la data de 12.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 183/2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ în temeiul art. 10 al. 1 ultima teză din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, raportat la art. 19 din Legea 255/2013 privind punerea în aplicare a Codului de procedură penală, art. 5 din Codul penal, a fost achitat inculpatul L. R., fiul lui S. și I., născut la data de 03.08.1968 în localitatea H. – județul H., domiciliat în H., ., ., județul H., CNP_, necăsătorit, administrator, studii medii, cu antecedente penale, cu domiciliul procesual ales în Municipiul H., .. 9, ., .>infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Codul penal din 1969 (perioada scadentă a sumelor august 2009- decembrie 2011).

A fost condamnat inculpatul L. R., cu datele personale arătate mai sus, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire a mai mult de 5 persoane la muncă, fără întocmirea contractelor de muncă, prevăzută de art. 264 alin. 3 din Legea 53/2003 privind Codul muncii, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În baza art. 71 Cod penal din anul 1969 rap la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, respectiv de-a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de-a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre este în concurs cu infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. pentru care a fost condamnat inculpatul la 10 luni închisoare prin sentința penală nr. 75/2013 a Judecătoriei H. pronunțată în dosar_ definitivă prin neapelare la data de 22.04.2013.

În temeiul art. 36 al. 1 raportat la art. 34 lit b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 75/2013 a Judecătoriei H., cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 raportat la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 și art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art. 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau a neplății despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea de față.

S-a constatat că prejudiciul de 12.681 lei reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, cauzat prin infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost achitat inculpatul prin prezenta hotărâre, a fost reparat de inculpat prin plată către partea civilă S. R. Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 265 al. 5 lit a și b din Legea 53/2003 republicată (așa cum a fost în vigoare la data săvârșirii infracțiunii ), art. 1357, art. 1369 al. 1 din Codul civil, au fost admise acțiunile civile ale părților civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., M. R. D. cu domiciliul în H., str. .. 5, ., ., S. C. cu domiciliul în H., ., ., ., S. I. V. F. cu domiciliul în H., .. 2, ., . și M. G. cu domiciliul în H., . A, ., ., și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . cu sediul social în ., județul H., CUI_, să plătească:

-4633 lei către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentând impozite, taxe și contribuții de asigurări sociale, inclusiv accesorii, pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoanele ar fi fost angajate legal.

-1700 lei către partea civilă M. R. D., 300 lei către partea civilă S. C., 1200 lei către partea civilă S. I. V. F. și 400 lei către partea civilă și M. G., reprezentând salarii restante.

S-a constatat că persoanele vătămate A. A. A. cu domiciliul în H., .. 1, ., . și F. M. N. cu domiciliul în H., .. 15, ., ., jud. H., nu s-au constituit ca parte civilă în cauză.

În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar în temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea hotărârii Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului H., pentru efectuarea mențiunilor conform legii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Starea de fapt descrisă în rechizitoriu se confirmă, în sensul că inculpatul în calitate de administrator al părții responsabile civilmente . H., deși a stabilit și reținut sumele datorate de societatea respectivă cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă pentru perioada august 2009-decembrie 2011, nu a procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat. Inculpatul, cu intenție, nu a procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de „stopaj la sursa", întrucât din balanțele de verificare întocmite de societate, respectiv din contul de casă, menționate în rechizitoriu, rezultă că în această perioadă societatea a avut venituri cu mult peste impozitele și contribuțiile datorate, însă inculpatul nu a plătit datoriile către bugetul de stat, plătindu-și însă furnizorii.

De asemenea, din denunțul formulat de Inspectoratul Teritorial de Muncă H., din procesul verbal de control întocmit de instituția respectivă (f 171-189 dos urm pen), din declarațiile părților civile M. R. D. (f 260 dos urm pen), S. C. (f 265 dos urm pen), S. I. V. F. (f 270 dos urm pen), M. G. (f 275 dos urm pen) și din declarațiile persoanei vătămate A. A. A. (f 277 dos urm pen), rezultă că în cursul lunii mai 2012 inculpatul L. R. a primit la muncă, fără a li se încheia în prealabil contracte individuale de muncă, pe numiții A. A. A., F. M. N., M. G., M. R. D., S. I. V. F. și S. C.. Toți aceștia au efectuat lucrări la Spitalul Municipal H. sub coordonarea inculpatului, în baza unui contract de prestări servicii încheiat între partea responsabilă civilmente . H. reprezentată prin inculpat în calitate de executant și . SRL în calitate de beneficiar. Persoanele vătămate M. R. D., S. C., S. I. V. F. și M. G. nu și-au încasat salariile promise de inculpat pentru munca prestată în luna mai 2012, aceștia constituindu-se ca parte civilă împotriva inculpatului în cursul urmăririi penale pentru a-și recupera salariile restante.

În drept, faptele inculpatului L. R., care, în calitate de administrator al . Teliucu Inferior – jud. H., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.09._11 (perioada de formare a sumelor august 2009- decembrie 2010) a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă pentru angajații societății sale, în sumă totală de 8.400 lei, la care au fost calculate accesorii pentru neplata la termen, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de stopaj la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

De asemenea, fapta inculpatului L. R. de a primi la muncă, fără a li se încheia în prealabil contracte individuale de muncă, în perioada de început a lunii mai 2012, un număr de 6 persoane - A. A. A., F. M. N., M. G., M. R. D., S. I. V. F. și S. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire a mai mult de 5 persoane la muncă, fără întocmirea contractelor de muncă, prevăzută de art. 264 alin. 3 din Legea 53/2003.

În privința infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, după cum s-a arătat mai sus, inculpatul a acoperit integral prejudiciul de_ lei, astfel că în temeiul art. 10 al. 1 ultima teză din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (astfel cum a fost în vigoare până la 31.01.2014), raportat la art. 19 din Legea 255/2013 privind punerea în aplicare a Codului de procedură penală, art. 5 din Codul penal, instanța l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea respectivă.

S-a apreciat că inculpatului nu-i este imputabil faptul că n-a plătit prejudiciul până la primul termen de judecată, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, anterior primului termen de judecată, partea civilă S. R. a arătat că prejudiciul este de 4633 lei, nearătând din ce se compune (f 22), iar inculpatul a plătit 5000 de lei anterior primului termen de judecată cu chitanța din data de 26.09.2014 (f 30). La solicitarea instanței, partea civilă a lămurit cuantumul prejudiciului cu care se constituie parte civilă, doar printr-o adresă trimisă prin fax în ziua celui de-al doilea termen de judecată din data de 21.10.2014 (f 39), astfel că inculpatul n-a putut plăti nici la acel termen diferența din prejudiciu, ci a achitat-o la data de 10.11.2014, anterior celui de-al treilea termen de judecată.

În privința infracțiunii de primire la muncă a mai mult de 5 persoane fără încheierea contractului de muncă prevăzută de art. 264 alin. 3 din Legea 53/2003, reținând din probele analizate mai sus, că infracțiunea există, că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție, instanța a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei, după cum se va arăta mai jos. Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969 este mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal în vigoare, ținând seama de împrejurarea că în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei, condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere și nu-i poate fi stabilită nicio obligație. În cazul amânării pedepsei, inculpatul ar trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 85-86 din Codul penal.

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18¹alin. 2 Cod penal din 1969, și a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

S-a arătat că limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea dedusă judecății care au fost avute în vedere în speță, sunt de la 1 an la 2 ani sau amendă.

S-a reținut că din extrasul după cazierul judiciar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale (mai are o condamnare pentru o infracțiune în concurs cu cea dedusă judecății), însă simplul fapt că o persoană nu a mai fost condamnată, nu poate constitui circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal din 1969.

Având în vedere că prejudiciul produs de inculpat prin infracțiune este relativ mare, și a rămas neacoperit, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este îndestulătoare în speță, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare (minimul special prevăzut de lege), această pedeapsă fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, sau de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. d și e din Codul penal din 1969. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu i-a fost interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal din 1969.

În baza art. 85 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 75/2013 a Judecătoriei H. pronunțată în dosar_, iar în temeiul art. 36 al. 1 raportat la art. 34 lit b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința respectivă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 și 85 al. 3 din Codul Penal din 1969, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82, art. 85 al. 3 din Codul penal din 1969. Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prejudiciul de 12.681 lei reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, cauzat prin infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost achitat inculpatul prin prezenta hotărâre, a fost reparat de inculpat prin plată către partea civilă S. R. Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În privința infracțiunii de primire la muncă a mai mult de 5 persoane fără încheierea contractului de muncă, s-a constatat că S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 4633 lei, reprezentând impozite, taxe și contribuții de asigurări sociale, inclusiv accesorii, pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoanele ar fi fost angajate legal. Prin rechizitoriu s-a apreciat că inculpatul ar datora doar 1759 lei (reprezentând CAS angajator - 1.304 lei, fond accidente - 27 lei, sănătate angajator - 324 lei, CTR concediu - 54 lei, șomaj angajator - 34 lei și FD garant - 16 lei) la care se adaugă majorări de întârziere. Pe lângă sumele menționate în rechizitoriu partea civilă a solicitat obligarea inculpatului și la plata CAS angajat 660 lei, contribuții sănătate angajat 347 lei, contribuții șomaj angajat 34 lei și impozit pe salarii 569 lei la care se adaugă majorări de întârziere ( f 226 dos urm pen, f 56-57 dos instanță).

S-a reținut că potrivit art. 256 al. 5 lit b din Codul muncii, angajatorul trebuie să plătească cuantumul tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit daca persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalitățile de întârziere și amenzile administrative corespunzătoare. Prin urmare, inculpatul în calitate de angajator trebuie să plătească atât impozitele și contribuțiile datorate de angajator (reținute prin rechizitoriu ), dar și cele care le-ar fi plătit la buget după reținerea la sursă de la salariați (CAS angajat 660 lei, contribuții sănătate angajat 347 lei, contribuții șomaj angajat 34 lei și impozit pe salarii 569 lei) la care se adaugă majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală. Chiar dacă impozitul pe salarii și contribuțiile individuale de asigurări sociale sunt reținute de la salariați, plata acestora la buget se face tot de angajator, astfel că acesta a fost obligat să plătească și aceste sume în baza art. 256 al. 5 lit. b din Codul muncii.

S-a arătat că inculpatul prin apărător ales n-a contestat decât formal modul de calcul al contribuțiilor și impozitelor solicitate de partea civilă, arătând doar că nu înțelege să le plătească că nu știe de unde provin, deși s-a constatat că partea civilă le-a solicitat încă din cursul urmăririi penale prezentând și modul de calcul al acestora (f 225-246 dos urm pen) în funcție de salariul minim pe economie pentru cele 6 persoane primite la muncă, (conform art. 265 al. 5 lit. b rap la art. 265 al. 5 lit. a din Codul muncii).

Prin urmare, instanța a admis acțiunea civilă a Statului R. și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească suma de 4633 lei, reprezentând impozite, taxe și contribuții de asigurări sociale, inclusiv accesorii, pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoanele ar fi fost angajate legal.

Având în vedere că potrivit art. 265 al. 5 lit a din Codul muncii, în situația săvârșirii infracțiunii prev de art. 264 al. 3 din Codul muncii, angajatorul este obligat să plătească și orice remunerație restanta datorată persoanelor angajate ilegal, instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească 1700 lei către partea civilă M. R. D., 300 lei către partea civilă S. C., 1200 lei către partea civilă S. I. V. F. și 400 lei către partea civilă și M. G., reprezentând salarii restante. Instanța a observat că inculpatul deși a avut apărător ales nu a contestat sumele respective cu care angajații fără contract individual de muncă s-au constituit parte civilă, astfel că le-a admis.

S-a reținut că obligația reparării prejudiciului cauzat de inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, rezultă din dispozițiile art. 1357 rap la art. 1369 al. 1 din Codul civil, având în vedere că partea responsabilă civilmente a tras și ea foloase din fapta inculpatului, sustrăgându-se de la plata obligațiilor către bugetul de stat și către angajați.

S-a constatat că persoanele vătămate A. A. A. și F. M. N. nu s-au constituit ca parte civilă în cauză.

În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar în temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea hotărârii Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului H., pentru efectuarea mențiunilor conform legii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria H..

Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.

În motivarea apelului parchetul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, susținând că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, solicitând admiterea apelului și încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală.

Sub aspectul laturii civile parchetul a criticat sentința penală atacată, susținând că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata tuturor sumelor, inclusiv cele datorate de angajat.

Apelul parchetului este parțial fondat din următoarele considerente:

Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, care prevăd că dacă în cursul urmăririi penale sau a judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, potrivit tezei a II-a a articolului, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar, nu sunt incidente în cauză deoarece inculpatul a achitat prejudiciul cauzat la 10.11.2014, după primul termen de judecată (fila 59 dosar fond).

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 74¹alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1968, care prevăd că dacă în cursul judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Critica parchetului, privind încetarea procesului penal, este întemeiată deoarece dispozițiile art. 74¹alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1968 constituie o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, iar temeiul încetării procesului penal este art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală.

Instanța va aplica inculpatului o amendă administrativă în sumă de 1.000 lei potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal din 1968.

Critica parchetului, sub aspectul laturii civile, este neîntemeiată deoarece potrivit art. 265 alin. 5 lit. a și b din Legea nr. 53/2003 angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând orice remunerație restantă datorată persoanelor angajate legal și cuantumul tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalitățile de întârziere și amenzile administrative corespunzătoare.

ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. a prezentat situația contribuțiilor salariale pentru un număr de 6 persoane, stabilind că aceasta este 4.633 lei potrivit anexei aflată la fila 57 dosar fond, iar obligația reținerii la sursă și vărsarea contribuțiilor aparținea inculpatului.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, instanța va admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria H. împotriva Sentinței penale nr. 183/2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ .

Va desființa sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind achitarea inculpatului L. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

În temeiul art. 16 alin. 1 lit. h C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1968 va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul L. R. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968.

Va fi aplicată inculpatului o amendă administrativă în sumă de 1000 lei.

Vor fi menținute celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria H. împotriva Sentinței penale nr. 183/2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind achitarea inculpatului L. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

În temeiul art. 16 alin. 1 lit. h C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1968 încetează procesul penal privind pe inculpatul L. R. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968.

Aplică inculpatului o amendă administrativă în sumă de 1000 lei.

Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.03.2015.

Președinte, Judecător,

L. C. A. L.

Grefier,

N. M.

Red.L.C.

Terhored.N.M.-2 ex/16.03.2015

Jud fond N.I.

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 359/2015. Curtea...		Ameninţarea (art. 193 C.p.). Decizia nr. 289/2015. Curtea de... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA